Material jurisdiction of appellate courts for appeals against tribunal decisions in cases up to 200,000 RON following Decisions in the Interest of Law

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la 31 octombrie 2016, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtele C. şi D. S.A., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de la art. V pct. 5.1. lit. c) din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 12 februarie 2008, privind comisionul de administrare credit şi să oblige pârâta D. S.A. la restituirea sumei de 97.80 CHF, plătită în perioada cuprinsă între februarie 2008 şi martie 2009 şi a pârâtei C. la restituirea sumei de 4.667,65 CHF, plătită în perioada cuprinsă între aprilie 2009 şi octombrie 2016, cât şi a sumelor ce vor fi achitate ulterior, până la data eliminării acestui comision din contractul de credit;

2. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de la art. V pct. 5.1. lit. b) din contractul de credit, privind comisionul de acordare credit, în sumă de 1.304 CHF şi să oblige pârâta D. S.A. la restituirea acestei sume;

3. să oblige pârâtele la plata către reclamanţi a dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data achitării fiecărei sume nedatorate, cu titlu de comision de administrare credit şi comision de acordare credit, până la data restituirii acestor sume;

4. să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 193/2000, Legea nr. 190/1999, O.G. nr. 21/1992 şi O.G. nr. 13/2011.

Prin Sentinţa civilă nr. 5.042 din 7 iunie 2017, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, a admis cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele C. şi D. S.A.; a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de la art. 5.1 lit. b) din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 12 februarie 2008; a obligat pârâta D. S.A. la restituirea către reclamanţi a sumei de 1.304 CHF, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, încasată cu titlu de comision de acordare, precum şi la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data plăţii şi până la data restituirii; a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de la art. 5.1 lit. c) din acelaşi contract; a obligat pârâta D. S.A. la restituirea către reclamanţi a sumei de 97,8 CHF, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, încasată cu titlu de comision de administrare, precum şi la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data plăţii şi până la data restituirii; a obligat pârâta C. la restituirea către reclamanţi a sumei de 4.667,65 CHF, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, încasată cu titlu de comision de administrare, cât şi a sumelor încasate cu acest titlu ulterior introducerii prezentei acţiuni, precum şi la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data achitării plăţii şi până la data restituirii; a obligat pârâtele la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 de RON.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtele C. şi D. S.A. au declarat apel, prin care au solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia civilă nr. 5.171A din 14 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis apelul declarat de apelantele-pârâte C. şi D. S.A. împotriva sentinţei primei instanţe şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs, prin care au solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi, în urma rejudecării, respingerea apelului, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatele-pârâte C. şi D. S.A. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat, cu obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 297R din 8 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 noiembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în M. Of. nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în M. Of. , conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia civilă nr. 5.171A din 14 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Bucureşti este Curtea de Apel Bucureşti rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 5.171A din 14 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2019.

GGC - ED