Cassation complaint declared perempted due to one-year lapse of inactivity without valid interruption.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.555 din 4 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins cererea de repunere pe rol şi a constatat perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei civile nr. 24/A din 17 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare, fără să indice motivele pe care îşi întemeiază calea de atac.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2016.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 9 noiembrie 2016, contestatoarea A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, fără să solicite judecata şi în lipsă.

Contestatoarea a depus motivele contestaţiei în anulare la aceeaşi dată, prin care a susţinut, în esenţă, că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a repus cauza pe rol, după care, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 13 iulie 2017, contestatoarea A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, fără să solicite judecata şi în lipsă.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a repus cauza pe rol, după care, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 13 noiembrie 2018, contestatoarea A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, fără să solicite judecata şi în lipsă.

La termenul de judecată din 19 februarie 2019, instanţa supremă a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, pentru motivele consemnate în practicaua prezentei decizii.

În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a luat în examinare excepţia perimării contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, reţinând următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an".

Perimarea reprezintă atât o sancţiune procedurală care conduce la stingerea procesului în faza în care se găseşte, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în proces.

Conform textului de lege anterior evocat, perimarea poate opera atât în etapa judecăţii din primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii din căile de atac, de reformare sau retractare.

Reglementată ca excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât admiterea acesteia conduce la stingerea procesului în faza în care se găseşte şi absolută, întrucât este instituită prin norme de ordine publică, fiind prevăzută în interesul unei bune administrări a justiţiei.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin încheierea din 14 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a repus cauza pe rol, după care, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Totodată, la termenul de judecată din 19 februarie 2019, instanţa supremă a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, ca urmare a exercitării abuzive a dreptului de a solicita repunerea cauzei pe rol.

Cum sancţiunea nerespectării dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ. constă în lipsirea de efecte a actului procedural exercitat contrar bunei-credinţe şi scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege, rezultă că cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată la 13 noiembrie 2018, nu constituie un act întreruptiv al termenului de perimare în sensul art. 249 din acelaşi act normativ.

Având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina contestatoarei începând cu 14 noiembrie 2017 şi până la 19 februarie 2019, când a fost luată în examinare excepţia perimării contestaţiei în anulare, rezultă că s-a împlinit termenul de perimare de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina contestatoarei mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, conform art. 249 - 250 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 252 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, va constata perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1555 din 4 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1.555 din 4 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2019.

GGC - ED