Recourse inadmissible in monetary dispute below 1,000,000 RON threshold despite subsequent constitutional amendment

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 21 martie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti a chemat în judecată pârâta Comuna Cornetu, solicitând instanţei să dispună:

1. Obligarea pârâtei la plata sumei 745.852,99 RON reprezentând:

- 432.396,06 RON - contravaloarea prestării serviciilor de transport public de călători;

- 313.456,93 RON - penalităţi datorate pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale, calculate până la data de 5.02.2014.

2. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, constând în 11.063,53 RON taxă judiciară de timbru şi orice alte cheltuieli ocazionate de prezentul litigiu.

3. Plata penalităţilor de întârziere începând cu 6.02.2014 până la plata efectivă şi totală a debitului principal.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile contractelor nr. x/29.03.2012, art. 1165, art. 1166, art. 1270, art. 1350, art. 1523 C. civ., art. 94 coroborat cu art. 111 C. proc. civ.

La data de 14 mai 2014, pârâta Comuna Cornetu a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat instanţei să dispună:

1. constatarea nulităţii parţiale a prevederilor art. 3 alin. (2) din contractul de transport nr. x/29.03.2012, în sensul că preţul prestaţiei, conform dispoziţiilor legale, este de 4.96 RON/km;

2. obligarea reclamantei Regia Autonomă de Transport Bucureşti la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune-interese ca urmare a neexecutării culpabile a dispoziţiilor contractuale privind asigurarea continuităţii transportului public.

Pârâta Comuna Cornetu a depus la dosar precizări, arătând că obiectul cererii reconvenţionale îl constituie:

1. constatarea nulităţii parţiale a prevederilor art. 3 alin. (2) din contractul de transport nr. x/29.03.2012 în sensul că preţul prestaţiei, conform dispoziţiilor legale este de 4,96 RON/km parcurs conform Hotărârii CGMB nr. 267/29.10.2010 privind aprobarea programului de transport rutier de persoane prin servicii regulate pe raza Municipiului Bucureşti şi a judeţului Ilfov şi nu 7,32 RON/km parcurs cum greşit a fost inserat în contractul de transport, precum şi restituirea sumei de 54.855.59 RON reprezentând suma achitata în avans de către Comuna Cornetu ce se înregistra la data întreruperii serviciului de transport de către RATB (respectiv 22.10.2012), la care se adaugă penalităţi de întârziere pentru perioada 22.10.2012-26.01.2015 în suma de 67.554,6. Totodată, s-au solicitat penalităţi de întârziere până la data plaţii efective a debitului restant.

2. obligarea pârâtei Regia Autonoma de Transport Bucureşti la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune-interese ca urmare a neexecutării culpabile a dispoziţiilor contractuale privind asigurarea continuităţii transportului public.

Prin Sentinţa civilă nr. 1771 din 21 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Regia Autonoma de Transport Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Comuna Cornetu.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 432.396,06 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de transport public de călători, a sumei de 313.456,93 de RON, cu titlu de penalităţi de întârziere, calculate până la data de 5.02.2014 şi penalităţi de întârziere în continuare, începând cu data de 6.02.2014 şi până la plata efectivă a debitului principal.

A fost respinsă cererea reconvenţională ca neîntemeiată, aşa cum a fost precizată, formulată de pârâta Comuna Cornetu, în contradictoriu cu reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti RA şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 12.063,53 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Comuna Cornetu a declarat apel.

Prin Decizia civilă nr. 1216 A din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtă, în sensul schimbării în tot a sentinţei civile apelate, cu consecinţa admiterii în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti.

Prin aceeaşi decizie, a fost admisă în parte cererea reconvenţională, astfel cum a fost precizată, formulată de pârâta Comuna Cornetu, în contradictoriu cu reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 127.432,93 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de transport public de călători şi suma de 175.257,76 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 08.05.2015, precum şi penalităţi de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere aferente debitului restant, calculate în continuare de la data de 09.05.2015 şi până la data achitării efective a debitului principal.

A fost constatată nulitatea absolută parţială a clauzei cuprinse la art. 3 pct. 2 din contractul de transport public nr. 3198/29.03.2012, în sensul reducerii costului unitar al serviciului de transport de la valoarea de 7,32 RON/km fără TVA la valoarea de 4,96 RON/km fără TVA.

Au fost respinse în rest cererea principală şi cererea reconvenţională ca neîntemeiate.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9.263,81 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond, iar reclamanta să plătească pârâtei suma de 5.441,68 RON, de asemenea, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.

Au fost compensate cheltuielile de judecată reciproce în limita sumei celei mai mici şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.822,13 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.

La data de 26 ianuarie 2018, recurenta-reclamantă Regia Autonomă de Transport Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei evocate anterior.

În cuprinsul cererii, reclamanta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea în totalitate a deciziei recurate, cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţate de prima instanţă.

Recurenta-reclamantă a susţinut că înţelege să critice hotărârea instanţei de apel din perspectiva faptului că dreptul de a înfiinţa, gestiona şi administra serviciul de transport public local este dreptul exclusiv şi discreţionar al autorităţii publice locale, conferit de lege, atât în ceea ce priveşte înfiinţarea, dar şi încredinţarea şi stabilirea condiţiilor contractuale. În acest sens, recurenta a învederat că este irelevant, în cauză, că aceste condiţii contractuale sunt negociate cu agenţii economici prestatori, atât timp cât autoritatea are, conform legii, dreptul exclusiv de a încredinţa serviciul oricărui operator de transport sau de a-l presta ea însăşi.

Prin rezoluţia aflată la dosar, Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru în valoare de 4018,31 RON, fiind depusă la dosar dovada achitării acesteia în cuantumul datorat.

Prin raportul întocmit la data de 17 mai 2018 s-a constatat că recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 1216 din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, nu este admisibil în principiu, având în vedere valoarea litigiului care se situează sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Prin încheierea din 18 septembrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 15 ianuarie 2019.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul pendinte are ca obiect Decizia civilă nr. 1216 din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a fost admis apelul pârâtei Comuna Cornetu, în sensul schimbării în tot a sentinţei civile apelate, cu consecinţa admiterii în parte a cererii de chemare în judecată şi a cererii reconvenţionale.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 745.852,99 RON reprezentând: 432.396,06 RON contravaloarea prestării serviciilor de transport public de călători şi 313.456,93 RON penalităţi datorate pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale, calculate până la data de 5.02.2014.

Prin cererea reconvenţională, astfel cum a fost precizată, pârâta a solicitat restituirea sumei de 54.855.59 RON reprezentând suma achitata în avans de către Comuna Cornetu, la care se adaugă penalităţi de întârziere pentru perioada 22.10.2012 - 26.01.2015 în suma de 67.554,6. Totodată, s-au solicitat penalităţi de întârziere până la data plaţii efective a debitului restant, precum şi daune-interese în cuantum de 150.000 RON.

În speţă, conform dispoziţiilor art. 98 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., valoarea litigiului se raportează la capătul principal de cerere, nefiind avute în vedere accesoriile pretenţiei principale.

Prin capătul principal al cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat suma de 432.396,06 RON reprezentând contravaloarea prestării serviciilor de transport public de călători, sumă care se situează sub pragul valoric de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cererea reconvenţională fiind în aceeaşi situaţie din perspectiva pragului valoric menţionat.

Mai mult decât atât, chiar adunând sumele solicitate de reclamantă prin acţiune sau sumele solicitate de pârâtă prin cererea reconvenţională, pragul valoric de 1.000.000 RON nu este depăşit.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea Constituţională a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (parag. 32) s-a reţinut că, "efectul constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".

Astfel, hotărârilor pronunţate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Or, această ipoteză este aplicabilă şi în prezenta cauză, în condiţiile în care decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunţată la 29 iunie 2017, iar Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să influenţeze condiţiile de admisibilitate a căilor de atac.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării deciziei recurate, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON.

Cum valoarea capătului de cerere vizând contravaloarea prestării serviciilor de transport public de călători este în sumă de 432.396,06 RON, rezultă că acţiunea se situează sub plafonul prevăzut de lege pentru ca hotărârea atacată să fie supusă recursului.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În consecinţă, având în vederea valoarea litigiului şi dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în forma în vigoare la momentul pronunţării deciziei recurate, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 1216 din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 1216 din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

GGC - GV