Peremption of a challenge for annulment due to inactivity following suspension of proceedings

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 18 februarie 2009, sub nr. x/2009, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18 decembrie 2008 de B.N.P. C., având ca obiect imobilul înscris în CF nr. x Timişoara, nr. cadastral x, pentru neplata preţului;

2. să dispună restabilirea situaţiei anterioare în cartea funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului şi reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului;

3. să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1020 - 1021, art. 1198 alin. (2), art. 1320, art. 1365 C. civ. şi art. 273 din Legea nr. 7/1996.

Prin Sentinţa civilă nr. 4.800 din 2 aprilie 2009, Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 27 aprilie 2009, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Sentinţa civilă nr. 651/PI din 11 martie 2010, Tribunalul Timiş, secţia Civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. şi a obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Apelul declarat de reclamantul A. (decedat) şi continuat de succesorii săi D., E. şi F. împotriva sentinţei primei instanţe a fost constatat ca perimat de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 65 din 13 aprilie 2017.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii D., E. şi F. au declarat recurs, fără să indice în drept motivele de nelegalitate pe care şi-au întemeiat recursul.

Prin Decizia nr. 1.258 din 21 septembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi D., E. şi F. împotriva deciziei instanţei de apel.

Împotriva acestei decizii, contestatorii D., E. şi F. au formulat contestaţie în anulare, prin care au solicitat admiterea căii de atac, anularea deciziei atacate şi reluarea procesului de la ultimul act de procedură efectuat în cauză.

În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 6 octombrie 2018, sub nr. x/2017.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a suspendat judecata contestaţiei în anulare formulate de contestatorii D., E. şi F., în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse la 14 februarie 2019, intimatul B. a solicitat să se constate perimarea contestaţiei în anulare, precum şi judecata în lipsă.

În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a luat în examinare excepţia perimării contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, reţinând următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an".

Perimarea reprezintă atât o sancţiune procedurală care conduce la stingerea procesului în faza în care se găseşte, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în proces.

Conform textului de lege anterior evocat, perimarea poate opera atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, de reformare sau retractare.

Reglementată ca excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât admiterea acesteia conduce la stingerea procesului în faza în care se găseşte şi absolută, întrucât este instituită prin norme de ordine publică, fiind prevăzută în interesul unei bune administrări a justiţiei.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin încheierea din 14 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecata contestaţiei în anulare, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Instanţa supremă constată că autorii contestaţiei în anulare nu au solicitat repunerea cauzei pe rol după suspendarea judecăţii, dispusă prin încheierea din 14 noiembrie 2017.

Astfel, contestatorii nu au mai stăruit în soluţionarea contestaţiei în anulare, deşi justificau un interes în continuarea judecăţii acestei căi de atac.

Având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina contestatorilor începând cu 14 noiembrie 2017 şi până la 19 februarie 2019, când a fost luată în examinare excepţia perimării contestaţiei în anulare, rezultă că s-a împlinit termenul de perimare de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina contestatorilor mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, conform art. 249 - 250 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 252 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, va constata perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorii D., E. şi F. împotriva Deciziei nr. 1.258 din 21 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorii D., E. şi F. împotriva Deciziei nr. 1.258 din 21 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2019.

GGC - ED