Peremption of commercial appeal following lapse of six-month inactivity after expiration of suspension cause

Asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 25 februarie 2009, sub nr. x/2009, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate că a operat rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din 12 iunie 2008, încheiat între reclamantă, în calitate de cumpărătoare şi pârâtă, în calitate de vânzătoare, având ca obiect imobilul compus din teren şi construcţii, situat în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, înscris în cartea funciară sub nr. x, din motivul obiectiv al refuzului de finanţare bancară a achiziţiei, conform clauzei de la art. 3 alin. (4) din respectivul antecontract;

2. să oblige pârâta la restituirea sumei de 976.618,72 RON, reprezentând contravaloarea sumei de 225.000 euro + TVA, achitată cu titlu de avans preţ, ca urmare a rezoluţiunii, conform clauzei de la art. 3 alin. (3) din respectivul antecontract;

3. să oblige pârâta la plata de penalităţi de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere în restituirea avansului, începând cu 27 iulie 2008 şi până la restituirea sumei datorate, conform clauzei de la art. 3 alin. (3) teza finală din respectivul antecontract;

4. să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969, art. 1004, art. 1005, art. 1007, art. 1011, art. 1012, art. 1019, art. 1021, art. 1080 - 1086 C. civ. din 1864, art. 43 şi art. 46 C. com., art. 3 alin. (1) din Legea nr. 469/2002 şi art. 109 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 256 din 24 aprilie 2009, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj la 4 iunie 2009, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Sentinţa comercială nr. 428/2010 din 26 ianuarie 2010, Tribunalul Comercial Cluj a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; a constatat rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din 12 iunie 2008, începând cu 16 iulie 2008; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 976.618,72 RON, cu titlu de avans preţ, a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi, calculate asupra debitului principal, începând cu 27 iulie 2008 şi până la plata integrală, precum şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 31.291,78 RON; a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată şi admiterii cererii reconvenţionale.

Prin Decizia civilă nr. 194/2010 din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei primei instanţe; a respins cererea intimatei-reclamante privind obligarea apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată şi admiterii cererii reconvenţionale, precum şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la dosar, prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 21 iunie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2010 al Tribunalului Comercial Cluj.

Prin încheierea din 17 mai 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a menţinut măsura suspendării recursului.

Prin referatul întocmit la 29 noiembrie 2018, s-a consemnat că Dosarul nr. x/2010 a fost soluţionat de Tribunalul Specializat Cluj, prin Sentinţa civilă nr. 474/2017 din 10 martie 2017, rămasă irevocabilă prin nerecurare la 13 aprilie 2017.

În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a luat în examinare excepţia perimării recursului, invocată din oficiu, reţinând următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă notează că, deşi prin art. 219 pct. 3 din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat art. 248 alin. (3) C. proc. civ., această modificare legislativă nu este aplicabilă în prezenta cauză, întrucât acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011. Or, art. 223 din Legea nr. 71/2011 prevede că, "dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a C. civ. se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite".

Potrivit art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an", iar potrivit art. 248 alin. (3) din acelaşi act normativ, "în materie comercială termenul de perimare este de şase luni".

Perimarea reprezintă atât o sancţiune procedurală care conduce la stingerea procesului în faza în care se găseşte, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în proces.

Conform textului de lege anterior evocat, perimarea poate opera atât în etapa judecăţii din primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii din căile de atac.

Reglementată ca excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât admiterea acesteia conduce la stingerea procesului în faza în care se găseşte şi absolută, întrucât este instituită prin norme de ordine publică, fiind prevăzută în interesul unei bune administrări a justiţiei.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin încheierea din 21 iunie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2010 al Tribunalului Comercial Cluj.

Prin Sentinţa civilă nr. 474/2017 din 10 martie 2017, rămasă irevocabilă prin nerecurare la 13 aprilie 2017 şi pronunţată în Dosarul nr. x/2010, Tribunalul Specializat Cluj a dispus închiderea procedurii falimentului şi radierea debitoarei S.C. B. S.R.L. din registrul comerţului.

Instanţa supremă constată că de la data rămânerii irevocabile a sentinţei anterior evocate pricina a rămas în nelucrare, deşi nu mai subzista motivul care a impus suspendarea judecăţii recursului.

Având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina recurentei-pârâte începând cu 13 aprilie 2017 şi până la 19 februarie 2019, când a fost luată în examinare excepţia perimării recursului, rezultă că s-a împlinit termenul de perimare de şase luni, aplicabil în materie comercială, conform art. 248 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 223 din Legea nr. 71/2011.

Pentru aceste motive, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina recurentei-pârâte mai mult de şase luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, conform art. 249 - 250 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 223 din Legea nr. 71/2011 şi art. 252 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., împotriva Deciziei civile nr. 194/2010 din 13 decembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Cu privire la cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat procesul, la plata cheltuielilor de judecată, iar cele ale art. 1169 C. civ. din 1864 stabilesc că cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.

Din analiza coroborată a acestor texte de lege rezultă că partea care a învestit instanţa cu o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată trebuie să facă dovada efectuării acestor cheltuieli.

Având în vedere că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri justificative care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate în recurs, astfel cum impun dispoziţiile legale anterior evocate, Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata-reclamantă privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 194/2010 din 13 decembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2019.

GGC - ED