Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 273/2019 AI generated

Consumer loan abusive clauses and late-filed cassation appeal for exceeding statutory deadline

Case Number Decizia nr. 273/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court dismissed the bank's appeal for being late-filed, thereby upholding the lower court's ruling that several clauses in two consumer loan contracts were abusive and null, and confirming the obligation to repay sums collected under these clauses, including interest recalculation and a fixed exchange rate. The dispute involved consumer plaintiffs challenging specific loan terms—such as administration fees, penalty interest, variable interest calculation methods, and default provisions—as abusive under consumer protection law, following a first-instance partial admission and an appellate modification that extended the scope of nullity and ordered financial restitutions. The decisive legal basis was the procedural inadmissibility of the appeal due to late filing, relying on Article 485(1) of the Code of Civil Procedure, which sets a 30-day deadline from notification, and Article 185(1), which mandates forfeiture of the right to appeal for non-compliance with mandatory deadlines.

Legislator headnote

AI generated

art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 485 alin. (1) C. proc. civ, art. 185 alin. (1) C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 199 C. proc. civ; Consumer loan abusive clauses and late-filed cassation appeal for exceeding statutory deadline: The dispute involved consumer plaintiffs challenging specific loan terms—such as administration fees, penalty interest, variable interest calculation methods, and default provisions—as abusive under consumer protection law, following a first-instance partial admission and an appellate modification that extended the scope of nullity and ordered financial restitutions. The decisive legal basis was the procedural inadmissibility of the appeal due to late filing, relying on Article 485(1) of the Code of Civil Procedure, which sets a 30-day deadline from notification, and Article 185(1), which mandates forfeiture of the right to appeal for non-compliance with mandatory deadlines.

Keywords

AI generated
default of statutory deadline late filing consumer contract banking law article of civil procedure default interest

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 248 alin. (1) raportat la art. 185 alin. (1) şi art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Basis for dismissing the appeal as late-filed, constituting the main ground for the verdict by applying the procedural time limits and the sanction of loss of the right to appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 28 februarie 2012, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în ceea ce priveşte contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 25.10.2007, constatarea ca fiind abuzive a următoarelor clauze:

- clauzele prevăzute la art. 5 (1) "comisioane" la lit. b), c), e);

- clauzele prevăzute la art. 6 "dobânzi" pct. 1 referitor la dobânda curentă variabilă precum şi a formulei de calcul a acesteia pct. 2; pct. 3 referitor la modalitatea de notificare a nivelului dobânzii şi la impunerea unor renunţări la orice reclamaţii faţă de metoda de notificare;

- clauzele prevăzute la art. 7 "dobânzi penalizatoare" pct. 2, cuantumul acesteia fiind unul care, în condiţiile în care reclamanţii arată că abia îşi pot achita rata scadentă, doar adaugă sume de achitat către bancă şi care sunt imposibil de achitat;

- clauzele prevăzute la art. 9 "alte condiţii de plată" pct. 1, în ceea ce priveşte autorizarea băncii de către împrumutaţi de a face, în numele acestora orice operaţiune de schimb valutar pentru conversia sumelor deţinute în conturi; pct. 2 ordinea sumelor încasate care abia la final, cuprind principalul şi dobânda curentă, eventual restanţele, acesta fiind o ordine de asemenea, care determină restanţele actuale;

- clauza prevăzută la art. 10 "garantarea creditului" în special cea de la pct. 10.1.9. care se referă la bunul afectat garanţiei, acesta fiind locuinţa familială a reclamaţilor, iar punctul de vedere al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitor la executarea silită în ceea ce priveşte locuinţa familiei raportat la deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului este unul care are o deosebită relevanţă mai ales referitor la executările silite.

De asemenea, reclamanţii au solicitat instanţei să constate că, în ceea ce priveşte contractul credit bancar pentru nevoi personale nr. x din 25.10.2007, sunt abuzive următoarele clauze:

- clauzele prevăzute la art. 5 alin. (1) "comisioane" lit. d), e), f);

- clauzele prevăzute la art. 6 "dobânzi" (l) lit. a), referitoare la "variabila băncii", "dobânda de referinţă a băncii" neexistând o explicaţie clară a acestor termeni cu atât mai mult cu cât se raportează la formula de calcul de la pct. 2 despre care reclamaţii arată că nu ştiu dacă a fost aplicată aşa cum e menţionată la acest punct; pct. 4 referitor la impunerea unor renunţări la orice reclamaţii fată de metoda de notificare;

- clauzele prevăzute la art. 7 "dobânzi penalizatoare" pct. 2, cuantumul acesteia fiind unul care, în condiţiile în care reclamanţii arată că abia îşi pot achita rata scadentă, doar adaugă sume de achitat către bancă şi care menţionează că le sunt imposibil de achitat;

- clauzele prevăzute la art. 8 "rambursarea creditului" pct. 5, în condiţiile în care, corelat fiind cu art. 9 pct. 1 menţionat mai sus, din contractul de credit bancar ipotecar, lasă băncii posibilitatea de a transfera oricând, o sumă de bani depusă în contul aferent contactului de credit de nevoi personale, în contul aferent contractului ipotecar, astfel arată că şi în situaţia în care ar dori să achite o sumă parţială sau chiar totală pentru creditul de nevoi personale, această sumă poate fi transferată creditului ipotecar.

Pentru ambele contracte, reclamanţii apreciază ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art. 14, respectiv art. 15, intitulate "alte clauze", respectiv "alte prevederi".

Totodată, reclamaţii solicită instanţei să dispună anularea clauzelor mai sus menţionate, să dispună recalcularea dobânzii aferente creditelor în funcţie de marja fixă prevăzută în contractele iniţiale de creditare: la contractul nr. x din 25.10.2007, prin scăderea indicelui LIBOR din dobânda de achiziţie de 3,25% (marja fixa= 3,5% - valoare indice LIBOR la momentul ereditarii); la contractul nr. x din 25.10.2007 să dispună precizarea de către pârâta, care este " variabila băncii" sau " dobânda de referinţă a băncii" şi fixarea acesteia ca şi cuantum la momentul iniţial al încheierii contractului.

Reclamanţii au mai solicitat instanţei:

- să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară inserării clauzelor abuzive şi, drept consecinţă, să dispună obligarea pârâtei de a restitui reclamanţilor: sumele plătite cu titlu de comision de administrare, respectiv comision de monitorizare, de la data încheierii contractelor şi până la data restituirii sumei; eliminarea din contract a acestor comisioane; suma percepută abuziv, ca urmare a modificării de către pârâtă a ratei anuale a dobânzii curente, începând cu data încasării ei şi până la restituirea acesteia;

- să dispună, ca urmare a constatării ca fiind abuzive a clauzelor menţionate mai sus, în contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 25.10.2007, modificarea acestora şi stabilizarea cursului de schimb CHF/LEU pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamanţi la cursul CHF/LEU valabil la data încheierii contractului (25.10.2007), începând cu data scadenţei primei rate şi până la finalizarea raporturilor contractuale dintre părţi.

Reclamanţii au mai solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţii legale privind protecţia consumatorilor.

Prin Sentinţa civilă nr. 727 din 21 decembrie 2016, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţi şi, în consecinţă:

A constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5 pct. 1 lit. b), c), e) privind comisionul de administrare a creditului, comisionul de rambursare în avans şi comisionul de notificare din contractul de credit nr. x din 25.10.2007.

A respins capetele de cerere ce vizează clauzele înscrise la art. 6 referitoare la dobânzile contractuale, art. 7 "dobânzi penalizatoare", precum şi cele din art. 9 referitoare la alte condiţii de plată, din acelaşi contract.

A constatat caracterul abuziv al clauzelor prev. la art. 5 pct. 1 lit. d), e), f) privind comisionul de monitorizare, de rambursare în avans şi de notificare din contractul de credit nr. x din 25.10.2007 .

A respins capetele de cerere ce vizează clauzele înscrise la art. 6, dobânzi, art. 7 dobânzi penalizatoare, art. 8 rambursarea creditului, din acelaşi contract.

A declara nulitatea absolută a clauzelor constatate ca fiind abuzive din cele două contracte de credit.

A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară înscrierii acestor clauze şi a obligat pârâta să restituie reclamanţilor sumele încasate fără drept, în temeiul clauzelor contractuale constatate abuzive, respectiv suma de 687,70 CHF, cu dobânda calculată în raportul de expertiză contabilă de 379,88 euro din contractul de credit x/2007, precum şi suma de 564,30 CHF aferentă comisionului de administrare a creditului.

A respins celelalte capete de cerere din acţiune.

A obligat intimata C. S.A. să achite suma de 1.200 RON reprezentând onorariu expert, în contul Biroului Local de Expertize Bistriţa.

A obligat intimata C. S.A. să achite reclamanţilor suma de 1.000 RON, cheltuieli parţiale de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, atât reclamanţii A. şi B., cât şi intimata C. S.A., care au formulat critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, la 16 iunie 2017, sub nr. x/2015.

Prin Decizia civilă nr. 678 din 23 noiembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a respins apelul declarat de C. S.A. membră a D. împotriva Sentinţei civile nr. 727 din 21.12.2016 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. x/2015.

A admis, în parte, apelul incident declarat de A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A constatat caracterul abuziv şi, pe cale de consecinţă, nulitatea următoarelor clauze stabilite în contractul de credit nr. x din 25.10.2007, astfel:

a) parţial clauza 6 pct. 3 din contract, în partea referitoare la dispoziţia conform căreia împrumutatul renunţă la orice plângere, apărare sau reclamaţie ulterioară cu privire la faptul că metoda de notificare a fost nepotrivită sau inadecvată, precum şi semnificaţia acceptării tacite a noului procent de dobândă, în contextul omisiunii de rambursare de către împrumutat a ratelor nescadente, a restului creditului angajat şi a dobânzilor aferente în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării dobânzii.

b) parţial clauza 9 pct. 1 din contract în partea referitoare la autorizarea băncii de a face în numele şi pe contul împrumutatului orice operaţiune de schimb valutar necesară pentru conversia sumelor deţinute de împrumutat în conturile sale de disponibilităţi în moneda contractului, la cursul practicat de bancă, în ziua operării, precum la preluarea în sarcina sa de către împrumutat a eventualelor diferenţe de schimb valutar.

c) integral clauza 10.1.9 din contract: "În caz de neexecutare, Banca poate folosi mijloacele proprii pentru luarea în posesie a bunului afectat garanţiei, fără a fi necesară notificarea prealabilă a împrumutatului sau îndeplinirea vreunei alte formalităţi judiciare sau extrajudiciare".

d) clauza 14 care obligă reclamanţii consumatori să suporte orice consecinţă patrimonială ar fi generată de intervenţia unor modificări, interpretări sau aplicări ale legislaţiei.

e) clauza 15 pct. 3, pct. 5 şi pct. 8 din contract;

- clauza 15 pct. 3 potrivit căreia "Nerespectarea de către împrumutat şi/sau codebitor a oricărei obligaţii asumate prin prezentul contract, şi/sau contractele accesorii acestuia, inclusiv a obligaţiilor decurgând din poliţele de asigurare încheiate constituie caz de culpă şi acordă dreptul băncii de a declara întregul credit scadent. Constituie deasemenea caz de culpă nerespectarea de către orice persoană terţă a obligaţiilor faţă de bancă în baza contractelor accesorii la acest contract, a angajamentelor asumate".

- clauza 15 pct. 5 în integralitate: "Banca are dreptul să declare întregul credit scadent, în cazul în care orice creditor al împrumutatului/codebitorului declanşează procedura executării silite împotriva acestuia/acestora sau în cazul în care apar modificări în situaţia financiară a împrumutaţilor sau în situaţia juridică a garanţiilor de natură să afecteze rambursarea obligaţiilor faţă de bancă".

- clauza 15 pct. 8 în integralitate: "banca are dreptul să declare scadente toate obligaţiile din prezentul contract în cazul în care împrumutatul are alte obligaţii faţă de bancă, care nu au fost onorate la termen, şi ca urmare, au fost declarate scadente, considerându-se această situaţie caz de culpă conform prezentului contract".

A dispus stabilizarea cursului de schimb valutar CHF/LEU, pentru efectuarea plăţii ratelor în temeiul contractului de credit mai sus menţionat, pe toată durata acestuia, la cursul Băncii Naţionale a României valabil la momentul semnării contractului de credit, respectiv 2,0049 RON/1 CHF şi a dispus calcularea ratelor în RON, pornind de la acest curs.

A dispus restituirea către reclamanţi a sumelor reprezentând diferenţa dintre ratele calculate la cursul Băncii Naţionale a României RON/CHF de la data acordării creditului în temeiul contractului nr. x din 25.10.2007 şi ratele efectiv achitate de către reclamanţi pe parcursul derulării creditului.

A constatat caracterul abuziv şi, pe cale de consecinţă, nulitatea următoarelor clauze stabilite în contractul de credit nr. x din 25.10.2007, astfel:

a) caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de la punctul 6 pct. 1 lit. a), referitoare la stabilirea dobânzii variabile în funcţie de "dobânda de referinţă a băncii".

b) Clauza 6 pct. 4 din contract, parţial, referitor la dispoziţia conform căreia împrumutatul renunţă la orice plângere, apărare sau reclamaţie ulterioară cu privire la faptul că metoda de notificare a fost nepotrivită sau inadecvată, precum şi semnificaţia acceptării tacite a noului procent de dobândă, în contextul omisiunii de rambursare de către împrumutat a ratelor nescadente, a restului creditului angajat şi a dobânzilor aferente în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării dobânzii.

c) Clauza 14 pct. 1 în integralitate "Nerespectarea de către împrumutat şi/sau codebitor a oricărei obligaţii asumate prin prezentul contract, respectiv a oricărei obligaţii asumate prin contractele de garanţie personală încheiate de către împrumutat cu societatea de asigurare agreată de către bancă, constituie caz de culpă şi acordă dreptul băncii de a declara întregul credit scadent . . . . . . . . . . .

Constituie deasemenea caz de culpă nerespectarea de către orice persoană terţă a obligaţiilor faţă de bancă în baza contractelor accesorii la acest contract, a angajamentelor asumate".

d) Clauza 14 pct. 3 în integralitate: "Banca are dreptul să declare întregul credit scadent, în cazul în care orice creditor al împrumutatului/codebitorului declanşează procedura executării silite împotriva acestuia/acestora".

e) Clauza 14 pct. 6 în integralitate: "banca are dreptul să declare scadente toate obligaţiile din prezentul contract în cazul în care împrumutatul are alte obligaţii faţă de bancă, care nu au fost onorate la termen, şi ca urmare, au fost declarate scadente, considerându-se această situaţie caz de culpă conform prezentului contract".

f) Clauza 14 pct. 7 în integralitate: "pentru orice caz de culpă, banca are dreptul de a lua, în ordinea preferată, oricare dintre următoarele măsuri: sistarea temporară sau definitivă, fără preaviz, a tragerilor de credit din contract, sau declararea tuturor datoriilor scadente; recuperarea creditului acordat, din conturile de disponibilităţi ale împrumutatului; valorificarea bunurilor aduse în garanţie".

g) Clauza 15 care obligă reclamanţii consumatori să suporte orice consecinţă patrimonială ar fi generată de intervenţia unor modificări, interpretări sau aplicări ale legislaţiei.

A dispus restituirea către reclamanţi a sumelor percepute cu titlu de dobândă după primul an de derulare a creditului, constând în diferenţa dintre dobânda calculată şi percepută prin aplicarea mecanismului stabilit prin clauza 6.1.a. din contract, în funcţie de dobânda de referinţă a băncii, şi dobânda stabilită prin aplicarea exclusivă a marjei de 4,9750%.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A obligat apelanta intimată C. S.A. să plătească apelanţilor intimaţi A. şi B. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtă C. S.A. membră a D., prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului incident formulat de către intimaţii-reclamanţi A. şi B. şi admiterii apelului formulat de către recurenta-pârâtă împotriva Sentinţei civile nr. 727 din data de 21 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanţi.

Totodată, recurenta-pârâtă a solicitat instanţei de recurs să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea intimaţilor-reclamanţi la restituirea sumelor încasate prin implementarea deciziei recurate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată avansate de recurenta-pârâtă, atât în faza apelului, cât şi în faza recursului.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 C. proc. civ.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă, în cuprinsul căruia, între altele, se apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 485 alin. (1) teza I din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor instanţei cuprinse în încheierea de şedinţă din data de 7 noiembrie 2018, raportul asupra admisibilităţii recursului a fost comunicat părţilor din proces, cărora li s-a pus în vedere să formuleze, în scris, un punct de vedere asupra acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Textul de lege anterior evocat stabileşte că durata termenului de recurs este de 30 zile, iar momentul de la care începe să curgă coincide cu data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Astfel, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părţii din exerciţiul acestui drept.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că decizia pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată recurentei-pârâte la 5 martie 2018 .

Cum termenul de recurs de 30 zile, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., curge de la data comunicării hotărârii apelate, rezultă că acest termen a început să curgă la 5 martie 2018.

Fiind un termen stabilit pe zile, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte".

În condiţiile în care termenul de recurs de 30 zile a început să curgă la 5 martie 2018, rezultă că acesta s-ar fi împlinit în ziua de 5 aprilie 2018.

Cu privire la data declarării recursului, instanţa supremă constată că recurenta-pârâtă a expediat prin poştă electronică (e-mail) cererea de recurs la data de 10 aprilie 2018, ora 16:48, fiind înregistrată la 11 aprilie 2018, conform art. 199 C. proc. civ.

Având în vedere că recursul a fost declarat şi motivat cu depăşirea termenului imperativ de 30 zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., în speţă devin incidente dispoziţiile art. 185 alin. (1) din acelaşi act normativ, care sancţionează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecinţa fiind aceea a pierderii de către recurenta-pârâtă a dreptului de a-i fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 185 alin. (1) şi art. 485 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. membră a D. împotriva Deciziei civile nr. 678/2017 din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. membră a D. împotriva Deciziei civile nr. 678/2017 din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, ca tardiv formulat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2019.

GGC - ED