Territorial competence in extra-contractual claims: Inapplicability of consumer-protective venue rule and prohibition of ex officio declination for private-order jurisdiction defects

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la 21 septembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Galaţi, sub număr de dosar x/2017, reclamanta A. SA a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului B., la plata sumei de 731 RON.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1345 - 1348, art. 1639 şi urm. C. civ. şi art. 1026 - 1033 C. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 4694/2018 din 6 august 2018 pronunţată de Judecătoria Galaţi a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, reţinându-se, în esenţă, aplicabilitatea prevederilor art. 121 C. proc. civ.

Primind dosarul, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., că în cauză operează competenţa de drept comun, pe care instanţa nu o poate invoca din oficiu, iar în condiţiile în care pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, aceasta rămâne câştigată instanţei iniţial învestite, respectiv Judecătoriei Galaţi.

Aşa fiind, prin Sentinţa civilă nr. 12023 din 27 septembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Galaţi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin cererea de valoare redusă formulată, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 731 RON, reclamanta întemeindu-şi pretenţiile pe dispoziţiile art. 1345 - 1348 C. civ. referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză.

Este de reţinut că domeniul de aplicare a regulii prevăzute de art. 121 C. proc. civ. este delimitat prin raportare la calitatea părţilor de profesionist, respectiv de consumator, noţiuni al căror înţeles este dat de legislaţia în materia drepturilor consumatorilor şi de obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, în speţă nu sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului, aceste dispoziţii nefiind aplicabile în cazul unei răspunderi civile extra contractuale, licite sau ilicite, cum este situaţia de faţă, ci numai în cazul unei răspunderi civile contractuale, aspect ce rezultă din modul de reglementare a raporturilor dintre profesionist şi consumator de către O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi Legea nr. 296/2004 Codul Consumului.

Este de reţinut că în cazul cererilor de valoare redusă (cum este şi cererea de faţă) competenţa teritorială a instanţei nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.: "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Aşadar, potrivit textului legal evocat, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în speţă, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată în cauză din oficiu chiar de către Judecătoria Galaţi, fără a fi invocată de către pârâtul B. printr-o eventuală întâmpinare, prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Excepţia de necompetenţă teritorială fiind una de ordine privată şi cum o atare excepţie nu a fost invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ci chiar de către instanţă din oficiu, se constată că Judecătoria Galaţi în mod nelegal a invocat şi s-a considerat necompetentă.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acţiunii coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârât în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Galaţi, iniţial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Galaţi, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

GGC - GV