Unpaid stamp duty nullifies cassation in foreign-currency loan abuse-of-clause litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 22.01.2016, înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, sub nr. de dosar x/2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. SA membră a grupului C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se de dispună următoarele: 1. Constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale cuprinse în art. 1 alin. (2), art. 5 alin. (1) lit. a), art. 6 alin. (1) (aşa cum a fost el stabilit până la intrarea în vigoare a Actului adiţional nr. 1/29.01.2010), art. 6 alin. (1) lit. a) aşa cum a fost el modificat prin intermediul art. 1.2. al Actului adiţional nr. x, parag. final al alin. (4) din art. 6, art. 8 alin. (1), art. 2 al Actului adiţional nr. x, Art. 2 al Actului adiţional nr. x/29.01.2010, Clauza prevăzută în parag. final al Actului adiţional nr. x din data de 29.01.2010 şi Art. I alin. (2.2.) al Actului adiţional comunicat în data de 02.09.2010 şi pe cale de consecinţă să se constatate nulitatea absolută a acestor clauze; 2. Ca o consecinţă a caracterului abuziv al clauzelor privind majorarea/modificarea ratei dobânzii a solicitat instanţei să se constate că reclamantului urmează a i se aplica rata fixă prevăzută în contract până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 (marjă fixă + libor la 3 luni); 3. Stabilirea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - leu la cursul de schimb de 2,2225 RON/CHF valabil la data de 13.06.2008, data semnării contractului de credit, curs care să fie valabil pe toată perioada de derulare a acestuia; 4. Obligarea pârâtei să restituie sumele plătite nedatorat de către reclamant, cu titlul de dobândă sau de comisioane, în temeiul clauzelor contractuale abuzive, cu privire la care a fost solicitată constatarea nulităţii prin prezenta acţiune, de la data încasării acestora şi până la data încetării perceperii lor; 5. Obligarea pârâtei la plata de dobânzi-legale pentru sumele achitate în plus în mod nedatorat de reclamant, cu titlu de dobândă, comisioane şi diferenţa de curs valutar către pârâtă, cu începere de la data la care au fost făcute aceste plăţi şi până la restituirea lor efectivă; 6. Obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 194 şi urm C. proc. civ., art. 451 C. proc. civ., art. 969 vechiul C. civ., Legea nr. 193/2000, Legea nr. 190/1999, Legea nr. 296/2004, Norma BNR 17/2003, Directiva Europeană 17/2004, O.U.G. nr. 50/2010.

Prin Sentinţa civilă nr. 1149/13.05.2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Specializat Cluj, excepţie invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii precizate către Judecătoria Cluj-Napoca.

Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentinţa civilă nr. 7476/2016 din 7 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de pârâtă. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. SA, membră a C., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj. A constatat conflictul negativ de competenţă. A suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Prin Sentinţa civilă nr. 53/15.09.2016, pronunţată în Dosar nr. x/2016 de către Curtea de Apel Cluj, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. SA - membră a grupului C. - Suc. Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 30.09.2016.

Prin Sentinţa civilă nr. 2599 din 16.12.2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj s-a respins excepţia lipsei de obiect a cererii, excepţie invocată de pârâtă.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta societatea B. SA, membră a Grupului C., prin reprezentant legal D. în calitate de director divizia juridică, şi pe cale de consecinţă: s-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a următoarelor clauze din contractul de credit bancar nr. x din data de 13.06.2008 încheiat de părţi: art. 5 pct. 1 lit. a) privind comisionul de administrare; art. 6 pct. 1 parţial în ceea ce priveşte numai "dobânda de referinţă a băncii" art. 6 pct. 4 parag. final.

S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a următoarelor clauze din Actul adiţional nr. x/29.01.2010 la contractul de credit bancar nr. x/13.06.2008 încheiat de părţi: art. 1.2. cu referire la art. 6 alin. (1) lit. a), parţial, numai în ceea ce priveşte "dobânda de bază a băncii" şi modalitatea sa de calcul; precum şi menţiunea din ultimul paragraf din Actul adiţional referitor la renunţarea de către împrumutat/debitor/garant la orice drept de a supune înţelegerea vreunei instanţe sau autoritate.

S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a următoarei clauze din Actul adiţional fără număr din data de 02.09.2010, la contractul de credit bancar nr. x/13.06.2008, respectiv cea din art. I.2.2., parţial, privitor la marja băncii în cuantum de 7,965%.

S-a constatat că dobânda contractuală variabilă aplicabilă contractului părţilor se compune din indicele LIBOR la 3 luni plus o marjă fixă de 5,1550%, dobânda fiind revizuibilă în funcţie de evoluţia indicelui LIBOR.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele încasate în baza clauzelor contractuale abuzive, respectiv comisionul de administrare şi diferenţa de dobândă contractuală care trebuia percepută de pârâtă începând cu a şaptea lună contractuală şi dobânda efectiv percepută de pârâtă, sume la care se va adăuga dobânda legală începând cu data fiecărei plăţi şi până la data restituirii efective a debitului principal.

S-au respins ca neîntemeiate restul cererilor reclamantului.

S-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A. solicitând admiterea apelului, cu consecinţa schimbării în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii petitului privind stabilirea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului de credit, curs care să fie valabil pe toată perioada de derulare a acestuia şi restituirea sumelor achitate de către apelanţi, rezultate din diferenţa de curs valutar dintre cursul valabil la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valabil la data semnării contractului, cu plata dobânzii legale la sumele achitate; precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul apel.

Prin Decizia civilă nr. 110/2018 din 26 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2599 pronunţată la data de 16.12.2016 de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A stabilizat cursul de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit, pe toată durata acestuia, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit.

A obligat pârâta să restituie reclamantului suma achitată ce reprezintă diferenţa de curs valutar dintre cursul valabil la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valabil la data semnării contractului.

A obligat pârâta să plătească reclamantului dobânda legală calculată asupra sumei reprezentând diferenţe de curs valutar achitate în plus, calculată de la data încasării sumelor de către pârâtă şi până la plata integrală a debitului principal reprezentând diferenţe de curs valutar achitate în plus.

A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

A obligat intimata să plătească apelantului suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva Deciziei civile nr. 110/2018 din 26 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, pârâta B. SA - membră a grupului C. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a susţinut, în sinteză, că instanţa de apel a modificat în mod greşit raporturile contractuale dintre părţi, încălcând astfel principiul libertăţii contractuale şi al autonomiei de voinţa, depăşind atributele puterii judecătoreşti [art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.].

De asemenea, a arătat că instanţa de apel a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. [fiind incident astfel motivul de recurs cuprins la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.].

A mai susţinut că instanţa de apel a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 1 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, cu aplicarea greşita a prevederilor art. 1578 C. civ. din 1864 [art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.].

Faţă de aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 2599/19.12.2016 pronunţate de Tribunalul Specializat Cluj şi respingerea în totalitate a pretenţiilor intimatului reclamant formulate prin cererea de chemare în judecată; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea transmisă la 10 august 2018 (plic dosarul de recurs) şi înregistrată la dosar la 14 august 2018, intimatul-reclamant a invocat, în principal, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanelor care au semnat recursul, solicitând admiterea excepţiei, cu consecinţa constatării nulităţii recursului raportat la faptul că acesta este semnat de persoane care nu au calitatea de reprezentant legal al recurentei; excepţia insuficientei timbrări a recursului, solicitând admiterea acesteia şi anularea recursului ca insuficient timbrat. Totodată a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil întrucât nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. XVIII din Legea nr. 2/2013 (astfel cum a fost aceasta modificată prin O.U.G. nr. 62/2015), forma în vigoare la data introducerii acţiunii de către reclamant; respingerea recursului ca inadmisibil cu privire la petitul "respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant", cererea fiind formulată omisso medio.

În subsidiar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi pe cale de consecinţă păstrarea ca legală a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată în recurs.

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar faţă de acesta, la data de 07 decembrie 2018, intimatul-reclamant a depus punct de vedere prin care a arătat că solicită, în principal, anularea cererii de recurs ca insuficient timbrată sau ca netimbrată, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca inadmisibil faţă de valoarea pretenţiilor contestate,

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepţia netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanţa ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepţii de procedură, absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanţă.

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii (...)", iar alin. (3) din acelaşi cod stipulează că "(...) cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Prin C. proc. civ., legiuitorul a instituit procedura de filtrare a recursurilor cu scopul impunerii părţilor unor exigenţe în declararea recursurilor, exigenţe care privesc printre altele şi cerinţe de formă, cum este şi cea privitoare la timbraj.

Înalta Curte constată că, prin adresa comunicată recurentei la 29 iunie 2018, aflată la dosar recurs, acesteia i s-a pus în vedere, sub sancţiunea anulării cererii, să complinească lipsurile constatate de instanţă cu privire la achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 1799,12 RON, însă aceasta nu s-a conformat acestei obligaţii.

De asemenea, în cauza de faţă, din perspectiva cerinţei de formă referitoare la timbraj, prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raportorul a constatat că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii, respectiv la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Se reţine că raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii, a fost comunicat recurentei, ocazie cu care i s-a pus în vedere că are posibilitatea formulării unui punct de vedere la raport.

Cu toate că recurentei i s-a adus la cunoştinţă că are obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 1799,12 RON, aşa cum rezultă din dovezile aflate la dosar recurs, şi, de asemenea, i s-a comunicat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului prin care s-a reţinut, printre altele, că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii, aceasta nu a înţeles să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Astfel, Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenta nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea în privinţa achitării taxei de timbru în valoare de 1.799,12 RON.

Reţinând că, în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de pârâta B. SA - membră a grupului C., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta B. SA - membră a grupului C. împotriva Deciziei civile nr. 110/2018 din 26 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2019.

GGC - GV