Negative conflict of jurisdiction resolved by affirming competence of original appellate panel for labor reclassification claim despite suspension of administrative panel-creation act

Asupra conflictului de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 3 aprilie 2019 sub nr. x/2019, cauză disjunsă din dosarul nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. a solicitat ca instanţa să constate că a lucrat în locuri de muncă ce impun încadrarea în grupa superioară de muncă, respectiv grupa I de muncă în procent de 100% sau mai puţin pentru perioadele menţionate în acţiune şi obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe în acest sens.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile Ordinului nr. 50/1990.

Prin Sentinţa civilă nr. 1319 din 5 iunie 2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. SA

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, analizând locurile de muncă ale reclamantului că acesta nu a desfăşurat activităţi în cadrul instalaţiilor menţionate şi nici în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, altele decât cele deja încadrate de angajator, inclusiv activităţi conexe, potrivit carnetului de muncă şi constatărilor expertului, fiind încadrat şi desfăşurând activitate la secţii ce nu se regăsesc în lista secţiilor şi locurilor de muncă încadrate în grupa I de muncă, pentru perioadele precizate.

S-a mai reţinut că secţiile menţionate de expert nu se regăsesc în anexele 1 (pentru a beneficia de gupa I de muncă) ale actelor normative menţionate, situaţie faţă de care instanţa a apreciat ca fiind eronate concluziile raportului de expertiză.

Astfel, Tribunalul apreciază că doar personalul ce a desfăşurat activitatea la instalaţiile strict menţionate în acest sens poate beneficia de grupa I de muncă, restul personalului din cadrul combinatelor petrochimice fiind încadrat în grupa a II-a de muncă.

În acest sens, instanţa consideră că deşi reclamantul a desfăşurat activitate în condiţii grele de muncă, aceste situaţii şi condiţii trebuie analizate şi în raport de gradul de periculozitate al locului de muncă în care reclamantul a fost încadrat, în mod corect şi legal fiind acordată de unitate grupa a II-a de muncă în procent de 100%.

Astfel se constă din analiza poziţiilor enumerate de expert din Ordinul nr. 50/1990, H.G. nr. 456/1990 şi din H.G. nr. 559/1990, acte normative menţionate de expert ca fiind izvorul acordării grupei I de muncă, că reclamantul nu a desfăşurat activitate la instalaţiile menţionate în cuprinsul anexelor privitor la grupa I de muncă din aceste acte normative.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., apreciind-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Dosarul a fost înregistrat iniţial la data de 9 iulie 2019, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la completul LM 30A III care, prin încheierea de şedinţă din 16 octombrie 2019 a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a acestui complet de judecată, declinând competenţa de soluţionare a apelului dedus judecăţii în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile, competentă să soluţioneze litigii de muncă, în configuraţia anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20 iunie 2019.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a avut în vedere faptul că prin Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalului Argeş a suspendat executarea articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu, hotărârea fiind executorie.

Deliberând asupra excepţiei de necompetenţă funcţională a acestui complet, a reţinut următoarele:

Art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20.07.2018) prevede că în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale.

Prezentul complet de judecată este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal şi, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 precum şi a art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20 iunie 2019, începând cu data de 1 iulie 2019 în soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă.

Prin Sentinţa nr. 544 din 21 august 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeş, s-a admis în parte acţiunea formulată de judecătorii din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi din cadrul secţiei a II-a civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, dispunându-se suspendarea executării Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi, respectiv Articolului I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi colegiu. Această sentinţă este executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Se reţine că, prin Articolul al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 s-a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I civilă de a se repartiza cauzele având ca obiect ligii de muncă, în mod egal, celor 3 secţii non-penale ale instanţei, iar prin art. 1 al Hotărârii nr. 12 din 20 iunie 2019 s-a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă şi s-a propus Preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 1 iulie 2019.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii, s-a reţinut că greşita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetenţa. Prin "compunerea instanţei" se înţelege, în sens restrâns (aspectul cantitativ), alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar în sens larg, alcătuirea instanţei cu judecătorii care pot face parte din complet.

Prin urmare, compunerea instanţei/completului nu se limitează la aspectul cantitativ. Este unanim acceptat că există situaţii în care este vizat aspectul calitativ al compunerii, una dintre acestea fiind şi cazul când, în condiţiile legii, anumite categorii de litigii trebuie să fie soluţionate de completurile/secţiile specializate, după obiectul sau natura litigiului.

Se constată că prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secţia de contencios administrativ şi fiscal, cât şi din secţia a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparenţă de nelegalitate cu privire la înfiinţarea unor astfel de complete şi specializarea lor în soluţionarea litigiilor de muncă, astfel încât prezentul complet de judecată, înfiinţat ca fiind specializat în soluţionarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menţionate, nu mai are competenţa materială procesuală (funcţională) să soluţioneze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializaţi în această materie ori care să facă măcar parte din secţia I Civilă.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 14 (7) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, "suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării".

Astfel, prezentul complet este doar aparent specializat în soluţionarea litigiilor de muncă, specializare în privinţa căreia s-a constatat deja o aparenţă de nelegalitate printr-o sentinţă judecătorească executorie, acesta fiind în realitate specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal, întrucât specializarea urmăreşte judecătorul şi nu completul în abstract.

Se mai reţine că dacă la nivelul instanţei există o secţie sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secţia (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.

Dosarul a fost repartizat, la data de 17 octombrie 2019, completului 13A Civ, care, la termenul de judecată din data de 8 noiembrie 2019 a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată.

Astfel, la termenul din 8 noiembrie 2019, completul 13A Civ a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale funcţionale a acestui complet de judecată, având în vedere Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20 iunie 2019, prin care s-au configurat complete noi specializate în dreptul muncii la secţia civilă, dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., privind excepţia necompetenţei materiale şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 17/2018, pronunţată în recurs în interesul legii în care se statuează că excepţia necompetenţei materiale funcţionale este de ordine publică.

Prin încheierea de şedinţă din 8 noiembrie 2019 s-a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale, invocate din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamantul A. în favoarea completului iniţial investit - LM 30AIII şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între completul 13A CIV şi completul LM 30AIII s-a dispus suspendarea soluţionării apelului şi înaintarea dosarului Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării Sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, context în care suspendarea produce efecte numai pentru viitor şi, pe cale de consecinţă, completul iniţial investit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Secţiile Civile ale Curţii de Apel Ploieşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 4 decembrie 2019, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între completurile aceleiaşi curţi de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive vizează constatarea faptului că aceasta a lucrat în locuri de muncă ce impun încadrarea în grupa superioară de muncă, respectiv grupa I de muncă în procent de 100% sau mai puţin pentru perioadele menţionate în acţiune şi obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe în acest sens.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu.

Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării Sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport cu data învestirii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 decembrie 2019.

GGC - MM