Jurisdictional conflict over hazardous work classification after suspension of court administrative acts creating specialized labor panels
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence, ordering that the appeal be heard by the initially designated specialized panel of the Civil Division I of the Ploieşti Court of Appeal, thereby establishing that panel's jurisdiction and rendering the decision definitive. The dispute arose from a labor law claim seeking to confirm work in a hazardous environment (Group I) and compel the employer to issue a certificate, which was rejected by the first-instance tribunal on the basis that the plaintiff's role as a machinist did not meet the legal criteria. A jurisdictional impasse emerged after the suspension of the Court of Appeal’s administrative decisions regarding the creation of new specialized labor panels by an enforceable interim court order, leading one panel to declare itself incompetent and the other to refuse the case, resulting in a negative conflict of competence submitted to the supreme court. The decisive legal basis was the principle that the suspension of administrative acts produces only prospective effects, meaning the panel that was competently invested prior to the suspension of the organizational measures remained the lawful body to adjudicate the appeal, as defined by Article 135(4) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 55 din Legea nr. 304/2004, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict over hazardous work classification after suspension of court administrative acts creating specialized labor panels: The dispute arose from a labor law claim seeking to confirm work in a hazardous environment (Group I) and compel the employer to issue a certificate, which was rejected by the first-instance tribunal on the basis that the plaintiff's role as a machinist did not meet the legal criteria. A jurisdictional impasse emerged after the suspension of the Court of Appeal’s administrative decisions regarding the creation of new specialized labor panels by an enforceable interim court order, leading one panel to declare itself incompetent and the other to refuse the case, resulting in a negative conflict of competence submitted to the supreme court. The decisive legal basis was the principle that the suspension of administrative acts produces only prospective effects, meaning the panel that was competently invested prior to the suspension of the organizational measures remained the lawful body to adjudicate the appeal, as defined by Article 135(4) of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis cited in the dispositive to establish the jurisdiction of the initial panel to resolve the case and settle the negative conflict of competence.
Full text
Asupra conflictului de competenţă de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 4 martie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. - prin administrator judiciar C. IPURL a solicitat să se constate că a lucrat în locuri de muncă şi în activităţi care se încadrează în grupa a - I - a de muncă, solicitată în procent de 100% sau mai puţin, pentru perioadele: 1 martie 1974 - 7 octombrie 1976, 21 februarie 1978 - 26 martie 1998 şi obligarea pârâtei să îi elibereze adeverinţă în acest sens.
Prin Sentinţa nr. 1494 din 19 iunie 2019, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., prin administrator judiciar C. IPURL Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a apreciat ca fiind eronate concluziile expertului, întrucât reclamantul a fost încadrat ca frezor desfăşurând activitate pe scule aşchietoare (freze şi strunguri) fără legătură cu activitatea desfăşurată de sudori şi lăcătuşi.
Astfel, potrivit pregătirii şi postului ocupat de reclamant - frezor, nu putea desfăşura activităţii "în interior", ci doar la postul său de lucru şi pe maşini aşchietoare, motiv pentru care reclamantul nu poate beneficia de grupa a-I-a de muncă, nefiind îndeplinite condiţiile legale în acest sens.
Totodată, s-a reţinut că reclamantul beneficiază de grupa a-II-a de muncă în procent de 100% potrivit înscrierilor efectuate de angajator în carnetul de muncă al reclamantului, pentru perioada 1 martie 1974 - 7 octombrie 1976 şi 21 februarie 1978 - 26 martie 1998, sens în care a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A..
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., care a criticat soluţia ca fiind una greşită, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Dosarul a fost înregistrat iniţial la data de 23 iulie 2019, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la completul LM 17A II care, prin încheierea de şedinţă din 16 octombrie 2019 a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a acestui complet de judecată, declinând competenţa de soluţionare a apelului dedus judecăţii în favoarea completelor specializate ale secţiei, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019.
Examinând excepţia de necompetenţă funcţională s-au reţinut următoarele:
Prezenta cauză se constituie ca fiind un litigiu de muncă, de competenţa de soluţionare în primă instanţă reglementată de dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii şi art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale constituie la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor, iar competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă revine completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civilă a Curţii de apel Ploieşti.
Curtea a reţinut că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale.
Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.
În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis Decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.
Prin Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse. Întrucât sentinţa menţionată este executorie, se ridică problema efectelor acesteia în prezenta cauză.
Ca urmare, Curtea a apreciat că este lipsită de relevanţă împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înfiinţat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiţi au efectuat procedura de regularizare în dosar -, momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131, precizat.
Apoi, s-a considerat că în raport de dispoziţiile art. 7 şi 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, în prezent, dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.
Aşadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, ele sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic, nefuncţionale.
În acest context, s-a constatat că urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate, astfel că de vreme ce în prezent completelor nou înfiinţate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluţiona astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competenţa funcţională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.
La data de 23 octombrie 2019, cauza a fost repartizată aleatoriu completului 9 A CIV, care la termenul de judecată din 18 noiembrie 2019 a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului dedus judecăţii în favoarea completului iniţial investit - LM 17A II şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între completul 9ACIV şi completul LM 17AII s-a dispus suspendarea soluţionării apelului şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a dispune astfel instanţa a apreciat că, competenţa materială procesuală se determină în funcţie de obiectul, natura şi valoarea litigiului, cauzele care pot fi soluţionate numai de anumite instanţe judecătoreşti, în ordinea ierarhiei acestora, judecătorii, tribunale, curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţei materiale i se subsumează repartizarea cauzelor între secţiile sau completuri specializate ale aceleiaşi instanţe, în funcţie de natura raportului juridic litigios (cauză civilă, de contencios administrativ, de muncă, etc.). S-a remarcat că, în raport de conceptele utilizate în doctrină, este vorba de fapt despre o competenţă materială procesuală, iar nu funcţională, fiind preferabilă denumirea de competenţă specializată, care reflectă în mod corespunzător dispoziţiile din Legea nr. 304/2004, privind organizarea unei instanţe în secţii specializate, precum şi existenţa completelor specializate, întrucât departajarea cauzelor în funcţie de domenii are în vedere specializarea magistratului în anumite domenii şi nu desemnează o departajare a competenţelor în sensul legii de procedură.
De altfel, termenul de competenţă materială procesuală a fost clarificat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, care prin Decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 6 aprilie 2017, a arătat că în cadrul competenţei jurisdicţionale trebuie distins între competenţă materială (de atribuţie) şi competenţă teritorială, iar în cadrul competenţei materiale se distinge între competenţa materială funcţională, stabilită după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii.
Prin urmare, instanţa a apreciat că excepţia de necompetenţă materială funcţională admisă de completul iniţial învestit, nu are legătură cu specializarea completului respectiv şi nu putea să conducă la declinarea competenţei în favoarea altor completuri specializate.
Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Secţiile Civile ale Curţii de Apel Ploieşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 11 decembrie 2019, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între completurile aceleiaşi curţi de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive vizează constatarea faptului că acesta a lucrat în locuri de muncă şi în activităţi care se încadrează în grupa I de muncă şi obligarea pârâtei S.C. B. S.A. - prin administrator judiciar C. IPURL să îi elibereze adeverinţă în acest sens.
Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.
Astfel, prin Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu.
Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.
Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării Sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.
Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport cu data învestirii.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 decembrie 2019.
GGC - MM