Conflict of jurisdiction resolved by assigning competence to initial panel for labor group reclassification appeal

Asupra conflictului de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia Civilă Complet specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale la 4 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Schela Foraj Berca şi Casa Judeţeană de Pensii Buzău a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună încadrarea în grupa I de muncă a perioadelor 1 octombrie 1984 - 1 martie 1990 şi 1 decembrie 2000 - 1 aprilie 2001, conform Ordinului nr. 50/1990 Anexa 1 coroborat cu Ordinul nr. 125/1990 poz. 13, art. 1.

Prin Sentinţa nr. 539/2019 din 11 aprilie 2019, Tribunalul Buzău, secţia I civilă Complet specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei capacitării procesuale de folosinţă privind pe pârâta Schela Foraj Berca, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a respins cererea reclamantului A. faţă de aceasta ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

Totodată a respins, ca nefondată, acţiunea în constatare promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Buzău.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că Schela Foraj Berca, unitate devenită S.C. Foraj Sonde S.A. Berca a fost radiată de la Registrul Comerţului la data de 7 iulie 2006, prin faliment, din menţiunile factorului poştal rezultând desfiinţarea societăţii.

Prin radiere societatea a încetat ca persoană juridică, astfel încât persoana chemată în judecată ca pârâtă prin cererea introductivă nu avea capacitate procesuală de folosinţă la momentul sesizării instanţei, neputând sta în judecată conform art. 32 alin. (1) lit. a) corelat cu art. 56 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

În acest context, instanţa a admis ca întemeiată excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Schelei Foraj Berca (devenită S.C. Foraj Sonde S.A. Berca), urmând a respinge acţiunea faţă de aceasta ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

A mai reţinut instanţa că, în speţă, pe calea acţiunii în constatare promovate în anul 2019 se cere încadrarea de către instanţa de judecată în grupa I de muncă a activităţii deja încadrate de fostul angajator în grupa II de muncă, în privinţa fostului angajat (motorist) al unei societăţi comerciale ce nu mai există la momentul înregistrării acţiunii, fiind radiată de la Registrul Comerţului, în contradictoriu cu societatea radiată şi Casa de Pensii Teritorială.

Totodată, se reţine că în privinţa reclamantului există documente primare - carnet de muncă, în conţinutul căruia unitatea al cărei salariat a fost a înscris încadrări diferenţiate în grupă de muncă - I şi II, în raport cu activitatea desfăşurată şi locurile de muncă deservite în anumite intervale de timp determinate.

Faţă de această situaţie, instanţa a constatat că aceste înscrieri din carnetul de muncă şi încadrarea diferenţiată în grupă superioară de muncă nu au fost contestate de către salariat/fostul salariat, reclamantul în cauză, în condiţiile normelor speciale aplicabile în materie, aflate în vigoare la momentul respectiv - Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă aplicabil la data efectuării încadrării în grupe de muncă, Legea privind soluţionarea conflictelor de muncă, Codul muncii aplicabil în intervalul arătat, salariatul confirmând în acest fel situaţia juridică existentă şi legalitatea încadrării efectuate de angajator în urmă cu câţiva zeci de ani.

În considerarea acestor dispoziţii legale, în condiţiile în care activităţi legale de exploatarea şi întreţinerea sondelor de petrol şi gaze se regăsesc atât în anexa I (poz. 13), cât şi în anexa II (poz. 59) la Ord. 125/1990, iar prevederile acestora au fost aplicate de fostul angajator în considerarea, în concret, a locurilor de muncă deservite de fostul salariat, intervalelor de timp lucrate în respectivele locuri de muncă şi activităţilor desfăşurate, nu poate fi modificată de către instanţă, la nivelul anului 2019, pe susţineri declarative, încadrarea efectuată şi, mai mult, adăugată pe cale pretoriană, în grupa I de muncă, activitatea motoristului şi lăcătuşului revizie desfăşurate de reclamant în perioadele sus arătate, când acestea, în mod evident, se circumscriu pct. 59 din Anexa II la Ord. 125/1990, ce reglementează montarea şi demontarea instalaţiilor de foraj; revizii şi reparaţii de teren ale utilajelor şi instalaţiilor aferente activităţilor de foraj; intervenţii, punere în producţie şi reparaţii capitale sonde.

În acest context, Tribunalul a respins ca nefondată cererea în constatare promovată de reclamant privind încadrarea activităţii sale din perioadele: 1 octombrie 1984 - 1 martie 1990 şi 1 decembrie 2000 - 1 aprilie 2001 în grupa I de muncă, în procent de 100%.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului aşa cum a fost formulat în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, urmând ca pârâta Casa Judeţeană de Pensii să-i recunoască grupa 1 de muncă pe perioada lucrată la Foraj.

Prin încheierea de şedinţă din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu şi a declinat competenţa judecării cererii de apel formulată de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 539 din 11 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Buzău, în favoarea completelor specializate ale secţiei, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare suspendării executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu, prin sentinţa civilă nr. 554 din 21 august 2019 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege şi de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civilă.

În acest context, se reţine că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale (măsură fundamentată pe existenţa unei disproporţii vădite de activitate între secţiile non-penale, în detrimentul secţiei I Civilă, precum şi a unui deficit de judecători la această din urmă secţie), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019 a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate.

Aşadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civilă.

S-a mai precizat că, în baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis Decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere expuse sunt nelegale o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu.

Având în vedere că sentinţa este executorie, Curtea a considerat că principalul efect al suspendării îl constituie faptul că în prezent dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.

Totodată, s-a reţinut din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 7 şi 19 din ROI aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, că doar colegiul de conducere are competenţa legală de a stabili componenţa secţiilor/completelor şi de a muta judecătorii dintr-o secţie în alta, iar nu preşedintele instanţei, acesta din urmă având posibilitatea înfiinţării completelor specializate în cadrul unei secţii, cu o componenţă deja stabilită de colegiu.

Or, acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.

Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii au fost trecuţi (şi) în secţia I civilă şi le-a fost atribuită competenţa funcţională specială de a soluţiona litigii de muncă.

Aşadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, ele sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.

Această concluzie este dovedită şi de faptul că, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin Decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

În acest context s-a apreciat că, de vreme ce în prezent completelor nou înfiinţate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluţiona astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competenţa funcţională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.

Dosarul a fost repartizat completului 18 ACIV, iar la termenul din 14 noiembrie 2019, acest complet a invocat excepţia de necompetenţă funcţională.

Prin încheierea de şedinţă din 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu şi a declinat competenţa judecării cererii de apel formulată de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 539 din 11 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Buzău, în favoarea completului iniţial investit şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus suspendarea, din oficiu, a judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării Sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, context în care suspendarea produce efecte numai pentru viitor şi, pe cale de consecinţă, completul iniţial investit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Secţiile Civile ale Curţii de Apel Ploieşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 2 decembrie 2019, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între completurile aceleiaşi curţi de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive îl constituie obligaţia pârâtelor Schela Foraj Berca şi Casa Judeţeană de Pensii Buzău de a dispune încadrarea reclamantului în grupa I de muncă pentru perioadele: 1 octombrie 1984 - 1 martie 1990 şi 1 decembrie 2000 - 1 aprilie 2001, conform Ordonanţei nr. 50/1990 Anexa 1 coroborat cu Ordonanţa nr. 125/1990 poz. 13, art. 1.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu.

Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării Sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport de data învestirii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 decembrie 2019.

GGC - MM