Labor dispute over hazardous work group classification: negative conflict of competence resolved by assigning jurisdiction to the initial specialized panel

Asupra conflictului de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 12 februarie 2019, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A. a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună înscrierea intervalului de timp în care a lucrat, în grupa I de muncă, la aceste pârâte.

Prin Sentinţa civilă nr. 662/2019 din 16 mai 2019, Tribunalul Buzău a respins ca nefondată acţiunea promovată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. şi S.C. C. Buzău.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a înlăturat concluziile expertului tehnic privind încadrarea perioadei 16 decembrie 1984 - 1 iulie 1999 (maşinist cord şi trefilator TOM la S.C. B. SA) în grupa I de muncă, precum şi aserţiunile reclamantei, fiind atât subiectivă aprecierea asupra aplicării art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordinul nr. 50/1009 la H.G. nr. 481/1990 completată prin articol unic al H.G. nr. 931/1990, cât şi în contradicţie cu ceea ce s-a statuat de Înalta Curte prin Decizia nr. 9/2016, conform căreia premisa pentru ca activitatea desfăşurată de un salariat să fie încadrată în grupă superioară de muncă este aceea ca respectiva activitate să se regăsească printre cele expres şi limitativ enumerate în anexele la Ordinele nr. 50 şi nr. 125/1990, ori H.G. nr. 481/1990 şi articol unic al H.G. nr. 931/1990, fără ca instanţa să poată adăuga şi alte activităţi celor stabilite de legiuitor, iar sensul în care trebuie interpretat art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 este acela că pot obţine încadrarea în grupă superioară de muncă toate categoriile de personal care răspund cerinţelor impuse de art. 7 alin. (2) din Ordinul nr. 50/1990, în sensul că 50% din activitate, pentru grupa I, şi 70% pentru grupa a II-a, o prestează efectiv la locul de muncă prevăzut în anexa la Ordin, iar nu în sensul că se pot extinde beneficiile grupei superioare de muncă şi la alte activităţi ca urmare a asimilării condiţiilor de muncă cu cele specifice activităţilor menţionate în anexa la Ordin.

Totodată, se reţine, din considerentele Deciziei nr. 9/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că, pentru ca un salariat să poată pretinde o recunoaştere de către instanţă a beneficiului lucrului în grupa superioară de muncă trebuie ca unitatea la care a desfăşurat activitatea să nu fi procedat ea, împreună cu sindicatul, la aplicarea prevederilor Ordinului nr. 50/1990, respectiv a Ordinului nr. 125/1990 şi H.G. nr. 481/1990 şi articol unic al H.G. nr. 931/1990. Aşadar, instanţa este chemată să procedeze la recunoaşterea grupei de muncă în acele cazuri în care unitatea angajatoare a stat în pasivitate şi nu desfăşurat, pentru angajaţii săi, procedura impusă de cele două acte normative, cu cele 3 etape ale ei, astfel cum acestea sunt descrise de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la pct. 47 din Decizia nr. 9/2016.

Or, în speţă, această condiţie ce se degajă din Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie lipseşte, pârâtele realizând procedura de stabilire a activităţilor şi locurilor de muncă ce se încadrează în grupa I şi grupa a II-a de muncă şi de nominalizare a personalului ce beneficiază de grupă superioară de muncă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A., solicitând admiterea acestuia şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Dosarul a fost înregistrat iniţial la data de 15 iulie 2019, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la completul LM 34A III care, prin încheierea de şedinţă din 2 octombrie 2019 a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a acestui complet de judecată, declinând competenţa de soluţionare a apelului dedus judecăţii în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile, competentă să soluţioneze litigii de muncă, în configuraţia anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20 iunie 2019.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a avut în vedere faptul că prin Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalului Argeş a suspendat executarea articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu, hotărârea fiind executorie.

Deliberând asupra excepţiei de necompetenţă funcţională a acestui complet, a reţinut următoarele:

Art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018) prevede că în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale.

Prezentul complet de judecată este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal şi, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 precum şi a art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20 iunie 2019, începând cu data de 1 iulie 2019 în soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă.

Prin Sentinţa nr. 544 din 21 august 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeş, s-a admis în parte acţiunea formulată de judecătorii din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi din cadrul secţiei a II-a civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, dispunându-se suspendarea executării Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi, respectiv Articolului I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi colegiu. Această sentinţă este executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Se reţine că, prin Articolul al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 s-a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I civilă de a se repartiza cauzele având ca obiect ligii de muncă, în mod egal, celor 3 secţii non-penale ale instanţei, iar prin art. 1 al Hotărârii nr. 12 din 20 iunie 2019 s-a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă şi s-a propus Preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 1 iulie 2019.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii, s-a reţinut că greşita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetenţa. Prin "compunerea instanţei" se înţelege, în sens restrâns (aspectul cantitativ), alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar în sens larg, alcătuirea instanţei cu judecătorii care pot face parte din complet.

Prin urmare, compunerea instanţei/completului nu se limitează la aspectul cantitativ. Este unanim acceptat că există situaţii în care este vizat aspectul calitativ al compunerii, una dintre acestea fiind şi cazul când, în condiţiile legii, anumite categorii de litigii trebuie să fie soluţionate de completurile/secţiile specializate, după obiectul sau natura litigiului.

Se constată că prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secţia de contencios administrativ şi fiscal, cât şi din secţia a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparenţă de nelegalitate cu privire la înfiinţarea unor astfel de complete şi specializarea lor în soluţionarea litigiilor de muncă, astfel încât prezentul complet de judecată, înfiinţat ca fiind specializat în soluţionarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menţionate, nu mai are competenţa materială procesuală (funcţională) să soluţioneze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializaţi în această materie ori care să facă măcar parte din secţia I Civilă.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 14 (7) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, "suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării".

Astfel, prezentul complet este doar aparent specializat în soluţionarea litigiilor de muncă, specializare în privinţa căreia s-a constatat deja o aparenţă de nelegalitate printr-o sentinţă judecătorească executorie, acesta fiind în realitate specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal, întrucât specializarea urmăreşte judecătorul şi nu completul în abstract.

Se mai reţine că dacă la nivelul instanţei există o secţie sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secţia (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.

Dosarul a fost repartizat, la data de 11 octombrie 2019, completului 12A Civ, care, la termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2019 a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată.

În acest sens, s-a avut în vedere hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20 iunie 2019, prin care s-au configurat complete noi specializate în dreptul muncii la secţia civilă, dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., privind excepţia necompetenţei materiale şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 17/2018, pronunţată în recurs în interesul legii în care se statuează că excepţia necompetenţei materiale funcţionale este de ordine publică.

Prin încheierea de şedinţă din 27 noiembrie 2019 s-a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale, invocate din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamanta A. în favoarea completului iniţial investit - LM 34A III şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între completul 12A CIV şi completul LM 34A III s-a dispus suspendarea soluţionării apelului şi înaintarea dosarului Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării Sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, context în care suspendarea produce efecte numai pentru viitor şi, pe cale de consecinţă, completul iniţial investit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Secţiile Civile ale Curţii de Apel Ploieşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 11 decembrie 2019, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între completurile aceleiaşi curţi de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanta A., Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive vizează pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună înscrierea intervalului de timp în care a lucrat, în grupa I de muncă, la pârâtele S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A..

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu.

Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării Sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport de data învestirii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă - Completul iniţial stabilit.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 decembrie 2019.

GGC - MM