Conflict of competence between specialized labor and civil appellate panels arising from suspension of internal allocation decisions

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018, la 3 decembrie 2018, reclamantele A. şi B. au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. (în calitate de deţinător de arhivă al fostului Combinat Petrochimic Teleajen Ploieşti), să constate că în perioadele menţionate în anexa cererii au fost angajate pe posturi şi au lucrat efectiv, 100% din programul de lucru, în secţii şi locuri de muncă care se încadrează în grupa I de muncă, condiţii deosebite şi să dispună eliberarea adeverinţei din care să rezulte grupa de muncă şi condiţiile deosebite la care au dreptul.

Prin Sentinţa civilă nr. 1307 din 5 iunie 2019 Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A., înregistrat pe rolul curţii de apel la 23 iulie 2019, solicitând admiterea căii de atac exercitate şi obligarea pârâtei să-i elibereze adeverinţa din care să rezulte că în perioadele precizate în cerere a fost salariată şi a lucrat în grupa I de muncă în procent de 100%.

Prin încheierea din data de 2 octombrie 2019, pronunţată de completul LM 34AIII, mai întâi învestit cu soluţionarea apelului, care funcţionează în cadrul secţiei de contencios administrativ - Fiscal al Curţii de Apel Ploieşti, s-a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a completului de judecată şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelului în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile, în configuraţia anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20 iunie 2019.

În pronunţarea acestei soluţii instanţa s-a raportat la următoarele aspecte:

Prin Sentinţa nr. 544 din 21 august 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeş, s-a admis în parte acţiunea formulată de judecătorii din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi din cadrul secţiei a II-a civile de la Curtea de Apel Ploieşti şi s-a dispus suspendarea executării articolului II din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019, respectiv a articolului I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019. Această sentinţă este executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

S-a menţionat că prin articolul II din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019, s-a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă de a se repartiza cauzele având ca obiect litigii de muncă, în mod egal, celor 3 secţii non-penale ale instanţei, iar prin art. I al Hotărârii nr. 12 din 20 iunie 2019, s-a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă şi s-a propus Preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă, începând cu 1 iulie 2019.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii, s-a reţinut că greşita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetenţa. Prin "compunerea instanţei" înţelegându-se, în sens restrâns (aspectul cantitativ), alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar, în sens larg, alcătuirea instanţei cu judecătorii care pot face parte din complet.

Prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secţia de contencios administrativ şi fiscal, cât şi din secţia a II-a Civilă, instanţa a statuat că există o aparenţă de nelegalitate cu privire la înfiinţarea unor astfel de complete şi specializarea lor în soluţionarea litigiilor de muncă, astfel încât completul de judecată mai întâi învestit, înfiinţat ca fiind specializat în soluţionarea unor astfel de litigii, prin hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menţionate, nu mai are competenţa materială procesuală (funcţională) să soluţioneze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializaţi în această materie ori care să facă parte din secţia I Civilă.

S-a mai reţinut că dacă la nivelul instanţei există o secţie sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secţia (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii şi că, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei I Civilă - completul 9 ACIV la data de 11 octombrie 2019.

Astfel învestit, cel de-al doilea complet din cadrul secţiei I Civile a aceleiaşi instanţe, prin încheierea de la 8 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a completului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două completuri; a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În fundamentarea acestei hotărâri cel de-al doilea complet a reţinut următoarele:

Apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinţei nr. 1307 din 5 iunie 2019 a Tribunalului Dâmboviţa a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 23 iulie 2019 şi repartizat aleatoriu completului LM 34AIII, complet specializat în soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, începând cu data de 1 iulie 2019, potrivit Deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti.

Decizia nr. 47 din 24 iunie 2019 a Preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti a fost fundamentată pe art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20 iulie 2019, prin care s-a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civilă de înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, în această hotărâre făcându-se trimitere la o altă Hotărâre a aceluiaşi colegiu, nr. 9 din 22 mai 2019, art. II, prin care se aprobase propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale.

Prin Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului II din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi, respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

În ceea ce priveşte efectele sentinţei anterior menţionate s-a reţinut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte şi pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi, respectiv, nr. 12 din 20 iunie 2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti, se menţin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora şi data de 21 august 2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate.

În acest context şi având în vedere faptul că aprecierea asupra competenţei materiale procesuale, cum este cazul în speţă, se realizează în raport cu data sesizării instanţei, respectiv data de 23 iulie 2019, moment care se situează anterior pronunţării Sentinţei nr. 554 din 21 august 2019 de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă, Curtea consideră că în mod greşit s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelului în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluţionarea litigiilor de muncă, cum este şi completul de faţă, 9Aciv.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se observă că sunt întrunite condiţiile conflictului negativ de competenţă, având în vedere declinările reciproce pronunţate în aceeaşi cauză de completurile Curţii de Apel Ploieşti, fiind disputată competenţa specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluţionarea unui litigiu de muncă şi asigurări sociale.

Este adevărat că prin dispoziţiile art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce priveşte necompetenţa specializată a instanţei, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanţă se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secţiei specializate din instanţa respectivă.

Chiar şi în această situaţie, completul căruia i s-a repartizat cauza îşi păstrează posibilitatea de a-şi invoca necompetenţa materială procesuală în funcţie de obiectul şi natura litigiului, potrivit art. 130, 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, învestit, de altfel, cu soluţionarea litigiului ca instanţă de control judiciar, în apel.

Cu privire la competenţa specializată a acestui complet, se reţine că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale tuturor secţiilor care nu erau penale din cadrul instanţei.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înfiinţate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secţii ale instanţei.

Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispoziţiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor şi a procedurii de determinare a specializării şi, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective şi, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecinţă, competenţa exclusivă de a soluţiona litigiile de muncă şi asigurări sociale.

Argumentele primului complet învestit cu soluţionarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci chestiunea litigioasă a nelegalităţii, inclusiv sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competenţă.

Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluţionarea cauzei îi revenea competenţa specializată în raport cu obiectul şi natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunţarea Sentinţei civile nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeş, secţia I civilă.

Astfel, se reţine că hotărârile menţionate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curţii de apel şi prin Sentinţa civilă nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.

Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluţiei de suspendare se menţin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.

Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă şi asigurări sociale înregistrate ulterior altor completuri specializate din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atâta timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat iniţial dosarul şi-a păstrat funcţionalitatea, în sensul programării în şedinţele de judecată, în vederea soluţionării cauzelor cu care a fost învestit.

Suspendarea executării este o măsură provizorie care îşi produce efectele odată cu pronunţarea instanţei de contencios administrativ la 21 august 2019, în timp ce învestirea primului complet de judecată specializat este un fapt epuizat, care s-a realizat anterior, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată şi repartizarea în data de 23 iulie 2019, acestui complet revenindu-i competenţa de soluţionare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum şi a continuităţii, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că revine competenţa de soluţionarea cauzei completului iniţial învestit din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 decembrie 2019.

GGC - MM