Effect of suspending administrative reorganization on retention of specialized jurisdiction in labor disputes

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x din 21 decembrie 2018 reclamantul A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Băleni să constate că în perioada februarie 1975 - decembrie 1990 a fost angajat al acestei instituţii.

Prin Sentinţa civilă nr. 1007 din 6 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, a fost admisă acţiunea, a fost reconstituită vechimea în muncă pentru reclamant, care a desfăşurat activitate salariată ca mecanic auto şi şofer cu normă întreagă în cadrul B., în perioada 1975 - 1990 şi s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta U.A.T. Comuna Băleni, prin primar.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, la 31 iulie 2019, fiind repartizată aleatoriu completului LM 22 A II.

La termenul de judecată de la 24 septembrie 2019 a fost invocată, din oficiu, excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei şi s-a amânat pronunţarea pentru ca apărătorul apelantului-reclamant să poată depune concluzii scrise.

Prin Încheierea de la 1 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă completul LM 22 A II a admis excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completelor specializate ale secţiei rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare a suspendării executării Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019.

În pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut că pricina dedusă judecăţii are ca obiect un litigiu de muncă şi asigurări sociale. În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege şi de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civilă.

Curtea a reţinut că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale (măsură fundamentată pe existenţa unei disproporţii vădite de activitate între secţiile non-penale, în detrimentul secţiei I Civilă, precum şi a unui deficit de judecători la această din urmă secţie), astfel că, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019 a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale; a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmau a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", aceasta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.

S-a motivat că, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluţia mutării dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum stabilise iniţial, cu cea a mutării judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civilă. În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis Decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019.

Prin Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu.

Curtea a apreciat că este lipsită de relevanţă împrejurarea că apelul a fost repartizat completului nou înfiinţat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiţi au efectuat procedura de regularizare în dosar -, momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ.

Curtea a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.

Curtea a subliniat că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 7 şi art. 19 din Regulamentul de Ordine Interioară, aprobat de către Plenul CSM prin Hotărârea nr. 1375/2015, rezultă că doar colegiul de conducere are competenţa legală de a stabili componenţa secţiilor/completelor şi de a muta judecătorii dintr-o secţie în alta, iar nu preşedintele instanţei, acesta din urmă având numai posibilitatea înfiinţării completelor specializate în cadrul unei secţii, cu o componenţă deja stabilită de colegiu.

S-a arătat că acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.

Astfel învestit, cel de-al doilea complet din cadrul secţiei I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, prin încheierea de la 12 noiembrie 2019, pronunţată în acelaşi dosar, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit. A constatat apariţia conflictului negativ de competenţă, a suspendat de drept judecarea cererii şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În fundamentarea acestei hotărâri, cel de-al doilea complet a considerat că hotărârile de colegiu suspendate se bucură în continuare de prezumţia de legalitate, că suspendarea produce efecte numai pentru viitor, cauza fiind repartizată completului iniţial anterior pronunţării de către Tribunalul Argeş a Sentinţei nr. 554 din 21 august 2019.

Instanţa a mai avut în vedere şi faptul că în cauza pendinte completul iniţial învestit a procedat la verificarea propriei competenţe în faza de regularizare a cererii şi nu a constatat nicio situaţie care să atragă necompetenţa sa, săvârşind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi nr. 12 din 20 iunie 2019, acte ce nu au fost desfiinţate.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se observă că sunt întrunite condiţiile conflictului negativ de competenţă, având în vedere declinările reciproce pronunţate în aceeaşi cauză de completurile Curţii de Apel Ploieşti, fiind disputată competenţa specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluţionarea unui litigiu de muncă şi asigurări sociale.

Este adevărat că prin dispoziţiile art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce priveşte necompetenţa specializată a instanţei, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanţă se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secţiei specializate din instanţa respectivă.

Chiar şi în această situaţie, completul căruia i s-a repartizat cauza îşi păstrează posibilitatea de a-şi invoca necompetenţa materială procesuală în funcţie de obiectul şi natura litigiului, potrivit art. 130, 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul secţiei I Civilă, învestit, de altfel, cu soluţionarea litigiului ca instanţă de control judiciar, în apel.

Cu privire la competenţa specializată a acestui complet, se reţine că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale tuturor secţiilor care nu erau penale din cadrul instanţei.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înfiinţate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secţii ale instanţei.

Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispoziţiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor şi a procedurii de determinare a specializării şi, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective şi, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecinţă, competenţa exclusivă de a soluţiona litigiile de muncă şi asigurări sociale.

Argumentele primului complet învestit cu soluţionarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci chestiunea litigioasă a nelegalităţii, inclusiv sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competenţă.

Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluţionarea cauzei îi revenea competenţa specializată în raport cu obiectul şi natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunţarea Sentinţei civile nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeş, secţia I civilă.

Astfel, se reţine că hotărârile menţionate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curţii de apel şi prin Sentinţa civilă nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.

Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluţiei de suspendare se menţin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.

Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă şi asigurări sociale înregistrate ulterior altor completuri specializate din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atâta timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat iniţial dosarul şi-a păstrat funcţionalitatea, în sensul programării în şedinţele de judecată, în vederea soluţionării cauzelor cu care a fost învestit.

Suspendarea executării este o măsură provizorie care îşi produce efectele odată cu pronunţarea instanţei de contencios administrativ la 21 august 2019, în timp ce învestirea primului complet de judecată specializat este un fapt epuizat, care s-a realizat anterior, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată şi repartizarea în data de 31 iulie 2019, acestui complet revenindu-i competenţa de soluţionare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum şi a continuităţii, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că revine competenţa de soluţionare a cauzei completului iniţial învestit din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit al secţiei I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 decembrie 2019.

GGC - CC