Pension recalculation appeal dismissed as moot after final merits decision.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă din 12 martie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a solicitat:

- să fie obligată pârâta să-i emită o decizie de recalculare a pensiei începând cu 1 ianuarie 2016 prin care se majoreze punctajul mediu anual cu 50 % pentru perioada în care a desfăşurat activitate în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale şi să-i determine punctajul mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani,

- să fie obligată pârâta la indexarea punctajului mediu anual cu coeficientul de corecţie comunicat de INS

- să fie obligată pârâta la plata sumelor ce i se cuvin cu titlu de drepturi de pensie ca urmare a recalculării începând cu data de 1 ianuarie 2016.

- cu cheltuieli de judecată-onorariu de avocat - 500 RON.

Prin Sentinţa civilă nr. 633/97/2018 din 22 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost admisă acţiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul A., fiind obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara să emită reclamantului o decizie de recalculare a drepturilor de pensie prin care să acorde majorarea cu 50% a punctajului anual realizat pentru întreaga perioadă de activitate desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă şi în condiţii speciale şi să determine punctajul mediu anual cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016.

A fost obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara să plătească reclamantului diferenţele de pensie astfel rezultate, începând cu aceeaşi dată, precum şi 500 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a fost admisă cererea de suspendare formulată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara şi s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 69/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii din 29 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Prin memoriul de recurs, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare din 29 noiembrie 2018, deoarece consideră că în mod eronat s-a reţinut că deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarele nr. x/2018 şi y/2018 vizând dezlegarea unor chestiuni de drept au relevanţă în prezenţa cauză.

Astfel, deciziile nr. 69/2018 şi nr. 81/2018 pronunţate de Înalta Curte reglementează aplicabilitatea art. 1691 din Legea nr. 263/2010 cu referire expresă la situaţiile în care drepturile de pensie s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, fiind binecunoscut faptul că acest act normativ are un conţinut diferit de cel al Legii nr. 19/2000, întrucât Legea nr. 3/1977 nu prevedea noţiunea de "stagiu complet de cotizare" - ci făcea referire la noţiunea de "vechime în muncă" şi în situaţia în care s-a emis deja decizia de recalculare în baza art. 1691.

În acest sens, recurentul susţine că ipoteza premisă şi situaţia dedusă judecăţii în dezlegarea chestiunii de drept are în vedere ipoteza în care titularului dreptului de pensie şi beneficiar al recalculării în condiţiile art. 1691 din Legea nr. 263/2010 i s-a emis de către Casa Judeţeană de Pensii decizie de recalculare, dar trebuie reţinut că în situaţia sa nu a fost emisă o astfel de decizie.

Or, în absenţa existenţei unei decizii de recalculare este absolut exclusă aplicabilitatea art. 1692 din Legea nr. 263/2010 şi ca atare, situaţia recurentului este în mod vădit diferită de cea care a constituit situaţia premisă în sesizarea Înaltei Curţi şi care a generat pronunţarea deciziilor menţionate.

În acest context, recurentul consideră că reţinerea în privinţa sa a unui alt stagiu complet de cotizare decât cel stabilit prin decizia de pensionare (unde i s-a reţinut un stagiu complet de 20 de ani) înfrânge dispoziţiile art. 116 din Legea nr. 26/2010 care dispune că încetarea, suspendarea sau reluarea plăţii pensiei, precum şi orice modificare a drepturilor de pensie se face prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, în condiţiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13 mai 2019, intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara solicită respingerea recursului, întrucât încheierea pronunţată este legală şi temeinică.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 19 septembrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 27 septembrie 2019, intimata depunând punct de vedere.

La termenul din 12 decembrie 2019, completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii şi în raport cu invocarea, din oficiu a excepţiei lipsei de interes a recurentului-reclamant A. în promovarea prezentului recurs, Înalta Curte va analiza calea extraordinară de atac formulată în cauză, din această perspectivă.

Astfel, printre condiţiile ce se cer întrunite cumulativ pentru a fi parte în proces - alături de calitatea procesuală, capacitatea procesuală şi afirmarea unui drept pentru realizarea căruia calea justiţiei este obligatorie - se numără şi interesul.

Prin interes se înţelege folosul material sau moral pe care-l urmăreşte cel ce porneşte acţiunea sau săvârşeşte un act procedural. Acesta trebuie să fie legitim - în legătură cu pretenţia formulată - personal şi direct - folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală - născut şi actual - partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune.

Excepţia lipsei de interes este un mijloc procedural de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia din cerinţele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conţinutul acţiunii civile, respectiv cereri, exercitarea căilor de atac, executarea silită.

Această excepţie vizează fie inexistenţa interesului, fie cazul în care interesul nu îndeplineşte cerinţele evocate, fiind o excepţie de fond absolută şi peremptorie ce poate fi invocată şi de instanţă din oficiu.

În raport cu cele evocate, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. nu poate fi primită, fiind lipsită de interes, în condiţiile repunerii pe rol a cauzei şi judecării apelului declarat în cauza în care a fost atacată de către reclamant cu prezentul recurs, încheierea de suspendare.

Aceasta deoarece, prin Decizia civilă nr. 1272/2019 din 3 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a fost admis apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva Sentinţei civile nr. 633/97/2018 din 22 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, pe care a schimbat-o, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara.

Prin urmare, efectele încheierii atacate s-au produs până la data de 3 octombrie 2019, data soluţionării apelului declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva Sentinţei civile nr. 633/97/2018 din 22 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă.

În acest context, Înalta Curte constată că în prezent recursul nu mai aduce niciun folos practic recurentului, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite excepţia lipsei de interes şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2019.

GGC - MM