Competent court for challenging enforcement against a surety with different domicile under exclusive jurisdiction rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 24 aprilie 2019, sub nr. x/2019, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L. a formulat contestaţie la executare împotriva tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuţional nr. x/2019 al BEJ C., respectiv: Somaţiunea de executare, Titlul Executoriu - Bilet la ordin seria x nr. x, în sumă de 79.130,06 RON emis la data de 22 iunie 2016 de S.C. D. S.R.L., avalizat de A., înştiinţare înfiinţare poprire din data de 1 aprilie 2019, Adresa din data de 1 aprilie 2019, încheierea din data de 13 martie 2019, încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, încheierea de încuviinţare a executării silite solicitând instanţei anularea formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare mai sus menţionat şi suspendarea executării silite.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 711, art. 718 şi urm., art. 399 - 402 şi art. 404 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 8066 din 19 iunie 2019, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin., cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei la data de 24 aprilie 2019.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 112 alin. (1) C. proc. civ. şi, analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a apreciat că intimata S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei, S.C. D. S.R.L. emitentă a biletului la ordin seria x nr. x, precum şi împotriva contestatorului, în calitate de debitor avalist, prin S.P.EJ. E..

Judecătoria Drobeta - Turnu Severin, prin încheierea de executare silită nr. x din 19 decembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 a admis cererea de încuviinţare a executării silite atât împotriva societăţii comerciale debitoare cât şi asupra avalistului biletului la ordin, contestatorul din prezentul dosar.

La o dată ulterioară, respectiv 13 martie 2019, creditoarea intimată a înregistrat o nouă cerere de executare silită, de data aceasta îndreptată exclusiv împotriva debitorului avalist, la BEJ C..

Judecătoria Timişoara a pronunţat în data de 21 martie 2019 încheierea nr. 3954, în dosarul nr. x/2019, prin care a încuviinţat executarea silită împotriva acestui debitor.

În acest sens, se constată că în ambele dosare încuviinţarea executării silite s-a dispus în baza aceluiaşi titlul executoriu, reprezentat de biletul la ordin menţionat mai sus, pentru aceeaşi sumă, respectiv 79.130,06 RON, şi prin toate formele de executare silită.

Debitorul avalist a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite demarate în ambele dosare execuţionale, atât cel instrumentat de S.P.EJ. E. cât şi cel instrumentat de BEJ C..

Prin urmare, instanţa constată că în prezent, pe rolul Judecătoriei Timişoara, cât şi a Judecătoriei Drobeta - Turnu Severin se află înregistrate două contestaţii la executare identice, în care se judecă aceleaşi părţi, dar care vizează acte de executare emise de executori judecătoreşti diferiţi în dosare execuţionale diferite, în baza aceluiaşi titlu executoriu.

Soluţia cu privire la unicitatea instanţei de executare se impune pentru evitarea unor soluţii contradictorii atât în procedura încuviinţării executării silite cât şi în cazul contestaţiilor la executare, în special atunci când se contestă executarea silită însăşi sau titlul executoriu (ca în cazul dedus judecăţii) fiind necesar ca asupra acestor aspecte să se pronunţe o singură instanţă.

Din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv extrasul ORC de la fila x din copia dosarului execuţional nr. x/2019 al B.E.J. C. şi răspunsul primit de la grefa Judecătoriei Timişoara, rezultă că sediul debitoarei S.C. D. S.R.L, emitentă a biletului la ordin pus în executare, este în municipiul Drobeta - Turnu Severin, iar domiciliul avalistului este, încă din anul 2014, în comuna Giroc, sat Chişoda, Judeţul Timiş.

Totodată, se reţine că ulterior înregistrării cererii de executare silită în dosarul execuţional nr. x/2019, mai exact la 22 aprilie 2019, avalistul şi-a stabilit oficial reşedinţa în municipiul Drobeta - Turnu Severin.

Prin sesizarea S.P.EJ. E. din circumscripţia Curţii de apel Craiova şi prin pronunţarea de către Judecătoria Drobeta - Turnu Severin, a Încheierii nr. 7318 din 19 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite atât împotriva societăţii comerciale debitoare, cât şi asupra avalistului biletului la ordin, contestatorul din prezentul dosar, creditoarea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 112 alin. (1) teza finală C. proc. civ., sesizând instanţa de executare competentă pentru debitorul principal, respectiv S.C. B. S.R.L., operând practic o prorogare legală de competenţă în favoarea acestei instanţe.

În acest context, se apreciază că nu se impunea înregistrarea unei noi cereri de executare silită şi sesizarea instanţelor de executare de la domiciliul avalistului, raportat şi la susţinerile acestuia, potrivit cărora, ulterior pronunţării sentinţei de divorţ în dosarul nr. x/2017 domiciliul efectiv al acestuia este în municipiul Drobeta-Turnu Severin.

În continuare, se menţionează considerentele Înaltei Curţi reţinute prin Decizia nr. 1292 din 7 iunie 2016, pronunţată de secţia I civilă, potrivit cărora "în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., care reglementează un caz de prorogare legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi".

Astfel, împrejurarea că art. 651 C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială absolută nu face inaplicabile prevederile de la art. 112 din acelaşi cod, deoarece acestea nu transformă caracterul de ordine publică al normelor de la art. 651 în unul de ordine privată, cele două chestiuni fiind diferite.

Aşadar, prevederile legale care stabilesc competenţa teritorială exclusivă a instanţelor judecătoreşti, derogatorie de la dreptul comun, sunt de ordine publică, de strictă interpretare şi aplicare, conform dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 714, 651 şi 112 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetentei teritoriale exclusive a Judecătoriei Timişoara, invocata din oficiu şi a dispus declinarea competentei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, instanţă de executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 24 aprilie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, invocată din oficiu, în conformitate cu art. 248 C. proc. civ., instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) raportat la dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea cărora, a hotărât următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 3703 din 24 octombrie 2019, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, invocată de către instanţă, din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Drobeta-Turnu Severin Bucureşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 6 decembrie 2019, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., Înalta Curte constată că instanţa a fost sesizată cu contestaţie la executare împotriva tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuţional nr. x/2019 al BEJ C., respectiv: Somaţiunea de executare, Titlul Executoriu - Bilet la ordin seria x nr. x, în suma de 79.130,06 RON emis la data de 22 iunie 2016 de S.C. D. S.R.L., avalizat de A., înştiinţare înfiinţare poprire din data de 1 aprilie 2019, Adresa din data de 1 aprilie 2019, încheierea din data de 13 martie 2019, încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, încheierea de încuviinţare a executării silite, solicitând instanţei anularea formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare mai sus menţionat şi suspendarea executării silite.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, iar conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ. contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Din analiza înscrisurile depuse la dosarul cauzei, se reţine că intimata S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei S.C. D. S.R.L. - emitentă a biletului la ordin seria x nr. x, precum şi împotriva contestatorului, în calitate de debitor avalist, prin S.P.E.J. E..

De asemenea, se reţine că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin încheierea de executare silită nr. x din 19 decembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 a admis cererea de încuviinţare a executării silite atât împotriva societăţii comerciale debitoare, cât şi asupra avalistului biletului la ordin, contestatorul din prezentul dosar.

Totodată, se constată că la 13 martie 2019 creditoarea B. S.R.L. a înregistrat o nouă cerere de executare silită împotriva debitorului A. la BEJ C., iar Judecătoria Timişoara a pronunţat la 21 martie 2019 încheierea nr. x, în dosarul nr. x/2019, prin care a încuviinţat executarea silită împotriva acestui debitor în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 22 iunie 2016.

Prin urmare, se constată că debitorul A., la data de 24 aprilie 2019 a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2019 al BEJ C., contrar celor reţinute de Judecătoria Timişoara, potrivit cărora, debitorul avalist a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite demarate în ambele dosare execuţionale, atât cel instrumentat de S.P.EJ. E. cât şi cel instrumentat de BEJ C.,

În ceea ce priveşte existenţa pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin a dosarului nr. x/2019, se constată că acesta priveşte aceeaşi contestaţie la executare formulată de către debitorul A. împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. x/2019 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc C., contestatorul înţelegând să înregistreze aceeaşi cerere de chemare în judecată pe rolul a două instanţe diferite. Totodată, se reţine că nu sunt contestate actele de executare întocmite de către SPEJ E., acesta făcând referire exclusiv la dosarul de executare întocmit de către BEJ C..

Aşadar, potrivit înscrisurilor înregistrate pe rolul Judecătoriei Timişoara, debitorul A. are domiciliul stabilit din 27 octombrie 2014 în comuna Giroc, sat Chişoda, strada x, nr. 19A1, judeţul Timişoara, iar faptul că la data de 22 aprilie 2019 debitorul A. şi-a stabilit reşedinţa în Municipiul Drobeta-Turnu Severin, nu este de natură a modifica competenţa instanţei de executare.

Cu referire la susţinerea Judecătoriei Timişoara, conform căreia, operează o prorogare legală de competenţă în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, întrucât debitoarea S.C. D. S.R.L. are sediul în Municipiul Drobeta-Turnu Severin, iar avalistul A., deşi are domiciliul în comuna Giroc, judeţul Timiş este considerat a fi un debitor accesoriu, instanţa reţine că avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanţie autonomă prin care avalistul se obligă în solidar cu emitentul la plată, deţinătorul biletului la ordin având dreptul de a urmării garantul şi avalistul, fie individual, fie împreună, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 58/1934.

Din această perspectivă, avându-se în vedere normele de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, reglementate în materie de executare silită, prin raportare la dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la art. 651 alin. (1) şi art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi faptul că se contestă exclusiv actele emise de către BEJ C., iar instanţa care a încuviinţat executarea silită este Judecătoria Timişoara, se constată că aceasta este şi instanţa de executare competentă să soluţioneze prezenta contestaţie la executare formulată de contestatorul A..

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2019.

GGC - MM