Dismissal of action for non-payment of judicial stamps due to failure to process pending exemption and reexamination requests

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. x/2015, reclamanţii S.C. A. S.R.L., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Superior al Magistraturii, Camera Notarilor Publici, Serviciul Român de Informaţii, F., G., H., I., J. şi K., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat de Notariatul de Stat al Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x din 14 noiembrie 1994, a delegaţiei de împuternicire nr. x/1994 pe numele K. şi facturii din 8 octombrie 1994. Totodată reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la reconstituirea actelor denunţate, sustrase şi distruse, pentru a fi arhivate permanent conform legii. De asemenea, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata de daune morale, în valoare de 25.000 RON fiecare pârât.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1250 şi urm C. civ., art. 1, 2, 3, şi 4 C. proc. civ., art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 21 şi 52 din Constituţia României, art. 6 şi art. 13 din CEDO, art. 1 din Primul Protocol Adiţional la CEDO.

Prin Sentinţa civilă nr. 229 din 4 noiembrie 2015 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtul Serviciul Român de Informaţii şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, cauza a fost înregistrată la data de 18 noiembrie 2015 sub nr. x/2015.

Prin Sentinţa civilă nr. 818 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 23 iunie 2016, s-a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, soluţionarea cauzei fiind declinată către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

La data de 9 decembrie 2016, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub acelaşi număr unic.

Prin Sentinţa civilă nr. 225 din 13 ianuarie 2017, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, excepţie invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în drept să hotărască asupra conflictului negativ de competenţă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie la data de 7 martie 2017, sub nr. x/2015.

Prin Sentinţa civilă nr. 36 din 15 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a stabilit competenţa de soluţionare a prezentei cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti cauza a fost înregistrată sub nr. x/2015.

Prin Sentinţa civilă nr. 881 din 22 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a anulat ca netimbrată cererea de chemare în judecată, întrucât în conformitate cu art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013, reclamanţilor le revine obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 5.145 RON.

Deşi au fost citaţi pentru termenul din 22 iunie 2017 cu menţiunea achitării taxei de timbru sub sancţiunea anulării cererii, reclamanţii nu şi-au îndeplinit această obligaţie până la termenul acordat, situaţie în care s-a apreciat că au devenit incidente dispoziţiile art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva Sentinţei civile nr. 881 din 22 iunie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, au formulat apel reclamanţii S.C. A., D., E., C. şi B., arătând că la termenul de judecată din 22 iunie 2017, exista pe rolul Tribunalului Bucureşti atât cerere de reexaminare, cât şi cerere de judecare în lipsă la acel termen, la care era ataşată şi originalul chitanţei de 100 RON privind achitarea taxei judiciare de timbru pentru daunele morale.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie prin Decizia civilă nr. 912/A din 7 noiembrie 2017 a admis apelul formulat de apelanţii - reclamanţi S.C. A. S.R.L., B., L., D., E., în contradictoriu cu intimaţii - pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Superior al Magistraturii, Camera Notarilor Publici, Serviciul Român de Informaţii, F., G., H., I., J., K..

A anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva Deciziei civile nr. 912/A din 7 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a declarat recurs recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât susţine că în mod eronat a admis instanţa apelul reclamanţilor, apreciind inexistenţa culpei reclamanţilor în scutirea taxei judiciare de timbru, fără a avea în vedere faptul că reclamanţii nu pot beneficia de scutirea de plată a taxei judiciare de timbru.

Recurentul-pârât face trimitere la dispoziţiile art. 29 şi 30 din O.U.G. nr. 80/2013, care prevăd că cererile şi acţiunile care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.

Recurentul-pârât invocă şi dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, susţinând că reclamanţii au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, după expirarea termenului de recurs.

Faţă de cele arătate se arată că în mod legal a procedat instanţa de fond la soluţionarea excepţiei de netimbrare, fără a soluţiona cererea de reexaminare, precum şi cererea privind acordarea ajutorului public judiciar.

Recurentul-pârât apreciază că nu se pot avea în vedere cele reţinute de instanţa de apel potrivit căreia dispoziţia instanţei de anulare ca netimbrată a cererii este nelegală, în mod corect prima instanţă acordând eficienţă dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul respingerii apelului formulat de reclamanţi şi menţinerea sentinţei de fond ca legală şi temeinică.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., acesta fiind comunicat părţilor la 13 septembrie 2018, prin raport constatându-se că acesta este inadmisibil.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2018, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., cauza a fost suspendată până la soluţionarea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, înregistrată sub nr. x/2018.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 24 octombrie 2019, pricina a fost repusă pe rol şi în unanimitate, a fost admis în principiu recursul potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În cadrul examenului de legalitate care priveşte decizia instanţei de apel, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în raport de motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013 s-a stabilit în sarcina reclamanţilor o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.145 RON şi 100 de RON aferentă cererii privind daunele morale.

Cu respectarea termenului prevăzut de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, reclamanţii au depus la dosarul cauzei o cerere prin care au solicitat în principal reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar în subsidiar au solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, ori reducerea la jumătate cu amânarea plăţii. De asemenea, au anexat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă capătului de cerere privind daunele morale.

Din actele dosarului rezultă că, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, anulând cererea de chemare în judecată ca netimbrată, în condiţiile în care a soluţionat pricina în considerarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la aspectul privind insuficienta timbrare a acţiunii, cu ignorarea cererii de reexaminare formulată în cauză la 14 iunie 2017 (dosar fond), precum şi a plăţii parţiale a taxei judiciare de timbru datorată.

Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum şi cele ale art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 au fost nesocotite, cererile de reexaminare şi cea de acordare a ajutorului public judiciar nefiind soluţionate în condiţiile procedurale impuse de către textele legale evocate.

În acest context, instanţa de apel a procedat în mod corect, apreciind că dispoziţiile art. 39 şi art. 33 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum şi cele ale art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 nu au fost respectate, soluţia pronunţată de către instanţa de fond putând fi apreciată ca fiind împotriva principiilor care guvernează dreptul accesului liber la justiţie şi la un proces echitabil.

În consecinţă, având în vedere că, instanţa de fond a anulat ca netimbrată acţiunea reclamanţilor, deşi, în speţă, se impunea amânarea judecării cauzei pentru a se soluţiona cererile sus evocate, astfel că aplicarea sancţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, nu trebuie opusă accesului liber la justiţie şi exercitării dreptului la apărare, drepturi fundamentale prevăzute de art. 21, respectiv art. 24 din Constituţie.

Accesul la justiţie se caracterizează prin efectivitate şi accesibilitate, iar garantarea acestui drept fundamental trebuie să se facă într-o manieră corectă şi reală.

De altfel, este util de subliniat că o hotărâre trebuie să respecte exigenţele art. 6 paragraf 1 CEDO, întrucât, conform jurisprudenţei CEDO, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă să fi examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse analizei, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Raportat la cele menţionate, susţinerea recurentului-pârât vizând nelegalitatea deciziei atacate prin invocarea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apare ca nefondată.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 912 A din 7 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 912 A din 7 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C., B., S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar M. IPURL şi E. şi intimaţii-pârâţi F., J., Serviciul Român de Informaţii, I., Camera notarilor publici, H., Consiliul Superior al Magistraturii, G., K. şi D..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2019.

GGC - MM