Pension repayment claim: non-existence of negative jurisdiction conflict after appellate remand to original first-instance court
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled that no negative conflict of jurisdiction existed, thereby rejecting the lower court's suspension of proceedings and leaving the appellate order for retrial in force, which obliges the Iaşi Tribunal to hear the case rather than declare a jurisdictional conflict. The dispute arose from a claim for compensation of unduly received pension benefits, which the initial court declined to the Bucharest Tribunal; after the Bucharest Tribunal’s judgment was annulled on appeal, the appellate court remanded the case to the Iaşi Tribunal for retrial, leading the remanded court to erroneously invoke a negative conflict of jurisdiction by arguing it was not bound by the appellate decision. The decisive legal basis was Article 133 of the Code of Civil Procedure, which requires mutual or successive declination of jurisdiction among courts to establish a negative conflict, a threshold unmet here because the appellate court’s order under Article 480(4) designated the Iaşi Tribunal as the competent body without constituting a reciprocal declination.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 480 alin. (4) C. proc. civ, art. 133 C. proc. civ, art. 480 C. proc. civ; Pension repayment claim: non-existence of negative jurisdiction conflict after appellate remand to original first-instance court: În pronunţarea acestei soluţii instanţa a apreciat că, în raport cu art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti nu este instanţă superioară de control judiciar faţă de Tribunalul Iaşi, astfel că soluţia de trimitere spre rejudecare Tribunalului Iaşi, în baza art. 480 alin. (4) C. proc. civ., nu poate avea valoarea unui regulator de competenţă care să justifice reînvestirea Tribunalului Iaşi.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Statul Român prin Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Casa Naţională de Pensii Publice, Casa Teritorială de Pensii Iaşi, să dispună obligarea acestora la plata sumei de 979.778 RON sau 296.161,16 dolari SUA reprezentând drepturi sociale de pensie pentru limită de vârstă însuşite pe nedrept pe parcursul a 13 ani şi 10 luni pe perioada 23 martie 1996 - 4 ianuarie 2010, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.072,528 RON sau 904 dolari SUA. A solicitat şi obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale de la data de 4 ianuarie 2010 până la achitarea integrală a celor două debite.
În procedura de regularizare, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi de soluţionare a cauzei, iar prin Sentinţa civilă nr. 274 din 13 februarie 2017, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri de declinare a fost respins ca inadmisibil, prin Decizia civilă nr. 369 din 13 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Prin Sentinţa civilă nr. 9375 din 14 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi respinsă acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Statul Român prin Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Teritorială de Pensii Iaşi.
Împotriva acestei din urmă sentinţe a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia civilă nr. 4224 din 17 octombrie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Iaşi.
Pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă cauza a fost înregistrată sub nr. x/2019, iar prin Sentinţa civilă nr. 1314 din 19 septembrie 2019, instanţa a constatat ivit, prin efectul Deciziei civile nr. 4224 din 17 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, conflictul negativ de competenţă privind soluţionarea acţiunii. A suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa a apreciat că, în raport cu art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti nu este instanţă superioară de control judiciar faţă de Tribunalul Iaşi, astfel că soluţia de trimitere spre rejudecare Tribunalului Iaşi, în baza art. 480 alin. (4) C. proc. civ., nu poate avea valoarea unui regulator de competenţă care să justifice reînvestirea Tribunalului Iaşi.
Înalta Curte, examinând cerinţele impuse de art. 133 C. proc. civ., constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă, pentru motivele ce se vor arăta:
Potrivit art. 133 C. proc. civ., există conflict de competenţă în următoarele situaţii: a) când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi proces; b) când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă investită îşi declină, la rândul său, competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Astfel cum rezultă din parcursul procesual al cauzei, nu se pot identifica premisele incidenţei unui conflict negativ de competenţă, analizat în virtutea dispoziţiilor art. 133 C. proc. civ., în contextul în care, urmare a Sentinţei civile nr. 274 din 13 februarie 2017 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, nu există o hotărâre prin care şi Tribunalul Bucureşti, la rândul său, să îşi decline competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Tribunalul Iaşi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, care a soluţionat cauza în primă instanţă.
Prin Decizia civilă nr. 4224/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale nu a avut loc o declinare a competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
În cadrul controlului judiciar, instanţa de apel a admis apelul reclamantei împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti, care a fost anulată şi s-a trimis cauza, în virtutea dispoziţiilor art. 480 C. proc. civ., spre rejudecare la Tribunalul Iaşi, desemnat ca instanţă competentă.
În consecinţă, în mod greşit Tribunalul Iaşi a constatat ivirea, prin efectul Deciziei civile nr. 4227/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a unui conflict negativ de competenţă, cu consecinţa întreruperii cursului judecăţii, în loc să se procedeze la judecarea cauzei, în conformitate cu dispoziţiile instanţei de apel, dezlegarea dată problemelor de drept fiind obligatorie pentru această instanţă.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă, în speţă nefiind întrunite cerinţele art. 133 C. proc. civ. pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2019.
GGC - MM