Jurisdictional conflict over post-reorganization specialization: material competence for administrative contract disputes settled by first instance and appellate recognition.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 16 decembrie 2016 reclamanta, A. S.A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Titu, prin primar, să oblige pârâta la plata sumei totale de 262.757,71 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea facturilor de furnizare a apei potabile şi a serviciilor de preluare la canalizare a apelor uzate şi meteorice emise de reclamantă în perioada 10 septembrie 2015 - 31 octombrie 2016, facturi identificate în "lista facturi notificate" anexată cererii introductive, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 765 din 21 iunie 2018 Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a contravalorii apei potabile pe perioada 10 septembrie 2015 - 31 octombrie 2016, precum şi la plata penalităţilor de întârziere aferente. A luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs recurentele A. S.A. şi Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Titu, prin primar.

Prin Decizia nr. 3795 din 12 decembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul A. S.A., ca nefondat, a admis recursul formulat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Titu, prin primar, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal care, prin Sentinţa nr. 453 din 22 aprilie 2019, a respins acţiunea şi a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. S.A.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale funcţionale iar prin încheierea de la 11 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

În pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut că, faţă de obiectul acţiunii deduse judecăţii şi de temeiurile de drept invocate în susţinerea acesteia, în cauză nu a fost contestat un act administrativ, şi nici nu s-a avut în vedere caracterul de act administrativ asimilat sau nu a contractului încheiat între părţi, ci s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea unor facturi neachitate.

Totodată, a fost avută în vedere şi Hotărârea nr. 834 din 26 septembrie 2018 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost reorganizată secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti, prin înfiinţarea a două secţii distincte, respectiv secţia a II-a Civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale funcţionale, iar prin încheierea de la 13 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În fundamentarea acestei hotărâri cea de-a doua instanţă de prim control judiciar a reţinut că recursul vizează o sentinţă pronunţată în fond după casare, context în care a considerat că litigiul trebuie să urmeze calea procesual civilă începută înainte de casarea sentinţei iniţiale, după principiul legalităţii căii de atac şi cel al desfăşurării procesului civil început la un moment dat, independent de Hotărârea nr. 834 din 26 septembrie 2018 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, care se declară reciproc necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa materială procesuală de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Normele care reglementează competenţa materială procesuală sunt de ordine publică, întrucât ocrotesc un interes public - buna administrare a actului de justiţie - prin specializarea judecătorilor, necesară în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. XVII/2018 pronunţată în recurs în interesul legii, a statuat asupra faptului că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.

Competenţa instanţelor de contencios administrativ este reglementată de Legea nr. 554/2004, care reprezintă legea cadru în materie.

Este de observat că în primul ciclu procesual nu a fost contestată competenţa instanţelor de contencios administrativ care au soluţionat cauza.

Litigiul a fost înregistrat la 15 decembrie 2016 şi a fost judecat de instanţele de contencios administrativ, în virtutea calificării contractului nr. x din 7 iulie 2011 încheiat de părţi ca fiind un contract administrativ, îndeplinirea obligaţiilor asumate prin clauzele acestuia constituind temeiul care a stat la baza pretenţiilor formulate de reclamantă asupra pârâtei.

Potrivit art. 130 şi 131 din C. proc. civ., ulterior primului termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, necompetenţa materială procesuală în raport cu obiectul şi natura litigiului nu mai poate fi invocată din oficiu, cu atât mai puţin în al doilea ciclu procesual, împrejurare judicios constatată de către instanţa în favoarea căreia s-a declinat competenţa de soluţionare a căii de atac.

În ciclul procesual anterior, prin Decizia civilă nr. 3795 din 12 decembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul reclamantei ca nefondat şi a admis recursul pârâtei.

Prin urmare, prima instanţă de recurs şi-a recunoscut propria competenţă materială procesuală şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, specializată în contencios administrativ, cu consecinţa că în al doilea ciclu procesual, nu se mai poate pune în discuţie competenţa materială procesuală în raport cu obiectul şi natura litigiului.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 25 alin. (2) C. proc. civ. privind legea aplicabilă proceselor în curs, nici măsurile de reorganizare ale secţiilor Curţii de Apel Ploieşti nu ar putea constitui un argument valabil pentru constatarea necompetenţei materiale procesuale a instanţei de recurs, în raport cu obiectul şi natura litigiului.

Se reţine aşadar că momentul stabilit de legiuitor pentru invocarea şi analizarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală a fost depăşit, împrejurare faţă de care Înalta Curte, în raport de considerentele expuse şi de principiile asigurării accesului efectiv la justiţie şi securităţii raporturilor juridice, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., stabileşte că instanţa competentă este Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - MM