Jurisdictional declination of supreme court competence in judicial salary indexation disputes based on constitutional invalidity of organic law

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă la 17.09.2007 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. şi AA. au chemat în judecată pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Alba şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige pârâţii, începând cu data de 01.01.2007 şi în continuare, la plata drepturilor salariale indexate, în cuantum actualizat la rata inflaţiei de la data plăţii efective, cu următoarele procente de indexare: 5% începând cu data de 01.01.2007; 2% începând cu data de 01.04.2007; 11% începând cu data de 01.10.2007; să oblige pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al reclamanţilor.

În motivarea cererii, reclamanţii, în calitate de judecători şi asistenţi judiciari la Tribunalul Alba, au susţinut că au fost şi continuă să fie discriminaţi de pârâtul Statul Român în raport cu judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ai Curţii Constituţionale, cu funcţionarii publici, demnitarii şi cu personalul auxiliar de specialitate.

S-a arătat că, la data de 31.01.2007, Guvernul României a emis un număr de 3 ordonanţe simple prin care a dispus majorarea salariului (începând cu 01.01.2007) tuturor demnitarilor, funcţionarilor publici şi salariaţilor contractuali ai statului cu excepţia magistraţilor judecători de la curţile de apel, tribunale şi judecătorii şi a procurilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale şi judecătorii.

Prin art. 1 - 4 din O.G. nr. 10 din 31.01.2007 au fost majorate salariile tuturor salariaţilor statului (demnitari, funcţionari publici, salariaţi contractuali, inclusiv judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi adjuncţii săi) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2007; cu 2% începând cu data de 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 iar cu 11% începând cu 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007. Prin O.G. nr. 16/31.01.2007 Guvernul a dispus şi majorarea drepturilor băneşti cu începere de la 01.01.2007 pentru persoanele din Ministerul Afacerilor Externe. La 31.01.2007 Guvernul a emis şi Ordonanţa nr. 27 prin care a majorat şi salariile controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi, cu aceleaşi procente în aceleaşi tranşe şi tot cu începere de la 01.01.2007.

Legea nr. 232/2007 pentru aprobarea O.G. nr. 6/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 474/16.07.2007 a prevăzut majorări salariale în cotă de 7% aplicată la salariul din 2006 şi de 11% cu începere de la 1 octombrie aplicată la salariul din luna septembrie pentru toţi funcţionarii publici exceptaţi şi de această dată fiind magistraţii judecători şi procurori.

Reclamanţii au arătat că, astfel, fost încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. e) pct. 1 din O.G. nr. 137/2000, art. 5 Codul muncii şi dispoziţiile Protocolului 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, invocând art. 16 - 20 din O.G. nr. 137/2000, republicată.

Prin Încheierea nr. 18/F/CC/29.10.2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2007, s-au admis cererile de abţinere formulate de judecătorii Tribunalului Alba şi s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Sibiu.

Tribunalul Sibiu, prin încheierea din 23.07.2008, a dispus în temeiul art. II alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Alba Iulia, competentă să judece pe fond pricina.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 97 din 3 noiembrie 2008, a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. şi AA.. A obligat pârâţii în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant, corespondent raportului de serviciu, a drepturilor salariale indexate, cu procentul de 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 şi în continuare, suma restantă urmând a fi actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective. A obligat pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant şi a respins celelalte pretenţii.

În fundamentarea acestei soluţii instanţa a reţinut, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, că potrivit prevederilor art. 27 din O.G. nr. 137/2000 Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-şi prezenta poziţia cu privire la o posibilă încălcare a legislaţiei în materie de nediscriminare.

Pe fond, s-a constatat că reclamanţii beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 45/2007 care a fost adoptată în vederea asigurării salarizării adecvate şi nediscriminatorii a judecătorilor şi procurorilor prevăzută la capitolul VI pct. 3. 3 din Planul de acţiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, aprobată prin H.G. nr. 232/2005.

S-a reţinut că prin H.G. nr. 232/2005 se prevede faptul că aspectele economice-financiare se reflectă şi asupra salarizării personalului din sistemul judiciar iar garantarea independenţei puterii judecătoreşti se realizează şi prin asigurarea remuneraţiei adecvate a magistraţilor, că potrivit art. 3 din O.G. nr. 27/2006 judecătorii beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită pe baza valorii de referinţă sectorială şi a coeficienţilor de multiplicare iar art. 35 din acelaşi act normativ prevede actualizarea prin aplicarea indexărilor, acordate în conformitate cu prevederile legale privind indemnizaţiile brute.

S-a apreciat că, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, valoarea de referinţă sectorială se actualizează prin indexări stabilite periodic, acoperind astfel indicele de inflaţie şi s-a avut în vedere că în luna ianuarie 2007 dispoziţia legală privind actualizarea prin indexare era în vigoare.

Instanţa a statuat şi în considerarea art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, completat prin Protocolul nr. 12, intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2005, asupra faptului că eliminarea doar a magistraţilor de la această indexare, în condiţiile în care toate categoriile de salariaţi bugetari au beneficiat de aceste indexări în anul 2007, constituie un tratament discriminatoriu care contravine principiului egalităţii în drepturi instituit prin art. 16 din Constituţia României şi o nerespectare a prevederilor legale instituite prin art. 35 din O.U.G. nr. 27/2006.

Instanţa a respins ca neîntemeiate cererile privind indexarea salarială în procent de 2% începând cu 1 aprilie 2007 şi 11% începând cu 1 octombrie 2007, faţă de dispoziţia expresă de abrogare a art. 35 din O.U.G. nr. 27/2006 cuprinsă în Legea nr. 45/2007.

Efectuarea de către Curtea de Apel Alba Iulia a menţiunilor în carnetul de muncă al reclamanţilor a fost dispusă în temeiul art. 6 şi art. 7 din Decretul Lege nr. 92/1976 modificat, al Legii nr. 130/1999 şi al art. 296 din Legea nr. 53/2003.

Prin cererea adresată Curţii de Apel Alba Iulia la 6 septembrie 2018, înregistrată sub nr. x/2007/a1*, petenţii BB., R., E., S., T. Maria, DD., P., F., D., Y. Ileana, FF., C., GG., M., Q., HH. şi V. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba, lămurirea dispozitivului Sentinţei civile nr. 97 din 3 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în sensul de a se preciza neechivoc că pârâţii datorează procentul de creştere salarială de 5 % începând cu data pronunţării hotărârii şi pentru viitor, respectiv că această indexare/creştere salarială procentuală trebuia inclusă/cuprinsă în indemnizaţia individuală de încadrare brută lunară a fiecărui reclamant şi păstrată/menţinută în aceasta.

În motivarea cererii s-a arătat, în esenţă, că deşi din dispozitivul hotărârii rezultă cu claritate momentul de la care se acordă creşterile salariale, precum şi dreptul şi pe viitor la aceste majorări salariale, ele nu au fost acordate, deşi nicio dispoziţie legală nu le-a înlăturat, astfel că se impune lămurirea acestui aspect.

Petenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 400 C. proc. civ. care reglementează condiţiile generale referitoare la contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.

Intimaţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Alba Iulia au depus întâmpinare solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin Încheierea nr. 17 din 4 iunie 2019, a admis cererea de lămurire a dispozitivului Sentinţei civile nr. 97 din 3 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a lămurit dispozitivul evocatei sentinţe, statuând în sensul că drepturile salariale indexate, cu procentul de 5% au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută de încadrare.

În pronunţarea acestei hotărâri instanţa a avut în vedere Decizia nr. 7/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii prin care s-a reţinut că, "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută de încadrare şi după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009".

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs recurenţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Justiţiei.

Analizând în temeiul art. 137 din C. proc. civ. de la 1865 excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de lămurire priveşte Sentinţa nr. 97 din 3 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie.

Sentinţa menţionată a fost pronunţată, în primă instanţă, de către curtea de apel în baza atribuirii de competenţă, dispusă prin art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare din sistemul justiţiei, în dosarele având ca obiect cereri privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, precum şi potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007.

Dispoziţiile art. I din O.U.G. nr. 75/2008 statuează că:" (1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel. (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."

Prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial nr. 73 din 6 februarie 2009, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 care, printre altele, atribuiseră în competenţa Înaltei Curţi soluţionarea recursurilor declarate împotriva acestor hotărâri.

În fundamentarea acestei decizii, Curtea a constatat că dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, reglementând modificarea competenţei de soluţionare a litigiilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sistemul justiţiei, înfrâng prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece afectează regimul unei instituţii fundamentale a statului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al cărei statut constituţional este prevăzut de prevederile art. 126 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora "Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică".

Instanţa de contencios constituţional a reţinut şi că stabilirea în competenţa instanţei supreme a soluţionării recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în primă instanţă are ca efect extinderea sferei sale de competenţă şi supradimensionarea activităţii acesteia, în condiţiile în care, potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu funcţionează în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o secţie specializată în soluţionarea conflictelor şi litigiilor de muncă.

A apreciat şi asupra faptului că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă deduse controlului nu satisfac nici exigenţele art. 21 alin. (3) din Constituţie în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât supradimensionarea activităţii instanţei supreme are repercusiuni asupra judecării cu celeritate a cauzelor, afectând grav calitatea actului de justiţie.

Ulterior, textele de lege declarate neconstituţionale au fost abrogate prin Legea nr. 76 din 1 aprilie 2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.

Ca efect al controlului de constituţionalitate şi modificărilor legislative intervenite competenţa de soluţionare a recursurilor în cauza dedusă judecăţii revine curţii de apel.

Înalta Curte nu are competenţă în soluţionarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, în materia litigiilor de muncă în care este implicat personalul din justiţie, competenţa în această situaţie revenind curţilor de apel la nivelul cărora funcţionează secţii specializate în judecarea acestui tip de litigii, indiferent cărei instanţe îi aparţinea sentinţa recurată.

Cât priveşte cauza de faţă, se constată că sentinţa a cărei lămurire se solicită a fost pronunţată în primă instanţă de Curtea de Apel Alba Iulia. Acelaşi regim juridic al competenţei materiale de soluţionare în calea de atac a recursului, pentru identitate de raţiune, este valabil şi în ceea ce priveşte lămurirea dispozitivului, astfel că şi soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului sentinţei antereferite aparţine aceleiaşi instanţe - Curtea de Apel Alba Iulia.

În consecinţă, neexistând o dispoziţie legală derogatorie de la dreptul comun, în această situaţie, care să atragă competenţa materială de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va fi admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi, în temeiul art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. de la 1865, se va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Justiţiei, împotriva Încheierii civile nr. 17 din 4 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2007.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - MM