Labor dismissal appeal barred by statutory prohibition on cassation in social security matters and invalid for failure to specify judicial act

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 februarie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B., director al Grădiniţei "Politehnica", C., director educativ (delegat) al Grădiniţei "Politehnica", D., Directorul General, Direcţia Generală Administrativ Economică, E., Director, Direcţia Informatizare şi Resurse Umane, F., Rectorul Universităţii Politehnica din Bucureşti şi Universitatea Politehnica din Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună declararea nulă a notificării nr. x din 1 februarie 2017 emisă de rectorul Universităţii Politehnica din Bucureşti; declararea nulă a deciziei de concediere nr. x din 1 februarie 2017 emisă de rectorul Universităţii Politehnica din Bucureşti, F.; plata integrală a salariului (şi cu sporul de doctorat în cuantum de 15 %, pe lunile decembrie 2016 şi ianuarie 2017 acesta fiind tăiat nelegal), majorat cu 15 %, începând de la 1 ianuarie 2017 conform prevederilor pct. 10 din Legea nr. 250/2016 de la data de 2 februarie 2016 şi până la data punerii în executare a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile favorabile reclamantului, corelat cu dobânda aferentă la zi (la cursul B.N.R.) şi a coeficientului de inflaţie aferent anului în care se pune în executare hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă; reintegrarea pe funcţia de Administrator financiar gradul IA (S)/Universitatea Politehnica din Bucureşti/Grădiniţa "Politehnica" sau pe o funcţie similară conform pregătirii sale şi funcţiei deţinute până la data concedierii în cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti; plata sporului de doctorat în cuantum de 15% aferent lunilor decembrie 2016 şi ianuarie 2017, majorat cu 15 % de la 1 ianuarie 2017 şi a sporului de vechime luând în considerare că studiile doctorale beneficiază de recunoaşterea vechimii în muncă şi de specialitate; plata a 5 zile lucrătoare aferente perioadei lucrate din anul 2016, cu sporurile aferente, la zi corelate cu coeficientul de inflaţie şi dobânda la data punerii în executare a hotărârii judecătoreşti; plata zilei ce i-a fost tăiată nejustificat (nelegal) fiind considerată de respectiva persoană "nemotivată", neavând cunoştinţă care ar fi această dată din luna decembrie 2016, cu sporurile aferente; acordarea de despăgubiri pentru discriminare şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun şi sancţionarea pentru discriminare a pârâţilor; repararea pagubei prin obligarea pârâţilor la plata de daune materiale şi morale în cuantum de 200.000 RON fiecare; obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 7203 din data de 16 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C., E., G., B., invocată de pârâţi şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Universitatea Politehnică din Bucureşti; a obligat pârâta Universitatea Politehnică Bucureşti la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite pentru o zi de lucru, aferente zilei de 2 decembrie 2016; a respins în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 1780 din 23 aprilie 2018, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva Sentinţei civile nr. 7203 din data de 16 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Universitatea Politehnică din Bucureşti- prin reprezentant legal rector F., B., C., D., E., G..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 14 iunie 2018, contestatoarea A. a formulat în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Universitatea Politehnică din Bucureşti, B., C., D., E. şi G., contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 1780 din 23 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2017.

Totodată, prin contestaţia în anulare s-a invocat de către contestatoare excepţia de neconstituţionalitate a art. 426 alin. (4) C. proc. civ., în raport de art. 1, art. 16, art. 21, art. 124, art. 125 alin. (1), art. 126 şi art. 127 din Constituţia României.

Prin încheierea din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art. 426 alin. (4) C. proc. civ., în raport de art. 1, art. 16, art. 21, art. 124, art. 125 alin. (1), art. 126 şi art. 127 din Constituţia României, invocată de contestatoarea A..

Prin Decizia nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A., împotriva Deciziei civile nr. 1780 din 23 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii B., C., D., E., G. şi Universitatea Politehnica, ca nefondată.

A. a declarat recurs exclusiv împotriva Deciziei nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, solicitând admiterea căii de atac, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs formulate de recurentă se referă la soluţia de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 426 alin. (4) C. proc. civ., invocată de contestatoarea A..

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul declarat împotriva Deciziei nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale este inadmisibil.

Totodată, deoarece criticile formulate de recurentă au vizat soluţia de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 426 alin. (4) C. proc. civ., prin raport s-a propus anularea recursului, conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că recurenta nu a indicat hotărârea atacată.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 22 octombrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părţi, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 11 noiembrie 2019, recurenta a depus la dosarul cauzei un punct de vedere la raport, prin care a precizat că recursul are ca obiect Decizia nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992:

"Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare."

În speţă, cu respectarea acestor prevederi legale, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 426 alin. (4) C. proc. civ., invocată de contestatoarea A., prin încheierea din data de 26 iunie 2018.

Chiar dacă partea ar fi putut fi în eroare cu privire la actul jurisdicţional prin care s-a constatat că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât avea obligaţia de a ataca acest act de la pronunţare, după comunicarea încheierii motivate la data de 6 iulie 2018, această prezumtivă eroare nu mai subzistă.

Aşadar, nu exista niciun impediment ca partea interesată să precizeze actul jurisdicţional pe care înţelege să-l atace. Or, aşa cum s-a arătat, deşi lipsurile formale ale căii de atac i-au fost aduse la cunoştinţă prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, comunicat conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. pentru depunerea punctelor de vedere, partea şi-a menţinut poziţia procesuală anterioară, precizând că înţelege să atace Decizia nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Analizând recursul formulat împotriva Deciziei nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru Cauzele privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 20 februarie 2017, sub nr. x/2017, prin care reclamanta A. a solicitat: declararea nulă a notificării nr. x din 1 februarie 2017 emisă de rectorul Universităţii Politehnica din Bucureşti; declararea nulă a deciziei de concediere nr. x din 1 februarie 2017 emisă de rectorul Universităţii Politehnica din Bucureşti, F.; plata integrală a salariului (şi cu sporul de doctorat în cuantum de 15 %, pe lunile decembrie 2016 şi ianuarie 2017 acesta fiind tăiat nelegal), majorat cu 15 %, începând de la 1 ianuarie 2017 conform prevederilor pct. 10 din Legea nr. 250/2016 de la data de 2 februarie 2016 şi până la data punerii în executare a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, corelat cu dobânda aferentă la zi (la cursul B.N.R.) şi a coeficientului de inflaţie aferent anului în care se pune în executare hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă; reintegrarea pe funcţia de Administrator financiar gradul IA (S)/Universitatea Politehnica din Bucureşti/Grădiniţa "Politehnica" sau pe o funcţie similară conform pregătirii sale şi funcţiei deţinute până la data concedierii în cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti; plata sporului de doctorat în cuantum de 15% aferent lunilor decembrie 2016 şi ianuarie 2017, majorat cu 15 % de la 1 ianuarie 2017 şi a sporului de vechime luând în considerare că studiile doctorale beneficiază de recunoaşterea vechimii în muncă şi de specialitate; plata a 5 zile lucrătoare aferente perioadei lucrate din anul 2016, cu sporurile aferente, la zi corelate cu coeficientul de inflaţie şi dobânda la data punerii în executare a hotărârii judecătoreşti; plata zilei ce i-a fost tăiată nejustificat (nelegal) fiind considerată de respectiva persoană " nemotivată", neavând cunoştinţă care ar fi această dată din luna decembrie 2016, cu sporurile aferente; acordarea de despăgubiri pentru discriminare şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun şi sancţionarea pentru discriminare a pârâţilor; repararea pagubei prin obligarea pârâţilor la plata de daune materiale şi morale în cuantum de 200.000 RON fiecare.

Faţă de natura pretenţiilor deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că acestea izvorăsc dintr-un conflict de muncă.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 - privind C. proc. civ. (în forma în vigoare la data introducerii acţiunii), hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Având în vedere că hotărârea atacată pe calea contestaţiei în anulare este definitivă, rezultă că şi decizia pronunţată în contestaţia în anulare are acelaşi caracter, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că Decizia civilă nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru Cauzele privind conflicte de muncă şi asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru Cauzele privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Înalta Curte, cu privire la criticile ce vizează soluţia de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 426 alin. (4) C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde indicarea hotărârii care se atacă, acest element reprezentând însuşi obiectul recursului, fără de care instanţa de judecată nu poate analiza criticile părţii care a declarat calea extraordinară de atac, întrucât nu are indicat, ca atare, actul procedural la care să se raporteze pentru a aprecia asupra legalităţii sau nelegalităţii respectivei hotărâri.

Identificarea hotărârii se realizează prin elementele sale caracteristice şi care o individualizează, respectiv arătarea instanţei care a pronunţat-o, numărul hotărârii şi data pronunţării.

Neindicarea hotărârii este sancţionată de alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., conform căruia "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Se constată că atât în cuprinsul cererii de recurs, cât şi în punctul de vedere asupra raportului întocmit în cauză se indică doar decizia nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru Cauzele privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A..

Prin urmare, recurenta nu indică şi încheierea de şedinţă din 26 iunie 2018 împotriva căreia ar fi înţeles să declare calea de atac, element prevăzut sub sancţiunea nulităţii, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Chiar şi în situaţia în care s-ar aprecia, în lumina considerentelor Deciziei nr. 321/2017 a Curţii Constituţionale (paragrafele 20 - 22), că recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 republicată, nu poate fi considerat o veritabilă cale extraordinară de atac în condiţiile C. proc. civ., ci o cale de atac specială, lipsa indicării obiectului acestui remediu judiciar se sancţionează tot cu nulitatea cererii, în raport de prevederile art. 461 raportat la art. 148 alin. (1) coroborat cu art. 174 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Concret, neindicarea obiectului oricărei căi de atac este o cauză de nulitate absolută, virtuală, a actului de procedură astfel întocmit şi se sancţionează, în consecinţă, cu anularea căii de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta A. împotriva Încheierii din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru Cauzele privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 2997/2018 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru Cauzele privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva Încheierii din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru Cauzele privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - MM