Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2348/2019 AI generated

Cassation appeal annulled for failing to articulate valid grounds of illegality in debt recovery action involving interest and inflation indexation.

Case Number Decizia nr. 2348/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice annulled the cassation appeal filed by the plaintiff, leaving the appellate decision of June 19, 2018, which partially modified the first-instance judgment to reduce the debt recovery amount, in force. The dispute concerned a civil action for the payment of legal interest and inflation indexation on a principal debt arising from a railway transport contract, where the appellant challenged the appellate court's calculation and its reliance on expert conclusions regarding overlapping invoices. Relying on Articles 488, 489, and 493 of the Code of Civil Procedure, the Court determined that the appeal was inadmissible because the appellant’s arguments focused solely on the misinterpretation of evidence and factual unreasonableness (unfairness), failing to provide specific arguments of illegality or violation of material legal norms required for cassation, thus triggering the sanction of nullity for improper motivation.

Legislator headnote

AI generated

art. 1535 din C. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 22 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ; Cassation appeal annulled for failing to articulate valid grounds of illegality in debt recovery action involving interest and inflation indexation: The dispute concerned a civil action for the payment of legal interest and inflation indexation on a principal debt arising from a railway transport contract, where the appellant challenged the appellate court's calculation and its reliance on expert conclusions regarding overlapping invoices. Relying on Articles 488, 489, and 493 of the Code of Civil Procedure, the Court determined that the appeal was inadmissible because the appellant’s arguments focused solely on the misinterpretation of evidence and factual unreasonableness (unfairness), failing to provide specific arguments of illegality or violation of material legal norms required for cassation, thus triggering the sanction of nullity for improper motivation.

Keywords

AI generated
recovery of debts grounds for cassation annulment of contract payment of interest principal debt civil judgment

Cited Legislation

AI generated
art. 1535 din C. civ
1084 şi art. 1535 din C. civ.
art. 107 C. proc. civ
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a invocat, în baza art. 107 C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Arad, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ
x/2014, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii apelului declarat de apelanta-pârâtă A.
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ
Timişoara a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în tot a acţiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
art. 22 C. proc. civ
civ., subliniind că instanţa de judecată, în virtutea rolului activ şi în aplicarea principiului aflării adevărului în cauză, conform art. 22 C. proc. civ.
art. 489 alin. (2) C. proc. civ
The main ground for annulling the cassation appeal because the motives invoked did not fall within the statutory grounds for cassation.
art. 488 alin. (1) C. proc. civ
civ., a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că recurenta a dezvoltat în memoriul depus la dosar doar critici care nu pot fi subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ..
art. 493 alin. (3) C. proc. civ
Prin Încheierea din 22 octombrie 2019, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

The main ground for annulling the cassation appeal because the motives invoked did not fall within the statutory grounds for cassation.

art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

The procedural basis cited in the dispositive for issuing the decision to annul the appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 martie 2014 pe rolul Tribunalului Arad sub nr. x/2014, reclamanta S.N.T.F.C. CFR CĂLĂTORI S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timişoara, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 534.236,88 RON, compusă din 339.230,96 RON dobândă legală şi 195.005,92 RON actualizare cu indicele de inflaţie a debitului principal în cuantum de 2.227.529,81 RON, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1084 şi art. 1535 din C. civ. de la 1864, O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 13/2011 şi art. 52 alin. (1) din Constituţia României.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta a invocat, în baza art. 107 C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Arad, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentinţa civilă nr. 189 din 19 mai 2014, îndreptată prin încheierea din 10 iunie 2014, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Arad a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, instanţă pe rolul căreia litigiul a fost înregistrat la 18 iulie 2014 sub nr. sub nr. x/2014.

Prin Sentinţa civilă nr. 440/C din 18 iunie 2015, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma totală de 534.236,88 RON, compusă din 339.230,96 RON dobândă legală şi 195.005,92 RON actualizare cu indicele de inflaţie, (ambele calculate la debitul principal în cuantum de 2.227.529,81 RON, achitat de pârâtă), accesorii aferente perioadei martie 2011 - februarie 2014. Totodată, prima instanţă a obligat-o pe pârâtă în favoarea reclamantei la plata sumei de 8.947,37 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei sus-menţionate, pârâta A. S.R.L. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii apelului declarat de apelanta-pârâtă A. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 440/C din 18 iunie 2015 a Tribunalului Braşov, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta S.N.T.F. C. civ..A. S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timişoara a declarat recurs, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, cu consecinţa reluării judecăţii apelului.

Prin Decizia nr. 275 din 21 februarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.N.T.F. C. civ..A. S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timişoara împotriva încheierii din 26 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2014, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

La 17 martie 2017, reclamanta a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol şi de reluare a dezbaterilor, invocând în susţinere atât decizia decizia mai sus evocată, dar şi Decizia civilă nr. 1693/Ap din 23 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Prin Decizia civilă nr. 1029/Ap din 19 iunie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis în parte apelul şi a schimbat în parte Sentinţa civilă nr. 440/C din 18 iunie 2015 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 280.165,34 RON, reprezentând dobândă legală şi actualizare indice de inflaţie, aferente perioadei martie 2011 - februarie 2014, în loc de 534.236,88 RON şi a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.N.T.F.C. "CFR CĂLĂTORI" S.A. - S.R.T.F.C. Timişoara a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în tot a acţiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.

Prima dintre susţinerile din recurs vizează preluarea de către instanţă a concluziilor expertului B. la obiectivul nr. 7 al expertizei efectuate în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Braşov, soluţionat definitiv prin Decizia civilă nr. 1693/Ap/2016 a Curţii de Apel Braşov.

Detaliind, recurenta a notat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză menţionat, suma de 254.071,54 lei, acordată cu titlu de accesorii în acel dosar este inclusă în suma de 534.236,88 RON, solicitată în cauza de faţă, dovadă în acest sens fiind suprapunerea unor facturi fiscale, menţionate şi în actul nr. x din 5 mai 2014, întocmit de serviciul său de contabilitate.

Astfel, recurenta a subliniat că în mod greşit instanţa de prim control judiciar şi-a însuşit concluziile expertului la obiectivul nr. 7, limitându-se să le preia ad litteram, fără să parcurgă explicaţiile care le însoţeau, întrucât lectura acestora ar fi relevat, în opinia sa, că acestea contrazic flagrant concluziile evocate.

În continuare, a arătat că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 534.236,88 RON, reprezentând dobânzi şi actualizări aferente sumei de 2.227.529,82 RON (821.340,46 RON + 1.406.189 RON), reprezentând debit principal conform Deciziei civile nr. 93/A din 12 aprilie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2011 de Curtea de Apel Timişoara.

De asemenea, a susţinut că suma de 254.071,54 RON constituie dobânzi şi actualizări pentru suma de 926.467,88 RON (2.322.614,68 RON - 1.406.189,36 RON + 42,56 RON), conform Sentinţei civile nr. 15663 din 11 decembrie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Timişoara.

Referitor la suprapunerea unor facturi fiscale în cele două dosare, a susţinut că nu a solicitat acordarea de dobânzi şi actualizări ale debitului în ambele dosare, aşa cum în mod eronat a reţinut curtea de apel şi că, în realitate, în cauza de faţă a dedus suma de 1.406.189,36 RON, reprezentând suprapuneri, astfel încât a calculat accesoriile menţionate la debitul de 926.467,88 RON, rezultatul fiind de 254.071,54 RON.

A mai arătat că în dosarul nr. x/2013 Judecătoria Timişoara, prin Sentinţa civilă nr. 15663 din 11 decembrie 2013, a dispus întoarcerea executării silite, în sensul că a obligat-o pe pârâta A. S.R.L. să îi restituie suma de 1.862.834,01 RON. Această sentinţă a fost modificată în parte prin decizia nr. 206/R/2014 a Tribunalului Timiş, urmare a admiterii recursului declarat de B.E.J. C., astfel că pârâta A. S.R.L. Braşov a fost obligată în favoarea sa şi la plata sumei de 469.780,67 RON, ce a fost executată silit şi a rămas la dispoziţia executorului, nefiind distribuită. În final, a susţinut că în acest dosar (având ca obiect întoarcerea executării) pârâta îi datorează 2.332.614,68 RON.

În continuare, a precizat că prin Decizia nr. 93/A/2012 din 12 aprilie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Timişoara a dispus obligarea A. S.R.L. Braşov la plata sumei de 2.227.529,81 RON, hotărârea rămânând irevocabilă conform Deciziei nr. 1101/2013, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sumă cu privire la care între părţi s-a încheiat procesul-verbal de eşalonare nr. x din 27 mai 2013.

În finalul memoriului de recurs, recurenta a mai expus o serie de alte calcule şi aprecieri referitoare la interpretarea dată de instanţa de apel probelor administrate în cauză, între care a menţionat adresa din 8 septembrie 2014, în cuprinsul căreia pârâta A. S.R.L. a consemnat că, "suma de 1.406.189,36 RON fiind deja achitată prin punerea în aplicare a Deciziei nr. 1101/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", în baza acesteia s-a încheiat procesul-verbal de eşalonare nr. x din 8 septembrie 2014.

Astfel, autoarea căii de atac a conchis că în speţă este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., subliniind că instanţa de judecată, în virtutea rolului activ şi în aplicarea principiului aflării adevărului în cauză, conform art. 22 C. proc. civ. poate cenzura criticile pe care le-a dezvoltat împotriva deciziei recurate.

Faţă de cele expuse anterior, a precizat că între suma de 2.227.529 RON şi cea de 926.476.88 RON nu există similitudini şi a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii în tot a acţiunii introductive, precum şi obligării intimatei-pârâte şi la plata sumei de 534.236,88 RON, cu cheltuieli de judecată în primă instanţă în sumă de 8.947,37 RON.

Intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care, în baza art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că recurenta a dezvoltat în memoriul depus la dosar doar critici care nu pot fi subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Astfel, a cerut în principal constatarea nulităţii recursului şi, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a reţinut că motivele de casare invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., fiind incidente dispoziţiile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 22 octombrie 2019, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a formulat un punct de vedere asupra raportului întocmit, prin care a reiterat susţinerile din cererea de recurs, apreciind că acestea se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, intimata-pârâtă a depus note scrise cu privire la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, achiesând la concluziile acestuia.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, va analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursului şi, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părţii prin care este exprimată nemulţumirea faţă de soluţia adoptată în apel se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În speţă, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deşi în cererea de recurs, recurenta a apreciat că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de afirmaţii care vizează netemeinicia deciziei din apel, ceea ce invocă recurenta fiind, de fapt, o greşită interpretare a expertizei efectuate în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Braşov.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

Or, recurenta-reclamantă nu invocă niciun text de lege încălcat sau greşit aplicat de instanţa de apel pentru ca susţinerile invocate să poată fi încadrate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu poate constitui motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, modul de interpretare a probelor administrate în cauză, înscrisurilor şi concluziilor rapoartelor de expertiză administrate, fără precizarea vreunei norme de drept material pretins a fi fost încălcată sau greşit aplicată.

Prin urmare, susţinerile recurentei privesc doar aprecierea probelor şi interpretarea acestora de către instanţa de prim control judiciar, vizând exclusiv aspecte de eventuală netemeinicie a hotărârii, iar nu de nelegalitate a acesteia, exhibând nemulţumirea părţii faţă de soluţia curţii de apel care, în opinia sa, în mod greşit şi-a însuşit concluziile de la obiectivul nr. 7 al expertizei din dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Braşov.

În consecinţă, se constată că recurenta-reclamantă s-a îndepărtat de la cerinţele motivelor care pot fi invocate în recurs, iar argumentele prezentate vizează aspecte de netemeinicie ce nu pot fi examinate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate nu conţin precizări de natură juridică a eventualelor greşeli pe care le conţine hotărârea recurată şi o minimă argumentare în drept a unor critici de nelegalitate.

Fiind în eroare, astfel cum s-a arătat, asupra funcţiei căii extraordinare de atac a recursului - de a asigura exclusiv controlul de legalitate - recurenta deduce judecăţii aspecte care sunt lăsate de legiuitor exclusiv în competenţa instanţelor fondului, vizând administrarea probelor, evaluarea şi aprecierea asupra acestora şi, corelativ, determinarea situaţiei de fapt.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 a fost făcută doar formal.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.N.T.F.C. "CFR CĂLĂTORI" S.A. - S.R.T.F.C. Timişoara împotriva Deciziei civile nr. 1029/Ap din 19 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.N.T.F.C. "CFR CĂLĂTORI" S.A. - S.R.T.F.C. Timişoara împotriva Deciziei civile nr. 1029/Ap din 19 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - MM