Inadmissibility of cassation against final appellate decisions in insolvency director liability claims under Law No. 85/2014

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 12 septembrie 2016, sub nr. x/2014/a4, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului C., în calitate de administrator statutar al reclamantei debitoare, sub forma obligării acestuia la plata sumei de 9.587.128,21 RON, reprezentând pasivul neîndestulat în procedura insolvenţei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 169 lit. d) - e) şi h) din Legea nr. 85/2014.

Prin Sentinţa nr. 1/2017 din 13 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis cererea de strămutare formulată de petentul C. şi a strămutat cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 la Tribunalul Brăila.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea din 12 februarie 2018, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a încuviinţat cererea de intervenţie în interesul reclamantei formulată de intervenienţii D. şi E..

Prin încheierea din 10 mai 2018, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a încuviinţat cererea de intervenţie în interesul reclamantei formulată de intervenienta F..

Prin Sentinţa nr. 185/2018 din 24 mai 2018, Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., în contradictoriu cu pârâtul C.; a respins cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenienţii D., E. şi F..

Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel principal atât reclamanta, cât şi intervenienţii D. şi E., iar intervenienta F. a declarat apel incident.

Prin Decizia nr. 306/A din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta F. împotriva sentinţei primei instanţe; a admis apelurile declarate de apelanta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B. şi apelanţii-intervenienţi D. şi E. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acţiunea şi l-a obligat pe pârâtul C. la plata către reclamantă a sumei de 218.482,3 RON.

Împotriva deciziei instanţei de apel, C. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata-intervenientă F. a depus întâmpinare la 13 februarie 2019, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Intimata-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., a depus întâmpinare la 14 februarie 2019, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.

Recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare la 27 februarie 2019, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Prin cererea formulată la 3 iunie 2019, recurentul-pârât a precizat că, în temeiul art. 204 C. proc. civ., înţelege să modifice temeiul juridic, în sensul că invocă dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din acelaşi act normativ, referitoare la eroarea materială specifică contestaţiei în anulare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 8 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Numai recurentul-pârât a depus un punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că recurentul-pârât a precizat că, în temeiul art. 204 C. proc. civ., înţelege să modifice temeiul juridic, în sensul că invocă dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din acelaşi act normativ, referitoare la eroarea materială, specifică contestaţiei în anulare. Faţă de această precizare, Înalta Curte reţine că art. 204 C. proc. civ. vizează numai modificarea cererii de chemare în judecată, fiind aplicabil numai în faţa primei instanţei, astfel cum rezultă din conţinutul şi denumirea marginală a acestui text de lege. Aşadar, acest text de lege nu poate conduce la transformarea căii de atac exercitate iniţial într-o altă cale de atac. A admite soluţia contrară ar echivala cu posibilitatea părţilor de a eluda termenele imperative în care pot fi exercitate căile de atac. Or, conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, recurentul-pârât nu îşi poate transforma cererea de recurs într-o contestaţie în anulare, întrucât art. 204 C. proc. civ. nu este aplicabil în materia căilor de atac. Ca atare, instanţa supremă urmează a examina admisibilitatea căii extraordinare de atac cu care a fost învestită iniţial.

Acţiunea are ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului C., în calitate de administrator statutar al debitoarei, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 169 lit. d) - e) şi h) din Legea nr. 85/2014.

Art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014 prevede că principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, întemeiate pe dispoziţiile art. 169 din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Totodată, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că hotărârile prin care se soluţionează cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului aflat în insolvenţă sunt supuse numai apelului.

De asemenea, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că decizia recurată a fost pronunţată în apel, într-o cauză având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitoarei.

Cum art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că hotărârile curţii de apel sunt definitive, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că Decizia nr. 306/A din 10 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 43 alin. (1) şi art. 46 alin. (1), raportat la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva Deciziei nr. 306/A din 10 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva Deciziei nr. 306/A din 10 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - MM