Inadmissibility of challenge to enforcement title for clarifying scope of demolition obligation and required technical documentation

Asupra contestaţiei la titlu de faţă, constată următoarele:

La 11 noiembrie 2019, S.C. A. S.R.L. a formulat o contestaţie la titlu, prin care a solicitat lămurirea întinderii Deciziei nr. 1788 din 5 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul de a se preciza conţinutul documentaţiei care trebuie să stea la baza desfiinţării lucrărilor nelegale, realizate la imobilul situat în Ploieşti, str. x - Centrul comercial B..

În motivare, a reiterat situaţia de fapt şi a prezentat evoluţia litigiului în etapele procesuale anterioare, subliniind că, în considerentele deciziei pronunţate în recurs, s-a reţinut că pentru desfiinţarea lucrărilor nu e necesară o autorizaţie emisă în acest sens, ci doar o documentaţie tehnică adecvată.

În opinia contestatoarei, titlul executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 316 din 24 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1788 din 5 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu este lămuritor în ceea ce priveşte obligaţiile sale şi ale autorităţii administrative, întrucât nu arată în concret documentaţia necesară pentru desfiinţarea lucrărilor nelegale, impunându-se lămurirea modului de aplicare a dispoziţiilor indicate în considerente şi detalierea obligaţiilor instituite în sarcina părţilor.

În continuare, a evocat dispoziţiile art. 712 C. proc. civ. şi a subliniat că atunci când considerentele nu sunt clare, procedura prevăzută de art. 712 C. proc. civ. se aplică, prin analogie, şi pentru lămurirea acestora, mai ales când ele instituie obligaţii suplimentare în sarcina părţilor.

Aceasta, întrucât în speţă nu s-a arătat conţinutul documentaţiei necesare desfiinţării lucrărilor nelegale, împrejurare care împiedică punerea în executare a hotărârii.

Potrivit contestatoarei, dispoziţiile din cuprinsul hotărârii în baza căreia pârâţii au înţeles să demareze executarea silită trebuie lămurite în considerarea împrejurării că două construcţii sunt ridicate la începutul secolului XX, fiind monumente de arhitectură, astfel încât intervenţiile realizate în baza autorizaţiei de construire nr. x/27.11.2006 erau absolut necesare şi obligatorii pentru conservarea lor şi pentru înlăturarea riscului seismic, iar desfiinţarea lucrărilor este dificilă, poate chiar imposibil de realizat, întrucât construcţiile nu pot fi readuse la starea anterioară emiterii autorizaţiei de construire nr. x/27.11.2006.

În final, a arătat că potrivit interpretării date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O. implică nu numai ca hotărârea judecătorească să fie pronunţată într-un termen rezonabil, ci şi ca ea să poată face obiectul unei executări efective.

În speţă, este necesară clarificarea dispoziţiei referitoare la documentaţie, pentru a se permite executarea sa fără dificultăţi şi fără prejudicierea debitorului.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

La data de 3.12.2019, intimaţii C., D. şi E. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestaţiei la titlu, atât pe cale de excepţie, sens în care au invocat inadmisibilitatea, cât şi pe fond.

Cu prioritate, Înalta Curte constată că, deşi dosarul în care a fost pronunţată Decizia nr. 1788 din 5 decembrie 2017 a fost judecat potrivit C. proc. civ. de la 1865, prezenta contestaţie la titlu se supune dispoziţiilor noului Cod, deoarece, potrivit propriilor susţineri ale contestatoarei, executarea silită a început în anul 2018; aşa fiind, sunt incidente prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care instituie aplicabilitatea acestuia când executarea silită a început după intrarea lui în vigoare.

Examinând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la titlu, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2015, Tribunalul Covasna, secţia Civilă, în al doilea ciclu procesual, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi cea a prescripţiei dreptului material la acţiune, iar ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 316 din 24 martie 2016, a admis acţiunea formulată de reclamanţii F., D. şi E., împotriva pârâţilor S.C. G. S.A. şi Primarul Municipiului Ploieşti, a obligat în solidar pârâţii să desfiinţeze toate lucrările edificate ilegal în Ploieşti, str. x - Centrul comercial B., iar în subsidiar, i-a autorizat pe reclamanţi să desfiinţeze construcţiile pe cheltuiala pârâţilor, a obligat în solidar pârâţii la plata către reclamanţi a sumei de 14.689,97 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi a mai obligat pârâţii în solidar la plata către stat a sumei de 43.368,75 RON reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care reclamanţii au beneficiat de scutire prin ajutor public judiciar. Toate părţile au apelat sentinţa tribunalului; în plus, S.C. G. S.A. a atacat cu apel şi încheierea din 22 octombrie 2015.

Această parte a solicitat şi suspendarea judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Cererea i-a fost respinsă, prin încheierea din 17.11.2016, cu motivarea că adoptarea unei atare măsuri nu este oportună, având în vedere vechimea dosarului.

Prin Decizia civilă nr. 1804/Ap. din 6 decembrie 2016, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a stabilit un termen de 6 luni pentru îndeplinirea obligaţiei de demolare a construcţiilor edificate ilegal în Ploieşti, str. x, care curge de la data rămânerii irevocabile a deciziei, a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei atacate, a respins apelurile declarate de apelanţii-pârâţi şi i-a obligat pe aceştia din urmă să plătească apelantului-reclamant C. suma de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Toate părţile au recurat decizia curţii de apel; în plus, S.C. G. S.A. a atacat cu recurs şi încheierea din 17 noiembrie 2016.

În şedinţa publică de la 11.04.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, luând act că dreptul de proprietate asupra imobilului a cărui demolare se pretinde a fost transmis către H., a dispus introducerea acestuia în cauză, în calitate de recurent-pârât, dar şi scoaterea din proces a S.C. G. S.A.

La acelaşi termen, recurentul-pârât H. a depus la dosar un înscris, intitulat "cerere precizatoare a cererii de recurs", prin care şi-a însuşit recursul declarat de S.C. G. S.A. şi a invocat excepţia lipsei de interes a acţiunii reclamanţilor, motivat de faptul că atât timp cât pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal se află dosarul nr. x/2016, în cadrul căruia s-a pretins intrarea în legalitate, actualitatea demolării este infirmată; de asemenea, a solicitat Înaltei Curţi ca, în considerarea existenţei aceluiaşi dosar, să suspende judecata cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La termenul din 5 decembrie 2017, în şedinţă publică, instanţa supremă, luând act că dreptul de proprietate asupra imobilului a cărui demolare se cere a fost transmis către S.C. A. S.R.L., a dispus introducerea acesteia în cauză, în calitate de recurentă-pârâtă, dar şi scoaterea din proces a numitului H..

Prin Decizia nr. 1788 din 5 decembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondată cererea de suspendare a judecăţii, susţinută în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L.; a respins excepţia lipsei de interes a recurenţilor-reclamanţi în promovarea recursului; a admis excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-pârât Primarul Municipiului Ploieşti şi, în consecinţă, a constatat nul recursul declarat de recurentul-pârât Primarul Municipiului Ploieşti împotriva Deciziei civile nr. 1804/Ap din 6 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă; a respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi D., E. şi C. împotriva aceleiaşi decizii şi a respins ca nefondat recursul susţinut de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 17.11.2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2015 şi împotriva Deciziei civile nr. 1804/Ap din 6 decembrie 2016, pronunţată de aceeaşi curte de apel.

În considerentele deciziei de recurs s-a reţinut că pentru demolarea clădirii nu este necesară o autorizaţie de desfiinţare şi că lipsa acesteia "nu presupune că demolarea ar putea să se desfăşoare fără o documentaţie tehnică adecvată, de natură să asigure punerea în deplină siguranţă a tuturor clădirilor învecinate, potenţial afectate".

Susţinând că decizia nu a indicat conţinutul acestei documentaţii, S.C. A. S.R.L. a promovat prezenta contestaţie la titlu.

Potrivit art. 712 alin. (2) C. proc. civ., "dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu".

După cum însăşi contestatoarea recunoaşte, titlul executoriu în baza căruia intimaţii au început demersurile pentru desfiinţarea lucrărilor este reprezentat de Sentinţa civilă nr. 316 din 24 martie 2016 a Tribunalului Covasna, secţia Civilă; aceasta urmează să fie înţeleasă şi executată prin prisma dezlegărilor obligatorii aduse prin Decizia nr. 1788 din 5 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Mai mult, contestaţia la titlu de faţă nu vizează măsurile cuprinse în dispozitiv, ci lămurirea considerentelor, însă demersul judiciar de faţă tinde spre o completare a acestora; o asemenea finalitate nu poate fi obţinută nici pe calea aleasă de către contestatoare şi nici pe cea reglementată de art. 444 C. proc. civ., care se referă la ipoteza omisiunii de pronunţare.

Distinct de aceste considerente, care justifică admiterea excepţiei supuse analizei, Înalta Curte constată că titlul care se pune în executare este clar; el presupune o obligaţie de desfiinţare a unor clădiri edificate în mod nelegal şi, înţeleasă în lumina considerentelor deciziei din recurs, o atare obligaţie urmează a fi executată fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare.

Referirea la documentaţia tehnică a fost făcută în scopul indicat în chiar cuprinsul considerentelor, citate mai sus; rămâne în sarcina debitorului obligaţiei stabilite prin titlu obţinerea unei documentaţii "de natură să asigure punerea în deplină siguranţă a tuturor clădirilor învecinate, potenţial afectate", pentru că lipsa ei poate angaja o formă de răspundere în cazul producerii unui prejudiciu; conţinutul acesteia este lăsat la aprecierea debitorului, care însă va trebui să se asigure că scopul indicat în decizia de recurs va fi atins.

Aşa fiind, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia la titlu, în temeiul art. 712 şi urm. C. proc. civ.

Întrucât contestatoarea este partea care a pierdut procesul, ea va fi obligată în aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ. la plata către intimatul C. a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, instanţa supremă notând că doar această din urmă parte este cea care a dovedit că a făcut astfel de cheltuieli, cu toate că cererea de restituire a fost formulată de toţi intimaţii persoane fizice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia la titlu formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 1788 din 5 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Obligă contestatoarea la plata către intimatul C. a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - MM