Recourse inadmissible in social security litigation: Exclusion of cassation for final appellate judgments on pension recalculation

Asupra recursului de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la data de 8 februarie 2018, sub numărul x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând instanţei:

1. să dispună obligarea pârâtei la revenirea la punctul de pensie în valoare de 2,18236 RON, avut la data ieşirii la pensie în anul 2000, prin Decizia nr. 195837 din data de 11 iulie 2000;

2. să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani corespunzătoare celor 0,84273 puncte cuvenite începând cu data emiterii Deciziei nr. 195837 din data de 30 mai 2005, "inclusiv indexările şi inflaţia anuală".

Prin Sentinţa civilă nr. 950 din 13 iunie 2018, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocate de către pârâtă şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

II. Împotriva sentinţei anterior menţionate a formulat apel reclamantul A., înregistrat la data de 9 august 2018 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, cu nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 1152 din data de 25 octombrie 2018, definitivă, pronunţată în dosarul în nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins apelul declarat de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 950 din data de 13 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, ca neîntemeiat.

III. Împotriva deciziei civile anterior menţionate a declarat recurs, la data de 27 noiembrie 2018, recurentul reclamant A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7 decembrie 2018.

În cadrul motivelor de recurs, recurentul-reclamant a reiterat cererile privind fondul cauzei menţionate prin acţiunea introductivă şi, totodată, a invocat dispoziţiile art. 11, 20 şi 47 din Constituţia României, ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, precum şi ale Protocoalelor adiţionale nr. 1, 4, 6, 7, 9 şi 10 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Timiş nu a formulat întâmpinare.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din data de 5 aprilie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 3 iulie 2019, în baza dispoziţiilor art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborate cu cele ale art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru la data de 6 decembrie 2019, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului.

IV. Examinând, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Conform textului art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea pe fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Se constată că în speţă, decizia recurată a fost pronunţată în cadrul unui unui litigiu având ca obiect asigurări sociale, fiind incidente prevederile art. 155 din Legea nr. 263/2010, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, care prevăd că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă (alin. (1), precum şi că hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive (alin. (2).

Conform textului art. 156 din Legea nr. 263/2010:

"Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit alin. (2) al textului menţionat, în forma în vigoare la data introducerii cererii:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, cu privire la aceste litigii, deciziile pronunţate de instanţele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Cum decizia atacată a fost pronunţată în apel, în soluţionarea unui litigiu având ca obiect asigurări sociale (prin cererea de chemare în judecată se solicită recalcularea pensiei şi restituirea sumelor pretins datorate în urma recalculării), în raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate rezultă că hotărârea recurată are caracter definitiv, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, coroborate cele ale art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., în raport cu textul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 1152 din 25 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 1152 din 25 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2019.

GGC - MM