Cassation appeal against labor bonus claim declared inadmissible as final appellate decision not subject to further review
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal on cassation as inadmissible, thereby upholding the final decision of the Court of Appeal which had previously rejected the employee's claim. The dispute concerned an individual labor conflict regarding a performance bonus for the year 2016, where the employer was sued for payment; the lower courts had consistently ruled against the employee. The decisive legal basis for the dismissal was Article 214 of Law No. 62/2011, read in conjunction with Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, which stipulates that judgments rendered by appellate courts in individual labor conflicts are final and not subject to cassation, making any such appeal procedurally impermissible under the principle of legality of appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ; Cassation appeal against labor bonus claim declared inadmissible as final appellate decision not subject to further review: În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este inadmisibil.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
I. Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 12 septembrie 2017 sub numărul x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L, plata bonusului de performanţă aferent anului 2016, estimat de reclamant la valoarea de 91.476 RON, conform Sistemului de Performanţă şi Dezvoltare pentru Participantul C. şi dobânda legală, calculată până la data plăţii efective a acestui bonus.
Prin Sentinţa civilă nr. 564/LM/2018 din 22 iunie 2018, Tribunalul Bihor a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.
II. Împotriva sentinţei anterior menţionate a formulat apel reclamantul A., înregistrat la 21 august 2018 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă cu nr. x/2017.
Prin Decizia civilă nr. 1205/A/2018 din 19 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, definitivă, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul introdus de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 564/LM/2018 din 22 iunie 2018 pronunţate de Tribunalul Bihor, pe care a păstrat-o în totalitate.
III. Împotriva deciziei civile anterior menţionate a declarat recurs, la data de 10 ianuarie 2019, recurentul-reclamant A..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 17 ianuarie 2019, cu numărul de dosar x/2017
În cadrul recursului formulat, recurentul-reclamant a reiterat cererile, susţinerile şi apărările formulate prin acţiunea introductivă şi, ulterior, în apelul formulat împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă.
A precizat că motivele de recurs formulate se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 160 din Codul Muncii, care include bonusul de performanţă în categoria drepturilor salariale.
La data de 5 martie 2019, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea recursului formulat, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat, precizând că recurentul a invocat, în cadrul recursului formulat, aceleaşi critici menţionate în motivarea apelului.
În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este inadmisibil.
Prin încheierea din data de 7 iunie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin rezoluţia din data de 29 iulie 2019, în baza dispoziţiilor art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborate cu cele ale art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru la data de 6 decembrie 2019, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului.
IV. Examinând, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:
Conform textului art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Se constată că în speţă, decizia recurată a fost pronunţată în cadrul unui litigiu având ca obiect drepturi salariale, fiind incidente prevederile art. 214 din Legea nr. 62/2011, care prevăd că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit alin. (2) al textului menţionat, în forma în vigoare la data introducerii cererii:
"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Prin urmare, cu privire la aceste litigii, deciziile pronunţate de instanţele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.
Cum decizia atacată a fost pronunţată în apel, în soluţionarea unei cauze având ca obiect conflict individual de muncă, în raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate rezultă că hotărârea recurată are caracter definitiv, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.
Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 214 din Legea nr. 62/2011, coroborate cele ale art. 483 alin. (2) teza ultimă din C. proc. civ. şi raportate la textul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 1205/A/2018 din 19 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 1205/A/2018 din 19 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2019.
GGC - MM