Extraordinary appeal annulled for failure to articulate specific illegality grounds regarding evidentiary evaluation

Asupra recursului de faţă

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei Municipiul Târgu Jiu la plata sumei de 341.353,34 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare a drumului Marin Preda şi la plata cheltuielilor de judecată

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile contractului nr. xB din data de 19 februarie 2014, încheiat cu Municipiul Târgu Jiu, ale art. 1164 - 1170, 1270, 1272, 1381, 1516, 1523 şi 1535 din C. civ. şi ale art. 148 - 151 şi 194 din C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 83 din 2 iulie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. împotriva pârâtei Municipiul Târgu Jiu, având ca obiect pretenţii.

A obligat pârâtul la plata sumei de 341.353,34 RON către A. S.A., reprezentând contravaloare lucrări de amenajare drum "Marin Preda" din Tg Jiu.

Totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 8.518 RON către reclamantă, reprezentând taxă de timbru şi onorariu expert.

II. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a VI-a civilă, la data de 3 septembrie 2018.

Prin Decizia civilă nr. 1235/2018 din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu Jiu împotriva Sentinţei nr. 83 din data 2 iulie 2018 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins cererea ca neîntemeiată.

La data de 25 ianuarie 2019 (data plicului poştal), recurenta-reclamantă A. S.A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 1235/2018 din 11 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 februarie 2019.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

A susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a realizat o greşită aplicare a prevederilor art. 1516 C. civ., în sensul că, în mod greşit a concluzionat, în baza probelor administrate, că soluţia pronunţată de prima instanţă este rezultatul unei analize superficiale a raportului juridic dedus judecăţii şi mijloacelor probatorii administrate în cauză, nefiind dovedită existenţa obligaţiei de plată invocată de recurenta-reclamantă.

A arătat că, între părţi, contrar celor reţinute de instanţa de apel, a existat un acord de voinţă privind executarea lucrărilor a căror plată se solicită, iar în cadrul apelului formulat, intimata-pârâtă nu a criticat motivarea instanţei de fond privind acest acord, ci a arătat doar că lucrările efectuate de recurenta-reclamantă nu au fost introduse în proiectul de buget aferent anului 2014.

În acelaşi sens, a menţionat că intimata-pârâtă nu a criticat, în cadrul motivelor de apel, lipsa unui ordin de începere al lucrărilor, iar concluzia instanţei de apel, în sensul că un asemenea ordin nu ar fi existat, este greşită.

Totodată, a precizat că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că recurenta-reclamantă nu a dovedit existenţa obligaţiei de plată.

A solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, în temeiul art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

La data de 13 martie 2019, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu Jiu a comunicat la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării sau a insuficientei timbrări a căii de atac, solicitând instanţei să verifice dacă recurenta-reclamantă a achitat taxa de timbru sau dacă a achitat această taxă în cuantumul legal datorat.

A mai invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A cerut judecarea cauzei şi în lipsă.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că dezvoltarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă nu permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. De asemenea, a precizat că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 7 iunie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 29 iulie 2019, în baza dispoziţiilor art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborate cu cele ale art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru la data de 6 decembrie 2019, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului.

IV. Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., calea de atac formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este nul, în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanţei de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Din această perspectivă, în ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.A., Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs depus la dosar nu s-au formulat critici concrete de nelegalitate cu privire la judecata realizată de instanţa de apel, care să se subsumeze dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, în conţinutul cererii de recurs, recurenta-reclamantă face trimiteri la modul în care instanţa de apel a făcut analiza probelor administrate, apreciind recurenta că soluţia pronunţată este rezultatul unei examinări superficiale a raportului juridic dedus judecăţii şi mijloacelor probatorii administrate în cauză, astfel că, în mod eronat a considerat instanţa de apel că nu a fost dovedită existenţa obligaţiei de plată invocată de recurenta-reclamantă.

Recurenta-reclamantă critică hotărârea recurată sub aspectul unei presupuse greşite reţineri a situaţiei de fapt, arătând că între părţi, contrar celor reţinute de instanţa de apel, a existat un acord de voinţă privind executarea lucrărilor a căror plată se solicită, a fost dovedită existenţa obligaţiei de plată a intimatei-pârâte şi a existat un ordin de începere al lucrărilor dat de intimata-pârâtă.

În raport cu susţinerile recurentei-reclamante, anterior sintetizate, Înalta Curte consideră că aceasta a invocat doar formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În realitate, argumentele invocate de către recurenta-reclamantă în cererea de recurs constituie nemulţumiri ale acesteia referitoare la modul în care Curtea de Apel Craiova a soluţionat pe fond cauza şi vizează, exclusiv, aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, care exced controlului instanţei de recurs.

Este relevant, în acest sens, faptul că, în cadrul recursului formulat, recurenta-reclamantă critică exclusiv modalitatea în care instanţa de apel a statuat asupra elemente lor de fapt deduse judecăţii, în raport cu probele administrate în cauză.

Astfel, recurenta-reclamantă a arătat, în cadrul recursului formulat, că instanţa de apel ar fi observat, dacă ar fi verificat înscrisurile, "că amenajarea unui drum nu constă doar în lucrări de asfaltare, ci sunt prevăzute şi alte lucrări ce sunt trecute atât în Contractul nr. x din 19.02.2014 cât şi în Programul de acţiuni edilitar-gospodăreşti pe anul 2014, cu atât mai mult că această figură în nomenclatorul stradal încă din anul 2009 (adresa emisă de către Primăria Municipiului Târgu Jiu nr. 39887 din 23.10.2017)", că activităţile de amenajare/asfaltare a unor străzi exced obiectului acordului de voinţă între părţi, întrucât, "înainte de asfaltarea unei străzi se execută lucrări de pietruire şi balastare (lucrări prevăzute în contractul de acţiuni edilitar-gospodăreşti precum şi în situaţia de lucrări depuse la dosar), asfaltarea fiind ultima operaţiune ce se execută conform fluxului tehnologic în astfel de lucrări" şi a concluzionat că "instanţa de apel a reţinut că nu am dovedit existenţa unui ordin de începere a lucrărilor emis de beneficiar".

Prin urmare, recurenta-reclamantă subsumează motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., critici privitoare la modalitatea în care instanţa a valorificat probele administrate în cauză, în funcţie de care a stabilit situaţia de fapt, recurenta invocând, în esenţă, faptul că soluţia pronunţată în apel este contrară probelor administrate.

Or, astfel de susţineri nu pot face obiect de analiză în recurs, pentru că ar presupune reaprecierea probatoriului şi o nouă judecată pe fond a cauzei.

În lipsa unei argumentaţii care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă, din cuprinsul susţinerilor recurentei-reclamante neputând fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalităţii deciziei recurate.

În considerarea celor ce preced, având în vedere şi inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat, în temeiul art. 489 alin. (2) şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. Târgu Jiu împotriva Deciziei civile nr. 1235/2018 din 11 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2019.

GGC - MM