Cassation appeal nullified for failing to frame non-legal challenges to moral damages quantum as a violation of the principle of full reparation.

Asupra recursului de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la data de 22 aprilie 2016 sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pârâta S.C. E. S.A. şi pe F., în calitate de intervenient forţat, solicitând:

I. daune materiale în cuantum de 15.000 EURO (echivalent în RON la data efectuării plăţii), reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării şi anume: cosciug, îmbălsămare, spălat, transport funerar, coroane, jerbe şi aranjamente florale, construcţie cavou (săpătura, zidărie, finisaje, materiale de construcţii, etc.), pentru preoţi, achiziţie cruce de fier pentru locul accidentului, cruce de marmură cu inscripţie, cheltuieli cu serviciile funerare, cheltuieli cu concesionarea locului de veci, taxa de înhumare, autorizaţie construcţie şi edificare cavou, masa comemorativă, plata preoţilor şi a celorlalte persoane (groparii, persoana care a tămâiat), organizarea parastaselor şi a pomenilor, cea de înmormântare, pomana de 3 zile, de 9 zile, cea de 3 săptămâni, cea de 6 săptămâni, 6 luni, 1 an, 1 an şi 6 luni, etc., toate conform datinilor, plus alte cheltuieli neprevăzute;

II. daune morale astfel: 1.500.000 EURO (echivalent în RON la data efectuării plăţii), pentru A., în calitate de mamă; 1.500.000 EURO (echivalent în RON la data efectuării plăţii), pentru C., în calitate de tată; 1.500.000 EURO (echivalent în RON la data efectuării plăţii), pentru B., în calitate de soră şi 800.000 EURO (echivalent în RON la data efectuării plăţii) pentru D. în calitate de bunică;

III. obligarea la plata cheltuielilor judiciare, constând în onorariu de avocat şi contravaloare expertiză tehnică auto, în cuantum de 1.000 RON conform chitanţei nr. x/1 din 27.01.2015.

Prin Sentinţa civilă nr. 2347 din 14 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor C., B. şi D., invocată de pârâtă, a admis în parte cererea şi a obligat pârâta să plătească următoarele sume:

- reclamantei A. sumele de 16.545 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv 30.000 EURO în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de despăgubiri morale, pentru prejudiciul produs prin decesul numitului G.;

- reclamantului C. suma de 30.000 EURO în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de despăgubiri morale, pentru prejudiciul produs prin decesul numitului G.;

- reclamantei B. suma de 30.000 EURO în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de despăgubiri morale, pentru prejudiciul produs prin decesul numitului G.;

- reclamantei D. suma 15.000 EURO în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de despăgubiri morale, pentru prejudiciul produs prin decesul numitului G..

Instanţa a respins celelalte pretenţii ca neîntemeiate.

A obligat pârâta să plătească suma de 6200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii, la data de 24 iulie 2018, precum şi pârâta, la data de 2 mai 2018.

Prin Decizia nr. 1858 din 3 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor A., C., B. şi D. .

A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. E. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 2347 din data de 14 iunie 2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., C., B. şi D. şi cu intimatul-intervenient F..

A schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că:

A obligat pârâta la plata sumei de 5000 EURO despăgubiri morale către reclamanta D..

A obligat pârâta la plata sumei de 6000 EURO despăgubiri morale către reclamanta B..

A obligat pârâta la plata sumei de 16.452,65 RON despăgubiri materiale către reclamanta A..

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, la data de 3 decembrie 2018, recurenţii-reclamanţi A., C., B. şi D., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurenţii-reclamanţi au susţinut, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1385 alin. (1) din C. civ., care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului şi, totodată, cu încălcarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, făcând trimitere la cauza Tolstoy Miloslavsky c. Regatului Unit, în soluţionarea cărei s-a statuat că "despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora".

Au considerat că instanţa de apel a încălcat principiul reparării integrale a prejudiciului, deoarece, în speţă, cuantumul daunelor morale acordate de instanţa de apel au fost diminuate la valori care nu prezintă un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea foarte gravă adusă reclamanţilor.

Astfel, în dezvoltarea motivului de recurs invocat, au arătat că despăgubirile morale acordate de instanţa de apel nu au fost corect raportate la legăturile de afecţiune dintre victimă şi recurenţii-reclamanţi, instanţa evaluând, în mod greşit, aspecte legate de: diferenţele de vârste dintre decedat şi recurenţi, legătura de rudenie dintre victimă şi bunica sa sau vârsta înaintată a bunicii, dar şi împrejurarea că un cuantum mai mare decât cel acordat al daunelor morale "ar putea determina apariţia unei satisfacţii faţă de evenimentul nefericit".

A concluzionat că motivarea instanţei de apel este nelegală şi cinică, prejudiciul moral suferit de recurenţii-reclamanţi nefiind cuantificat corect, în raport cu gravitatea reală a evenimentului, care a condus la pierderea vieţii, la o vârstă tânără, cu inversarea legilor fireşti ale naturii, a fiului şi respectiv nepotului recurenţilor-reclamanţi şi la suferinţa acestora, determinată de producerea unei traume psihice grave, cu efecte pe termen lung.

Intimata-pârâtă S.C. E. S.A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în baza art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. de către magistratul asistent raportor desemnat, s-a apreciat că recursul este admisibil, este formulat în termenul legal şi, totodată, că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Totodată, magistratul asistent raportor a considerat că susţinerile formulate în cadrul cererii de recurs nu permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împrejurare faţă de care se impune aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi constatarea nulităţii recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., calea de atac formulată de recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte constată că recursul este nul, în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanţei de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Concret, pentru ca susţinerile dezvoltate de recurenţii-reclamanţi să se încadreze în ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceştia trebuie să demonstreze încălcarea sau aplicarea greşită a principiului reparării integrale a prejudiciului prevăzut de textul art. 1385 alin. (1) din C. civ., cu argumente din care să rezulte că norma legală nu a fost corect aplicată la situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel.

Criticile de nelegalitate trebuie să se grefeze pe conţinutul hotărârii atacate şi nu pe chestiuni de fapt deduse judecăţii în faţa instanţei de apel, întrucât, în considerarea specificului căii de atac a recursului, examinarea aspectelor de netemeinicie sunt excluse de la analiza instanţei de recurs.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, prin memoriul de recurs depus la dosar nu s-au formulat critici concrete de nelegalitate cu privire la judecata realizată de instanţa de apel, care să se subsumeze dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Deşi, în conţinutul cererii de recurs, recurenţii-reclamanţi invocă împrejurarea că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1385 alin. (1) din C. civ. şi, totodată, cu încălcarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în realitate, criticile formulate nu reprezintă motive de nelegalitate ale deciziei recurate, ci aspecte legate de temeinicia acesteia, recurenţii-reclamanţi fiind nemulţumiţi de modul în care instanţa de apel a stabilit, în baza probelor administrate şi a propriilor aprecieri asupra situaţiei de fapt incidente în speţă, cuantumul daunelor morale cuvenite fiecăruia dintre recurenţii-reclamanţi.

În acest sens, Înalta Curte constată că, susţinerile cuprinse în dezvoltarea motivelor de recurs, legate de modul incorect în care instanţa de apel, apreciind greşit criterii legate de legăturile de afecţiune dintre victimă şi recurenţi, diferenţele de vârste dintre decedat şi recurenţii-reclamanţi, legătura de rudenie mai îndepărtată dintre victimă şi bunica sa, vârsta înaintată a bunicii şi, totodată, de împrejurarea că un cuantum exagerat al daunelor morale "ar putea determina apariţia unei satisfacţii faţă de evenimentul nefericit", nu pot fi considerate critici circumscrise motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deoarece vizează strict aspecte de netemeinicie şi, astfel, exced controlului instanţei de recurs.

Pe de altă parte, invocarea în speţă a încălcării jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care statuează necesitatea stabilirii unui raport rezonabil de proporţionalitate între despăgubirile acordate de instanţe şi atingerea adusă, în funcţie de o serie de criterii de analiză, nu poate fi considerată a reprezenta o veritabilă critică în recurs, câtă vreme recurenţii-reclamanţi nu au indicat în cerere motive de nelegalitate, ci critici legate de modul eronat de apreciere al instanţei de apel asupra cuantumului daunelor morale acordate, apreciere realizată, în fond, în baza aceloraşi criterii avute în vedere în practica instanţei Europene.

În consecinţă, Înalta Curte consideră că recurenţii-reclamanţi au invocat doar formal textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât pretinsa greşită analiză a criteriilor în funcţie de care a fost evaluat cuantumul daunelor morale, realizată de instanţa de apel, nu poate fi considerată o critică circumscrisă textului arătat, nici celorlalte motive de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Întrucât criticile formulate nu se încadrează în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă, întrucât din cuprinsul susţinerilor recurenţilor-reclamanţi nu pot fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalităţii deciziei recurate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat obligaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere şi inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi D., A., B. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 1858 din 3 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2019.

GGC - MM