Revision for contradictory res judicata denied where subsequent judgment merely supplements factual findings on prejudice without contradicting prior demolition obligations

Asupra recursului de faţă,

Din actele dosarului reţine următoarele:

I. Prin Sentinţa civilă nr. 852 din data de 16 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr. x/2011, a fost obligat A. să ridice, pe cheltuiala sa, clădirea C6-2 reprezentând baie, construcţie edificată fără autorizaţie de construire, parţial pe terenul proprietatea numitei B., astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert C., sub sancţiunea daunelor cominatorii de 100 RON pe zi întârziere.

II. Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 3 aprilie 2014 sub nr. x/2014 contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestaţie la executarea pornită împotriva sa, ce a format obiectul dosarului de executare silită nr. x/2014 de BEJ D. şi al dosarului de executare nr. x/302/2014 al Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, solicitând anularea tuturor actelor de executare, deoarece toate obligaţiile stabilite prin Sentinţa civilă nr. 852 din data de 16 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale au fost îndeplinite de bunăvoie.

A solicitat încetarea executării silite şi plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1113/2015 din data de 10 februarie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., obligându-l la plata către intimata B. a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că la data de 17 ianuarie 2014, B. a solicitat executarea silită a Sentinţei nr. 852 din data de 16 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale, în sensul executării silite a obligaţiei de a face - ridicare construcţii, fiind format dosarul de executare nr. x/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc D..

Instanţa a făcut referire la faptul că, în urma efectuării expertizei în specialitatea construcţii, că o parte din clădirea C6-2 reprezentând baie, a fost retrasă de pe proprietatea numitei B., prin demolare parţială şi refacerea închiderii construcţiei la distanţa de cca. 20 - 30 cm de limita proprietăţii.

A mai reţinut că pe proprietatea intimatei au rămas resturile fundaţiei în dreptul colţurilor băii, de cca. 30 x 30 cm zonă armată şi cca. 30 x 40 cm. zonă nearmată. De asemenea, pe baza raportului de expertiză sus-menţionat, s-a stabilit că nu a fost reconstruit gardul pe traseul stabilit conform procesului-verbal din 27 noiembrie 2015 întocmit de executorul judecătoresc.

În consecinţă instanţa a considerat că nu se confirmă susţinerile contestatorului A. în sensul că a executat de bună-voie dispoziţiile sentinţei judecătoreşti - titlu executoriu, astfel că a apreciat că motivele contestaţiei la executare sunt neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul A., apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2014.

Prin Decizia civilă nr. 4040 A din data de 14 octombrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelantul-contestator A., în contradictoriu cu intimata B., ca nefondat.

A obligat apelantul-contestator la plata către intimată a sumei de 1500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat, redus conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

III. Prin acţiunea înregistrată la data de 26 mai 2017, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata B., formulând contestaţie la executare împotriva actelor din dosarul de executare silită nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc E. având ca obiect titlul executor constând în Sentinţa nr. 852 din data de 16 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale, prin care intimata a solicitat executarea sumei de 118700 RON daune cominatorii şi cheltuieli de executare de 11884,53 RON.

Contestatorul a solicitat suspendarea executării silite, până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Prin Sentinţa civilă nr. 1225 din data de 18 iulie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Bolintin Vale a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva intimatei B., ca neîntemeiată, a respins cererea de suspendare a executării silite şi a obligat contestatorul A. să achite în contul Biroului Executorului Judecătoresc E. suma de 64,26 RON, reprezentând contravaloarea copiilor din dosarul de executare nr. x/2016.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 179 din data de 14 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a admis apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1225 din data de 18 iulie 2017 a Judecătoriei Bolintin Vale, pe care a schimbat-o astfel:

A admis contestaţia la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata creditoare B., a anulat toate actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc E..

A obligat intimata creditoare să plătească contestatorului suma de 1050 RON cheltuieli de judecată, precum şi suma de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

IV. Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 17 aprilie 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, revizuenta B. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., revizuirea Deciziei civile nr. 179 din data de 14 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă în dosarul nr. x/2017, solicitând instanţei schimbarea, în parte, a deciziei, în sensul obligării intimatei (recurenta-revizuentă din dosarul de faţă) la plata exclusivă a sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat în apel, urmând a fi înlăturată obligaţia de plată a sumelor ce reprezintă taxa judiciară de timbru, respectiv în sensul înlăturării aserţiunii potrivit căreia, intimatul şi-ar fi executat obligaţia de a demola construcţia edificată parţial pe terenul revizuentei, deoarece această motivare încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei civile nr. 4040/A din 14.10.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 638 A/2018 din 7 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti în privinţa cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Totodată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuenta B..

A fost obligată revizuenta la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul F..

V. La data de 25 iulie 2018, revizuenta B. a formulat recurs împotriva deciziei civile anterior menţionate, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi admiterea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurenta a arătat, în esenţă, că în mod greşit a constatat Curtea de Apel Bucureşti că nu sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat cu privire la considerentele Deciziei civile nr. 179 din data de 14 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă în dosarul nr. x/2017, despre care recurenta a susţinut că sunt contrare considerentelor Deciziei civile nr. 4040 A din data de 14 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014.

Recurenta a susţinut că, deşi în considerentele Deciziei civile nr. 4040 A din data de 14 octombrie 2016 s-a menţionat că o parte din obligaţiile intimatului au fost neîndeplinite, întrucât pe terenul recurentei există încă resturi ale fundaţiei clădirii retrase şi demolate parţial, instanţa de revizuire, procedând în mod nefundamentat şi analizând doar parţial şi trunchiat considerentele Deciziei civile nr. 179 din data de 14 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă în dosarul nr. x/2017, a cărei revizuire s-a solicitat, a constatat în mod greşit că aceasta din urmă nu reţine o situaţie de fapt diferită de cea stabilită prin prima decizie, ci se apreciază că:

"faptul de a nu fi ridicat nişte resturi de fundaţie" reprezintă o împrejurare nesemnificativă.

Precizând că Tribunalul Bucureşti a apreciat că situaţia de fapt stabilită constituie o neexecutare a obligaţiilor intimatului, a considerat că instanţa de revizuire a reţinut eronat lipsa contrarietăţii în considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, întrucât prin această hotărâre, Tribunalul Giurgiu, soluţionând apelul intimatului cu privire la soluţia pronunţată în contestaţia sa la executare, a constatat că această neexecutare a obligaţiilor este nesemnificativă.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 14 septembrie 2018, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 2 octombrie 2018, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor intimatului şi admiterea recursului, casarea, în tot, a deciziei recurate, cu consecinţa admiterii cererii de revizuire.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor concluzionând că recursul este admisibil în principiu, a fost legal timbrat şi declarat în termenul legal.

Totodată, magistratul-asistent raportor a considerat că dezvoltarea criticilor formulate de recurentă nu permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., însă pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 7 decembrie 2018, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea de şedinţă din data de 7 iunie 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul formulat în cauză şi a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 17 ianuarie 2020, în şedinţă publică.

Termenul astfel acordat a fost preschimbat, din oficiu, pentru data de 6 decembrie 2019, conform încheierii de şedinţă din data de 2 iulie 2019.

VI. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Cu caracter preliminar, Înalta Curte reţine că, deşi în susţinerea recursului s-au invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., criticile recurentei vor fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât recurenta arată că prin pronunţarea deciziei atacate cu recurs s-au încălcat dispoziţiile din C. proc. civ. care reglementează instituţia autorităţii de lucru judecat.

În esenţă, recurenta a susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, cererea de revizuire fiind greşit respinsă, ca inadmisibilă, deoarece considerentele din decizia civilă nr. 179 din data de 14 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Giurgiu sunt contrare celor din Decizia civilă nr. 4040 A din data de 14 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi, ca atare, contrar celor reţinute de instanţă, este îndeplinită condiţia de admisibilitate a cererii de revizuire referitoare la existenţa autorităţii de lucru judecat.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

Prin coroborarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu prevederile art. 430 - 431 din acelaşi cod se concluzionează că protecţia autorităţii de lucru judecat vizează atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele "decizorii" pe care se sprijină acesta, iar în considerarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ceea ce a statuat o instanţă cu putere de lucru judecat, poate să fie folosit într-un litigiu ulterior, care are legătură cu prima judecată, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

În speţă, recurenta a susţinut că, deşi prin considerentele Deciziei civile nr. 4040 A din data de 14 octombrie 2016 s-a stabilit neîndeplinirea integrală a obligaţiilor intimatului de ridicare a construcţiei edificate parţial pe terenul recurentei, fără autorizaţie de construire, arătându-se că acesta nu a ridicat resturi ale fundaţiei clădirii retrase şi demolate parţial, instanţa de revizuire a greşit prin faptul că a reţinut că modul în care cea de a doua decizie a caracterizat această stare de lucruri, ca reprezentând o împrejurare nesemnificativă, nu constituie o situaţie de fapt diferită de cea stabilită prin prima decizie, neputându-se vorbi de încălcarea autorităţii de lucru judecat a considerentelor primei hotărâri.

Verificând decizia recurată în prezenta cauză, se constată că instanţa de revizuire a analizat aceste susţineri ale părţii şi a reţinut că în cea de a doua decizie nu se reţine o situaţie de fapt diferită de situaţia de fapt stabilită prin Decizia civilă nr. 4040/A/2016, ci, în raport cu împrejurarea că în litigiul soluţionat prin Decizia civilă nr. 179/2018 se urmărea obligarea intimatului la plata de daune cominatorii, pentru neexecutarea întocmai şi în totalitate a obligaţiilor stabilite prin Sentinţa nr. 825 din data de 16 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Giurgiu a apreciat, suplimentar faţă de starea de fapt deja stabilită, că faptul de a nu fi ridicat nişte resturi de fundaţie (conform expertizei judiciare 30 x 30 cm şi 30 x 40 cm) reprezintă o împrejurare nesemnificativă.

În acest sens, se constată că în mod corect a apreciat instanţa de fond că o astfel de apreciere suplimentară a fost necesară, deoarece cel de al doilea litigiu avea ca obiect şi acordarea de daune cominatorii, fiind necesară dovedirea prejudiciului, ceea ce "presupunea o analiză extinsă faţă de analiza efectuată în considerentele Deciziei civile nr. 4040/2016".

Aşadar, instanţa de revizuire a apreciat, în mod justificat, că prin considerentele deciziei pronunţate de Tribunalul Bucureşti nu s-a stabilit o stare de fapt contradictorie faţă de cea reţinută de Tribunalul Giurgiu, ci, verificând existenţa unui prejudiciu cauzat de partea neexecutată din obligaţiile stabilite prin titlul executoriu, Tribunalul Bucureşti a examinat, complementar, în raport cu obiectul celei de a doua contestaţii la executare, dacă resturile de fundaţie identificate prin expertiza judiciară au caracterul unor împrejurări apte să determine un asemenea prejudiciu.

În acest mod, confirmând starea de fapt conturată în primul proces, Tribunalul Bucureşti a stabilit, în plus, faptul că neexecutarea nu este aptă să producă un prejudiciu, întrucât ceea ce l-a determinat pe debitor să nu mai ridice resturile fundaţiei a fost atitudinea familiei recurentei.

Cum situaţia de fapt constatată de prima decizie, referitoare la existenţa unei neexecutări a obligaţiilor intimatului a fost menţinută în considerentele celei de a doua, care, însă, a analizat aspecte suplimentare, nedezlegate în cadrul primului litigiu, nu poate fi primită afirmaţia recurentei-revizuente potrivit căreia, considerentele din Decizia civilă nr. 179 din data de 14 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Giurgiu sunt contrare celor din Decizia civilă nr. 4040 A din data de 14 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, motivarea acestora nefiind contradictorie.

Ca atare, nu se poate reproşa instanţei de revizuire că ar fi aplicat în mod greşit dispoziţiile vizând autoritatea de lucru judecat în privinţa considerentelor despre care se pretinde că ar fi fost contrazise prin decizia atacată cu revizuire, deoarece aceasta din urmă nu include considerente cu caracter potrivnic celor ale primei decizii, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. va obliga recurenta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 RON, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B. împotriva Deciziei civile nr. 638 A/2018 din 7 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă recurenta la plata către intimatul A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2019.

GGC - MM