Insolvency of Creditor Terminates Pending Contractual Liability Claim; Prior Judgments Quashed and Action Extinguished

Asupra recursului de faţă,

Din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. .a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. pentru daunele cauzate prin încălcarea contractelor asumate şi pentru recuperarea următoarelor sume:

- penalităţi de întârziere pentru neexecutarea contractului nr. x din 1 septembrie 2011, pct. 9, art. 18, respectiv 0,1% pentru fiecare zi de întârziere pentru contravaloarea lucrărilor neexecutate în cuantum de 551.062,38 RON, după cum urmează: 551.062,38 RON x 0,1% = 551,06 RON/zi de întârziere, 551,06 RON/zi x 730 zile = 402.273,80 RON;

- penalităţi de întârziere pentru executarea defectuoasă a contractului nr. x din 7 septembrie 2011, pct. 9, art. 18, respectiv 0,1% pentru fiecare zi de întârziere pentru contravaloarea lucrărilor neexecutate în cuantum de 250.779,50 RON: 250.779,50 x 0,1% = 250,78 RON/zi de întârziere, 250,78 RON/zi x 184 zile = 46.143,52 RON,

În total, reclamanta a solicitat penalităţi în valoare de 448.417.32 RON.

A precizat că actualizarea valorii penalităţilor s-a făcut în funcţie de data efectivă a plăţii, astfel, suma de 448.417,32 RON a fost calculată până la data de 31 decembrie 2014.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a VII-a Civilă a Tribunalului Bucureşti şi s-a dispus înaintarea cauzei secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secţii la data de 21 aprilie 2016, sub nr. x/2016*.

Prin încheierea din data de 9 noiembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia litispendenţei şi a trimis dosarul primei instanţe învestite, respectiv completul 26 fond, învestit cu dosarul nr. x/2016.

Reclamanta a solicitat, prin cererea introductivă ca, în baza art. 61 şi art. 65 din Legea nr. 58/1934, să se dispună imputarea întregii sume de 1.812.488,39 RON, cu care pârâta S.C. B. S.R.L. s-a înscris la masa credală a debitorului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 februarie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus disjungerea cererii formulate de debitoarea S.C. A. S.R.L. prin Administratorul special, în contradictoriu cu pârâta creditoare S.C. B. S.R.L.

În urma disjungerii cererea a fost înregistrată sub nr. x/2016.

Prin încheierea din data de 28 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a VII-a Tribunalului Bucureşti şi a dispus înaintarea cauzei secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti.

Pe rolul acestei instanţe cauza a fost înregistrată la data de 21 aprilie 2016 sub nr. x/2016*.

La data de 5 iulie 2016, reclamanta a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 1.200.000 Euro, pentru prejudiciul creat prin întreruperea activităţii.

Prin încheierea de şedinţă din 31 martie 2017 pronunţată în dosarul. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind pretenţiile întemeiate pe răspunderea contractuală în valoare de 402237,8 RON şi 46143,52 RON.

A respins pretenţiile ca prescrise.

Ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 2141 din 26 mai 2017 pronunţată în dosarul. x/2016, Tribunalul a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii de şedinţă din 31 martie 2017 şi a Sentinţei civile nr. 2141 din 26 mai 2017 a formulat apel reclamanta, care a solicitat anularea, în parte, a încheierii de şedinţă şi, în tot, a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin Decizia civilă nr. 2174/A din 27 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Administrator C. S.P.R.L. împotriva încheierii din 31 martie 2017 şi a sentinţei civile nr. 2141 din 26 mai 2017, ambele pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

A obligat apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva Deciziei civile nr. 2174/A din 27 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Administrator special D. şi Administrator judiciar.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat criticile pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul respingerii excepţiei prescripţiei răspunderii contractuale şi trimiterea dosarului spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiza.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi precizată.

A solicitat, totodată, obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la motivul de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că ambele instanţe au aplicat greşit dispoziţiile art. 222 C. proc. civ., iar cererea pentru lipsă de apărare motivată de apărătorul ales al reclamantei a fost respinsă în mod neîntemeiat, deoarece asigurarea substituirii, expusă ca motiv de respingerea a cererii de amânare a avocatului recurentei-reclamante, nu se putea face decât cu acordul clientului, pe de o parte, iar pe de altă parte, la ultimul termen de judecată în apel, acesta a fost în imposibilitate de prezentare, sens în care a depus cerere de amânare a cauzei.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin cererea de recurs s-a menţionat că, deşi prin Sentinţa civilă nr. 873/2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia VII -a civilă în dosarul nr. x/2013 s-a stabilit definitiv că recurenta-reclamantă nu are nicio datorie faţă de intimata-pârâtă, instanţele au apreciat, în mod eronat, că în cauză nu a fost urmată procedura specială prevăzută de lege.

Introducerea la plată reprezintă o faptă în sine ilicită, fără a mai fi nevoie de urmarea unei proceduri speciale, în condiţiile în care printr-o altă hotărâre s-a stabilit inexistenţa datoriei în baza căreia s-au introdus la bancă instrumentele de plată.

A precizat că instanţele anterioare nu au avut în vedere faptul că, prin fapta ilicită constatând în introducerea la plată a unor bilete la ordin fără existenţa unei datorii, recurenta-reclamantă a fost înregistrată în Centrala Incidentelor de Plăţi, cu consecinţa obligativităţii societăţii de a restitui instrumentele de plată şi a imposibilităţii folosirii acestora în continuarea activităţii.

De asemenea, blocarea ulterioară a conturilor recurentei-reclamante în procedura executării silite a condus la executarea unor scrisori de garanţie şi declararea scadenţei anticipate a creditelor societăţii.

Or, în opinia recurentei-reclamante, instanţa de apel, în mod eronat, nu a analizat cauza prin prisma susţinerilor formulate în cererea de apel, motivarea rezumându-se doar prezentarea soluţiei pronunţate în dosarul nr. x/2015 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Astfel, a considerat că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât prezenta cauză a fost introdusă ca urmare a pronunţării Sentinţei nr. 873/2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII -a civilă în dosarul nr. x/2013 şi, potrivit menţionatei hotărâri, intimata-pârâtă nu deţinea nicio creanţă faţă de recurenta-reclamantă, ci dimpotrivă, aceasta din urmă a achitat în plus suma de 148.196,63 RON.

Aşa fiind, achitarea în plus de către recurenta-reclamantă a sumei de 148.196,63 RON dovedeşte fapta ilicită a intimatei-pârâte de a introduce bilete la ordin la plată pentru sume nedatorate, urmată de executarea silită şi de deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de recurenta-reclamantă.

Recurenta-reclamantă a susţinut că instanţele anterioare nu au analizat cauza prin prisma legăturii de cauzalitate a faptei ilicite anterior menţionate şi a prejudiciului cauzat societăţii prin această faptă ilicită, aşa cum a cerut în cererea de chemare în judecată, în motivarea deciziei pronunţate în apel reţinându-se motive străine de natura pricinii.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că Sentinţa nr. 873/2016 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei pronunţate de judecătorul sindic, care conduce la concluzia că intimata-pârâtă nu putea introduce la plată bilete la ordin emise de recurenta-reclamantă, întrucât nu exista nicio creanţă faţă de aceasta.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul modului de soluţionare a excepţiei prescripţiei de către prima instanţă, în sensul că aceasta nu a precizat temeiul de drept pentru care a admis excepţia şi nu a pus-o în discuţia părţilor, în virtutea rolului activ al instanţei.

Astfel, a menţionat că recurenta-reclamantă a aflat doar în apel că textul avut în vedere de prima instanţă a fost cel prevăzut de dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.

În opinia recurentei-reclamante, în raport cu dispoziţiile art. 7 şi 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia nu începe să curgă, atâta timp cât părţile îşi îndeplinesc, în tot sau în parte, obligaţiile asumate.

Or, intimata-pârâtă a continuat să efectueze lucrările şi să emită facturi după termenul iniţial prevăzut, astfel că termenul de prescripţie începe să curgă de la emiterea facturilor, dată de la care se putea cuantifica paguba pricinuită.

De asemenea, a precizat că, achitarea de către recurenta-reclamantă a unor sume în plus a fost constatată doar cu ocazia efectuării raportului de expertiză în cadrul dosarului nr. x/2013, astfel că în mod eronat instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte răspunderea contractuală.

A mai arătat că, în apel, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 478 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. civ. şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 148.196,63 RON, pe lângă penalităţile de întârziere, însă instanţa de apel nu s-a pronunţat pe acest aspect.

Recurenta-reclamantă a criticat decizia atacată şi sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 1349 C. civ. raportat la art. 1357 - art. 1371 din acelaşi cod.

A susţinut că intimata-pârâtă a abuzat de posesia unor titluri de plată, prin introducerea acestora la plată şi, ulterior, prin punerea în executare silită şi deschiderea procedurii insolvenţei, scopul fiind acela al păgubirii recurentei-reclamante.

Intimata-pârâtă a depus la data de 5 aprilie 2018 întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului şi, pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de partea adversă, menţinând criticile formulate în recurs şi solicitând respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor concluzionând că recursul este admisibil.

Prin încheierea din data de 21 septembrie 2018, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea pronunţată la termenul din 15 februarie 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat în cauză şi a respins excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. Bucureşti, fixând termen, în şedinţă publică, pentru soluţionarea căii de atac.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin Administrator special şi Administrator judiciar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin Sentinţa civilă nr. 6852 din data de 21 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul x/2018 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII- a civilă a fost admisă cererea creditorului E. S.R.L. formulată împotriva debitoarei B. S.R.L., intimata-pârâtă din prezenta cauză şi, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, împotriva debitoarei a fost deschisă procedura generală a insolvenţei.

Se mai constată, din verificările efectuate în sistemul informatic al instanţelor, că sentinţa civilă anterior menţionată a devenit definitivă, nefiind atacată.

Ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 5629 din data de 16 octombrie 2019 pronunţată în dosarul x/2018, în temeiul art. 145 alin. (1) lit. A) punctul b din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII- a civilă a dispus intrarea debitoarei B. S.R.L. în faliment în procedura generală, a ridicat dreptul de administrare al debitoarei şi a dispus dizolvarea societăţii debitoare, a numit ca lichidator societatea E. S.R.L. şi a fixat termen pentru continuarea procedurii la 29 ianuarie 2020.

Prin încheierea din 21 octombrie 2019, în temeiul art. 442 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti, secţia a VII- a civilă a dispus îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurate în Sentinţa civilă nr. 5629 din 16 octombrie 2019, în sensul că a numit lichidator judiciar pe C.I.I. F., care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 64 din Legea nr. 85/2014, cu o remuneraţie de 2000 RON din averea debitorului.

În raport cu aspectele anterior evocate, Înalta Curte reţine că în speţă devin incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, care prevăd că:

"la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Având în vedere calitatea intimatei-pârâte, de debitoare împotriva căreia s-a dispus intrarea în faliment în procedura generală, iar litigiul se află în recurs, ca formă de manifestare a acţiunii judiciare promovate împotriva acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă dispoziţiilor legale sus-menţionate, urmează să decidă încetarea acţiunii judiciare formulate de recurenta-reclamantă.

În consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 coroborate cu cele ale art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva Deciziei civile nr. 2174 A din 27 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Va casa atât decizia recurată, cât şi Sentinţa civilă nr. 2141 din 26 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI -a civilă şi va dispune încetarea acţiunii judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin Administrator special şi Administrator judiciar împotriva Deciziei civile nr. 2174 A din 27 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează decizia recurată şi Sentinţa civilă nr. 2141 din 26 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI -a civilă şi încetează acţiunea judiciară.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2019.

GGC - MM