Jurisdictional declination and remand of appeal against rejection of revision motion for salary discrimination

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2019

Asupra recursului de faţă,

Din actele dosarului, constată următoarele:

I. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2008 la data de 31 martie 2008, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP.,QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN. şi OOOO. au chemat în judecată pârâţii TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL JUSTIŢIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii la plata creşterilor salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 10/2007 în cele 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, faţă de nivelul din luna martie 2007 şi cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, faţă de nivelul din luna septembrie 2007.

De asemenea, au solicitat ca aceste creşteri salariale aplicate valorii de referinţă sectorială să fie actualizate cu indicele de inflaţie de la data când trebuiau acordate şi până la plata efectivă, aplicarea dobânzii legale, cu acordarea lor şi pe viitor.

În motivare, reclamanţii au arătat, în esenţă, că au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Dolj şi actele normative care reglementează salarizarea magistraţilor judecători şi procurori, a personalului instanţelor judecătoreşti şi parchetelor menţin aceste drepturi salariale.

Au precizat că salarizarea trebuie avută în vedere ca element al noţiunii de echilibru al celor trei puteri în stat, întrucât puterea judecătorească s-ar pune, prin actele normative care au apărut ulterior, în afara principiilor şi sensului prevederilor constituţionale, care au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.

Au arătat că O.U.G. nr. 27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referinţă sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege şi care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare, diferită faţă de valoarea de referinţă stabilită pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite, aparţinând puterii legislative şi executive.

Totodată, reclamanţii au învederat că O.U.G. nr. 27/2006 şi O.U.G. nr. 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi Constituţia României.

Pe fondul cererii, pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj au solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.

Prin încheierea din 23 iunie 2008, Tribunalul Dolj a scos cauza de pe rol şi a înaintat dosarul la Curtea de Apel Craiova, pentru competentă soluţionare.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2008 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Au formulat cereri de intervenţie în interes propriu numitele PPPP. şi QQQQ..

Prin sentinţa civilă nr. 145 din 25 noiembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea formulată de reclamanţi şi a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientele PPPP. şi QQQQ..

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică stabileşte, în anexe, în mod limitativ, funcţiile de demnitate publică alese şi numite, iar din cadrul autorităţii judecătoreşti doar funcţiile de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, vicepreşedinte, preşedinţii de secţie şi judecătorii, menţionate expres în anexa II/2 la Legea nr. 154/1998, sunt funcţii de demnitate publică.

S-a precizat că, ulterior lunii aprilie 2006, toţi magistraţii au fost salarizaţi conform O.U.G. nr. 27/2006.

Întrucât magistraţii de la judecătorii, tribunale şi curţi de apel, precum şi personalul auxiliar nu au fost nominalizaţi în anexele Legii nr. 154/1998, Curtea de Apel a apreciat că dispoziţiile legale ulterioare, privind majorarea valorii de referinţă nu li se pot aplica.

Arătând că personalul auxiliar de la instanţele judecătoreşti a fost salarizat conform Legii nr. 50/1996, lege specială de salarizare, atât pentru grefieri cât şi pentru magistraţi până în anul 2006, respectiv 2007, instanţa de fond a subliniat că în anexa nr. 2 din legea menţionată, în vigoare la data de 1 septembrie 2000, se prevede, referitor la salarizarea personalului auxiliar de specialitate de la judecătorii şi parchetele de pe lângă judecătorii, atât coeficienţii de multiplicare, cât şi valoarea de referinţă sectorială de 1.140.800 RON, majorată, ulterior, conform art. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 123/2003.

Instanţa de fond a considerat nefondată afirmaţia reclamanţilor - personal auxiliar, în sensul că, prin stabilirea altei valori de referinţă sectorială decât cea prevăzută pentru funcţiile de demnitate publică alese sau numite ar fi încălcate dispoziţiile Legii nr. 303/2004, întrucât acest act normativ nu conţine nicio dispoziţie care să prevadă că drepturile salariale ale personalului auxiliar trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică alese sau numite din cadrul autorităţilor legislativă şi executivă.

A precizat că dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Legea nr. 567/2004 prevăd că salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea se stabileşte prin lege specială, astfel că valoarea de referinţă pe baza căreia se calculează salariile personalului auxiliar este cea prevăzută în legea de salarizare şi nu pot fi calculate salariile pe baza unei alte valori de referinţă, reglementată de lege pentru funcţiile de demnitate.

În consecinţă, s-a constatat că dispoziţiile legale invocate de reclamanţi nu se aplică decât destinatarilor legii şi nu pot fi aplicate, prin analogie, altor categorii profesionale.

Susţinerea că acordarea unor valori de referinţă sectoriale diferite în salarizarea puterilor statului contravine O.G. nr. 137/2000 a fost apreciată nefondată de către instanţă, cât timp Curtea Constituţională, prin decizia nr. 818 din data de 3 iulie 2008, a statuat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

II. Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, la data de 23 ianuarie 2009, reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 2606 din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanţi.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:

Potrivit art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicată, persoana care se consideră discriminată poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000:

"prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".

S-a precizat că cererea de chemare în judecată, întemeiată pe ideea de discriminare, supune comparaţiei două situaţii juridice: pe de o parte, acordarea creşterilor salariale pentru anul 2007 (în baza Ordonanţelor Guvernului nr. 6, 10 şi 11 din 2007) funcţionarilor publici, personalului contractual din sectorul bugetar, persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, personalului din învăţământ şi, pe de altă parte, acordarea creşterilor salariale personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti prin O.G. nr. 8/2007.

Pornind de la argumentul invocat de recurenţii-reclamanţi, că există două situaţii comparabile tratate juridic diferit, fără nicio justificare obiectivă, instanţa de apel a reţinut că, în analiza unei cereri în despăgubiri întemeiate pe ideea de discriminare, judecătorul trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: (1) existenţa unui tratament diferenţiat manifestat prin deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă; (2) existenţa unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000; (3) tratamentul diferenţiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a unui drept recunoscut de lege; (4) tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim; metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate şi necesare.

În speţă, s-a apreciat că nu este îndeplinită condiţia existenţei unui tratament diferenţiat.

S-a constatat că, prin O.G. nr. 8/2007, anexa I a-c, s-au acordat personalului auxiliar de specialitate creşteri salariale pentru anul 2007 după cum urmează: pentru perioada ianuarie - martie au fost majoraţi coeficienţii de ierarhizare cu 5 % faţă de nivelul lunii decembrie 2006, pentru perioada aprilie- septembrie au fost majoraţi coeficienţii de ierarhizare cu 2% faţă de nivelul lunii martie 2007, începând cu octombrie 2007 au fost majoraţi coeficienţii de ierarhizare cu 11 % faţă de nivelul lunii septembrie 2007.

Remarcându-se că aceeaşi soluţie legislativă, stabilită de legiuitor în art. 1 din O.G. nr. 10/2007, a fost aplicată în mod identic categoriilor supuse analizei, Curtea de Apel a apreciat ca nefondată susţinerea recurenţilor, în sensul că, neaplicarea acestor procente de creştere salarială la valoarea de referinţă sectorială a creat o situaţie discriminatorie, de vreme ce creşterile salariale au fost acordate reclamanţilor, soluţia legislativă aleasă pentru acordarea creşterilor salariale fiind atributul exclusiv al legiuitorului.

III. La data de 5 iunie 2019, revizuenţii E., I., M., U., CC., KK., OO., SS., WW., AAA., EEE., UUU., KKKK., H., L., P., T., X., RR., VV., ZZ., JJ., TTT., RRRR., FFFF., JJJJ., NNNN., C., G., SSSS., S., II., TTTT., YY., CCC., GGG., EEEE., IIII., DD., HH., LL., PP., TT., XX., BBB., OOO., UUUU., NNN., HHHH., LLLL. şi R. au formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 145 din 25 noiembrie 2008 pronunţate în dosarul nr. x/2008 al Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimaţii TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL JUSTIŢIEI, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea, în parte, a sentinţei civile menţionate şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2008 al Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul secţiei I Civilă a Curţii de Apel Craiova sub numărul de dosar x/2019

În susţinerea cererii de revizuire, revizuenţii au arătat că sentinţa civilă nr. 145 din data de 25 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2008 este nelegală, în raport cu dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. din 1865.

Au precizat că, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, constând în decizia nr. 7/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prin care s-a stabilit că majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută de încadrare şi după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009.

Revizuenţii au susţinut că, în practica judiciară, s-a considerat ca fiind admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe un înscris doveditor întocmit ulterior hotărârii a cărei revizuire se cere, fiind esenţial ca acesta să constate o situaţie de fapt anterioară pronunţării hotărârii şi, totodată, să fie un înscris cu o importanţă deosebită pentru dezlegarea pricinii, toate aceste condiţii fiind îndeplinite de hotărârea invocată de revizuienţi.

Au considerat că înscrisul invocat întruneşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. din 1865, întrucât are un caracter determinant, fiind de natură a conduce la o altă soluţie decât aceea reţinută de instanţa de judecată, respectiv la admiterea cererii de chemare în judecată.

Au reluat argumentele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată considerând că, în raport cu decizia nr. 7/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, anterior evocată, revizuenţii sunt discriminaţi prin nemajorarea salariilor în 3 etape în anul 2007, conform art. 1 din O.G. nr. 10/2007, prin aplicarea la valoarea sectorială a indexărilor prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, faţă de nivelul din luna martie 2007; cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007, faţă de nivelul din luna septembrie 2007, urmând ca la această ultimă valoare sectorială să se aplice prevederile O.G. nr. 13/2008.

Au susţinut că aceste majorări salariate trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceasta fiind logica egalizării drepturilor salariale avute în vedere de legiuitor la edictarea textului legal a cărui interpretare se solicită.

Faţă de cele menţionate, revizuenţii au apreciat că în mod eronat instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată.

Prin decizia nr. 68 din 10 iulie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, evocând textul art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a respins cererea de revizuire, ca nefondată, reţinând că, în cauză, actul nou invocat de revizuienţi, reprezentat de decizia nr. 7/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu îndeplineşte exigenţele impuse de textul de lege menţionat.

A apreciat, în acest sens, că decizia la care fac referire revizuenţii nu reprezintă un act nou, în sensul textului de lege enunţat, întrucât a fost pronunţată după mai mult de 10 ani de la data pronunţării sentinţei atacate prin cererea de revizuire.

Nu a mai supus examinării celelalte motive invocate de revizuienţi, apreciind că motivele de admisibilitate a căii extraordinare de atac sunt strict şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., neputând fi repuse în discuţie motivele de fond care au format obiectul analizei instanţei de fond.

IV. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuenţii E., I., M., U., CC., KK., OO., SS., WW., AAA., EEE., UUU., KKKK., H., L., P., T., X., RR., VV., ZZ., JJ., TTT., RRRR., FFFF., JJJJ., NNNN., C., G., SSSS., S., II., TTTT., YY., CCC., GGG., EEEE., IIII., DD., HH., LL., PP., TT., XX., BBB., OOO., UUUU., NNN., HHHH., LLLL. şi R..

Au invocat motivul de recurs prevăzut de textul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. din 1865.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, au reiterat argumentele formulate prin cererea de revizuire şi au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 68 din 10 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, în sensul admiterii cererii de revizuire, schimbării, în parte, a sentinţei civile nr. 145 din data de 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2008 al Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

V. Examinând cu prioritate, în baza dispoziţiilor art. 316 din C. proc. civ. din 1865, raportat la cele ale art. 298 şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, excepţia necompetenţei sale materiale, invocate din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Revizuenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. din 1865.

Potrivit normei legale evocate, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere:

"dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;."

Instanţa supremă reţine, de asemenea, că textul art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 statuează că:

"Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.", fiind astfel reglementat regimul juridic al căilor de atac aflate la îndemâna părţilor din cererea de revizuire.

Rezultă astfel, pentru identitate de raţiune, că regimul juridic al căilor de atac declarate împotriva hotărârilor a căror revizuire se cere se impune şi în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor prin care se soluţionează cererile de revizuire privitoare la aceste hotărâri.

Astfel spus, hotărârea pronunţată cu privire la cererea de revizuire este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleaşi instanţe competente să soluţioneze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror revizuire s-a cerut.

În speţă, litigiul dedus judecăţii, soluţionat prin sentinţa a cărei revizuire s-a solicitat, este un litigiu guvernat de legislaţia muncii, situaţia de discriminare invocată de reclamanţi vizând drepturile salariale ce le revin în baza contractului de muncă de la ordonatorii de credite pârâţi.

Se constată că, atât hotărârea de primă instanţă din litigiul principal, cât şi hotărârea de fond pronunţată în temeiul art. 322 C. proc. civ. din 1865 au fost soluţionate de către Curtea de Apel Craiova, competenţa de la data soluţionării în primă instanţă, stabilită potrivit dispoziţiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, păstrându-se şi în cazul cererii de revizuire.

Se mai constată că, urmare declarării ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. II din O.U.G. nr. 75/2008 (care prevedea competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de soluţionare a recursului declarat în litigii precum cel de faţă) prin decizia nr. 104/2009 a Curţii Constituţionale a României publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 73 din 06 februarie 2009, urmată de abrogarea acestui text la data de 11 aprilie 2009 prin Legea nr. 76/2009, competenţa de a soluţiona recursul formulat împotriva hotărârii de primă instanţă din litigiul principal a revenit tot Curţii de Apel Craiova, care a judecat în complet de trei judecători.

Identitatea de raţiune care se desprinde din examinarea dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. din 1865 impune, în cazul particular de faţă, ca şi în cazul recursurilor îndreptate împotriva hotărârii prin care se soluţionează cererea de revizuire, competenţa de soluţionare a cauzei să se determine similar şi să revină tot Curţii de Apel Craiova, în complet de trei judecători.

În concluzie, în temeiul dispoziţiilor art. 316 din C. proc. civ. din 1865, în raport cu cele ale art. 298 şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, cu referire la textul art. 328 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi decizia nr. 104/2009 a Curţii Constituţionale a României, precum şi articolul unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 76/2009, instanţa supremă va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă privind soluţionarea recursului declarat de recurenţii-revizuenţi E., I., M., U., CC., KK., OO., SS., WW., AAA., EEE., UUU., KKKK., H., L., P., T., X., RR., VV., ZZ., JJ., TTT., RRRR., FFFF., JJJJ., NNNN., C., G., SSSS., S., II., TTTT., YY., CCC., GGG., EEEE., IIII., DD., HH., LL., PP., TT., XX., BBB., OOO., UUUU., NNN., HHHH., LLLL. şi R. împotriva deciziei nr. 68 din 10 iulie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2019.