Timeliness of invoking material incompetence for specialized sections after annulment and remand
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled in favor of the Section of Civil I of the Pitești Court of Appeal, definitively assigning jurisdiction to that section and dismissing the concurrent claim of the Section of Civil II to hear the case. This decision resolved a negative conflict of competence arising from a second-instance appeal in a civil damages action involving consumer protection and liability claims against a professional entity; after the initial judgment was annulled in the first procedural cycle for violating the principle of continuity, the appeals in the second cycle were initially registered with Section I, which then incorrectly declined jurisdiction to Section II based on a 2016 administrative decision categorizing the case as involving professionals, while Section II subsequently invoked its own lack of material competence. The High Court held that material procedural incompetence of a specialized section is a matter of public order, but the right to invoke this exception is strictly limited to the first hearing at the appellate level; because Section I did not raise the exception during the first procedural cycle (June 2018), it acquired definitive competence, and its attempt to decline jurisdiction in the second cycle (June 2019) was procedurally untimely under Article 130(2) of the Code of Civil Procedure, thereby barring the declination regardless of the subsequent annulment of the lower court's judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 19 C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 131 din C. proc. civ, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ, art. 200 alin. (2) din C. proc. civ, art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004; Timeliness of invoking material incompetence for specialized sections after annulment and remand: This decision resolved a negative conflict of competence arising from a second-instance appeal in a civil damages action involving consumer protection and liability claims against a professional entity; after the initial judgment was annulled in the first procedural cycle for violating the principle of continuity, the appeals in the second cycle were initially registered with Section I, which then incorrectly declined jurisdiction to Section II based on a 2016 administrative decision categorizing the case as involving professionals, while Section II subsequently invoked its own lack of material competence. The High Court held that material procedural incompetence of a specialized section is a matter of public order, but the right to invoke this exception is strictly limited to the first hearing at the appellate level; because Section I did not raise the exception during the first procedural cycle (June 2018), it acquired definitive competence, and its attempt to decline jurisdiction in the second cycle (June 2019) was procedurally untimely under Article 130(2) of the Code of Civil Procedure, thereby barring the declination regardless of the subsequent annulment of the lower court's judgment.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative decision to establish jurisdiction and resolve the negative conflict of competence between the two specialized sections of the Court of Appeal.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost scoasă de pe rol cauza privind judecarea apelurilor declarate de reclamanţii A. şi B., precum şi de pârâtul Biroul Naţional Carte Verde din Franţa prin mandatar Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România împotriva sentinţei civile nr. 241 din 1 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2016, intimat fiind intervenientul C., şi a fost înaintată spre soluţionare secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa civilă 241 din 1 martie 2019, au fost admise în parte cererile formulate de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Bureau Central Francais prin mandatar Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România şi intervenientul forţat C., fiind obligată pârâta, prin mandatar, la plata către reclamantul A. a sumelor de 6727,72 RON daune materiale şi dobânda legală începând cu 13.09.2013 şi până la plata integrală şi la 50 000 RON daune morale (actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii), iar către reclamantul B., a sumelor de 890 RON daune materiale şi dobânda începând cu 13.09.2013 şi până la plata efectivă şi la 60 000 RON daune morale (actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata efectivă), dar şi a cheltuielilor de judecată.
Instanţa a mai reţinut că împotriva sentinţei, au declarat apeluri reclamanţii A. şi B., precum şi pârâtul Biroul Naţional Carte Verde înregistrate fiind pe rolul secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti care, în şedinţa din 25 iunie 2019, a pus în discuţie competenţa funcţională a soluţionării litigiului.
Verificând obiectul judecăţii şi statuările anterioare potrivit cărora cauza este una ce poartă în contradictoriu cu un profesionist, în legătură cu acte îndeplinite în exercitarea activităţii sale obişnuielnice, profesioniste, secţia I-a civilă a Curţii de Apel Piteşti, întrucât cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe ulterior datei de 15 martie 2016, după cum rezultă din fişa dosarului, a constatat că în mod greşit a fost repartizată pe rolul acestei secţii, faţă de Hotărârea nr. 5/10 martie 2016 dată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti.
Prin urmare, cauza a fost scoasă de pe rol şi înaintată spre soluţionare secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Piteşti, pentru o nouă repartiţie, urmând a fi efectuate rectificările cuvenite cu privire la materia în care se judecă dosarul şi în sistemul informatizat, respectiv "litigii cu profesionişti".
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2016.
În şedinţa publică din data de 11 octombrie 2019 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale procesuale în soluţionarea apelului de către secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin încheierea din 11 octombrie 2019, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Piteşti; a transpus cauza privind apelurile declarate de pârâtul Biroul Naţional Carte Verde din Franţa, cu reşedinţa procesuala la mandatar Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, şi de către reclamanţii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 241 din 1.03.2019, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, intimat-intervenient fiind C., la secţia I Civilă a Curţii de Apel Piteşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii ale Curţii de Apel Piteşti; a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă ivit şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În fundamentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că pricina de faţă se află în al doilea ciclu procesual, urmare a anulării sentinţei pronunţate în primul ciclu procesual şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Motivul anulării sentinţei l-a constituit încălcarea principiului continuităţii prevăzut de art. 19 C. proc. civ., prin înlocuirea magistratului în faţa căruia au fost administrate probele. Decizia de apel (2219/6 iulie 2018) a fost pronunţată de secţia I Civilă a Curţii de Apel Piteşti, care a reţinut, astfel, că este competentă să soluţioneze apelurile formulate în cauză.
Instanţa a reţinut că din prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Necompetenţa materială (...) trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe." şi din dispoziţiile art. 131 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., rezultă că momentul procesual ce limitează posibilitatea verificării şi stabilirii competenţei este primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa instanţei a cărei competenţă se verifică.
În speţă, instanţa a constatat că un astfel de moment în faţa instanţei de apel a fost termenul din data de 29 iunie 2018, când secţia I Civilă a Curţii de Apel Piteşti, a reţinut pentru soluţionare apelurile formulate în cauză, pronunţând ulterior Decizia civilă nr. 2219/6 iulie 2018, prin care a admis apelurile declarate de părţi, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În urma rejudecării cauzei, a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 241 din 1 martie 2019 a Tribunalului Vâlcea, apelurile formulate împotriva acesteia fiind înregistrate pe rolul secţiei I Civilă a Curţii de Apel Piteşti, care, prin încheierea din 25 iunie 2019, a declinat competenţa în favoarea secţiei a II-a Civilă.
Într-o atare situaţie, instanţa a apreciat că, în lipsa invocării excepţiei de necompetenţă materială procesuală în primul ciclu procesual în faţa instanţei de apel, competenţa de soluţionare a apelurilor a fost câştigată în mod definitiv de către secţia I civilă a instanţei de apel (care a soluţionat apelurile formulate în cauză în primul ciclu procesual), nemaifiind posibilă în rejudecare declinarea competenţei în favoarea altei secţii.
În acord cu acest punct de vedere, instanţa a amintit Decizia nr. 31 din 11.11.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că:
"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."
În ceea ce priveşte Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti nr. 5 din 10 martie 2016, invocată în hotărârea de declinare, instanţa a constatat că aceasta este anterioară datei promovării cererii deduse judecăţii (9 septembrie 2016), neexistând niciun impediment ca, în primul ciclu procesual, secţia I civilă a instanţei de apel, cu ocazia verificării competenţei, să invoce excepţia de necompetenţă şi să decline cauza în favoarea altei secţii.
Instanţa a mai reţinut şi faptul că în soluţionarea unui alt recurs în interesul legii, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 17/2018 a statuat că:
"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică."
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (4) şi art. 136 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Prevederile art. 136 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.
Se reţine că, în primul ciclu procesual Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a pronunţat Sentinţa civilă nr. 70 în dosarul nr. x/2016, împotriva acestei sentinţe formulând cereri de apel atât pârâtul Biroul Naţional Carte Verde din Franţa, cât şi reclamanţii A. şi B., care au fost înregistrate pe rolul secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti.
Prin Decizia nr. 2219/6 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, sentinţa mai sus indicată a fost anulată, cauza fiind trimisă spre rejudecare, întrucât a fost încălcat principiul continuităţii prevăzut de art. 19 C. proc. civ., prin înlocuirea magistratului în faţa căruia au fost administrate probele.
După rejudecare, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a pronunţat Sentinţa civilă nr. 241 din 1.03.2019, în dosarul nr. x/2016.
Împotriva acestei sentinţe au formulat cereri de apel atât pârâtul Biroul Naţional Carte Verde din Franţa, cât şi reclamanţii A. şi B., care au fost înregistrate pe rolul secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti.
Această din urmă instanţă a considerat că în raport cu obiectul judecăţii şi statuările anterioare (cauza este una ce poartă în contradictoriu cu un profesionist, în legătură cu acte îndeplinite în exercitarea activităţii sale obişnuielnice, profesioniste), precum şi, întrucât cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe ulterior datei de 15 martie 2016, în mod greşit a fost repartizată pe rolul secţiei I, faţă de Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 dată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti.
Faţă de acest nex procesual, trebuie observat că ceea ce este relevant în soluţionarea acestui conflict de competenţă este momentul la care a fost invocată excepţia de necompetenţă.
Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, aspect ce relevă faptul că momentul procesual ce limitează posibilitatea invocării excepţiei de necompetenţă materială şi teritorială de ordine publică este primul termen la care părţile au fost legal citate.
În speţă, se constată că un astfel de moment în faţa instanţei de apel a fost termenul din data de 29 iunie 2018, când secţia I Civilă a Curţii de Apel Piteşti, a reţinut pentru soluţionare apelurile formulate în cauză, pronunţând ulterior Decizia civilă nr. 2219 din 6 iulie 2018, prin care a admis apelurile declarate de părţi, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Întrucât nu a fost invocată excepţia de necompetenţă materială procesuală în primul ciclu procesual în faţa instanţei de apel, competenţa de soluţionare a apelurilor a fost câştigată în mod definitiv de către secţia I civilă a instanţei de apel care a soluţionat apelurile formulate în cauză în primul ciclu procesual, nemaifiind posibilă în rejudecare declinarea competenţei în favoarea altei secţii.
Aşadar, în primul ciclu procesual, secţia I civilă a Curţii de Apel Piteşti, pronunţând decizia de apel (2219 din 6 iulie 2018) a reţinut, astfel, că este competentă să soluţioneze apelurile formulate în cauză.
În acest sens trebuie amintit că prin Decizia nr. 31 din 11.11.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a stabilit că:
"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."
Totodată, se impune a fi amintită şi decizia nr. 17/2018 pronunţată în soluţionarea unui alt recurs în interesul legii, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că:
"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică."
În aceste condiţii, neinvocarea la primul termen de judecată din apel, în primul ciclu procesual, a excepţiei necompetenţei materiale procesuale a secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti atrage decăderea din dreptul de a invoca această excepţie, cu consecinţa acoperirii eventualelor neregularităţi procedurale cu privire la competenţa secţiei sesizate.
Prin urmare, se reţine că, excepţia de necompetenţă a fost invocată, din oficiu, de secţia I Civilă a Curţii de Apel Piteşti în al doilea ciclu procesual, respectiv 25 iunie 2019, cu depăşirea momentului procesual prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, instanţa iniţial sesizată a devenit exclusiv competentă să soluţioneze cauza, fiind înlăturată competenţa secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Piteşti.
Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2019.
GGC - MM