Insolvency security deposit finality: Cassation inadmissible against appellate decision on judge-sindic ruling

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20.10.2017 pe rolul Tribunalului Specializat Argeş, în dosarul de insolvenţă privind pe debitoarea SC A. SRL, creditoarea SC B. SA a solicitat obligarea debitoarei, în temeiul art. 104 din Legea nr. 85/2006, la constituirea în favoarea sa a unei cauţiuni de 256.809,19 RON, reprezentând 30% din contravaloarea serviciilor prestate în perioada de observaţie şi neachitate, drept condiţie pentru continuarea prestării lor.

Prin Sentinţa nr. 817/06.12.2017, Tribunalul Specializat Argeş a admis în parte cererea şi a obligat SC A. SRL să depună o cauţiune în cuantum de 85.603,06 RON la o bancă, drept condiţie pentru ca SC B. SA să continue să-i presteze serviciile în timpul procedurii de reorganizare.

Împotriva acestei sentinţe, SC A. SRL a declarat apel, calea de atac astfel promovată fiind respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 478/A-COM/27.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva deciziei din apel, SC A. SRL a declarat recurs, solicitând casarea sa.

În motivare, a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor invocate, a arătat că, potrivit art. 104 din Legea nr. 85/2006, cuantumul cauţiunii se calculează raportat la costul serviciilor prestate şi neachitate ulterior deschiderii procedurii.

A susţinut recurenta că, în speţă, cuantumul cauţiunii la care a fost obligată a fost calculat, în mod nelegal, prin raportare la o creanţă în sumă de 856.030,64, care viza şi creanţe scadente anterior deschiderii procedurii, sume cu care intimata s-a înscris la masa credală; mai mult decât atât, această sumă viza şi creanţa de 120.239,00 RON, aferentă facturii nr. x/30.07.2017, reprezentând penalităţi de întârziere aferente unor sume care au devenit scadente anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, de asemenea înscrise la masa credală şi pentru care nu mai pot curge penalităţi de la momentul deschiderii procedurii.

În opinia recurentei, nu se impune obligarea sa la depunerea unei cauţiuni, având în vedere că în cadrul litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Dolj a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 1.212.288 euro, reprezentând contravaloarea îmbogăţirii fără justă cauză a acesteia, în detrimentul său; de asemenea, susţine că prin depunerea cauţiunii s-ar crea un dezechilibru financiar şi s-ar pune în pericol derularea planului de reorganizare.

În final, a susţinut că hotărârea atacată a fost dată fără citarea sa, cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, în vigoare la momentul deschiderii procedurii de insolvenţă, încălcare sancţionată cu nulitatea.

Recursul a fost depus pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 08.08.2018.

La 27.08.2018 intimata SC B. SA a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii; în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În speţă, recursul are ca obiect Decizia nr. 478/A-COM/27.06.2018, prin care Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul declarat împotriva Sentinţei nr. 817/05.12.2017, prin care judecătorul-sindic a admis în parte cererea formulată de SC B. SA şi a obligat SC A. SRL să depună o cauţiune în cuantum de 85.603,06 RON.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma în vigoare la data iniţierii procesului, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (...) nu sunt supuse recursului (...) hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

În acest sens, Legea nr. 85/2006 prevede în art. 12 alin. (1) că "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel", iar în art. 8 alin. (1), următoarele: "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curţii de apel sunt definitive."

Prin urmare, decizia atacată este definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 478/A-COM/27.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2019.

GGC - GV