Admissibility of appeal against dissolved entity for post-termination immovable usage compensation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa comercială nr. 14385/23.12.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a Comercială, s-au respins, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei calităţii de reprezentant, a inadmisibilităţii şi a prematurităţii. Prin aceeaşi sentinţă, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 01.01.2005-04.02.2005, şi în consecinţă, s-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru perioada 01.01.2005-04.02.2005, ca prescrisă. Totodată, s-a admis excepţia insuficientei timbrări a cererii completatoare şi s-a anulat această cerere.

Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ-A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1075,20 euro, în echivalent în RON la cursul oficial al BNR din data de plăţii, reprezentând contravaloare lipsă folosinţă pentru perioada 04.02.2005 - 31.12.2007, precum şi suma de 41.560.35 RON. cu titlu de cheltuieli de judecată.

De asemenea, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie forţată a Firmei Comerciale B. S.R.L..

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului din Bucureşti, str. x sector 2, respectiv plata fructelor cuvenite în temeiul dreptului său de proprietate pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2007 în cuantum provizoriu de 30163 euro/lună, respectiv 1.085.868 euro, precum şi în continuare până la data predării efective a imobilului. în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480-483, 485-487,969,1073, 1082 C. civ. şi art. 43 c. comercial.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia insuficientei timbrări a capătului al doilea al acţiunii, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a d-lui C., excepţia prematurităţii acţiunii faţă de existenţa pe rolul instanţelor a dosarelor nr. x/2005 având ca obiect rezilierea contractului de concesiune nr. x/2002 şi a dosarului nr. x/2004 având ca obiect constatarea nulităţii absolute a aceluiaşi contract de concesiune, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 01.01.2005 - 04.02.2005, iar pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Totodată, pârâta a formulat o cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Firmei Comerciale B. S.R.L. pentru ca hotărârea ce se va pronunţa să îi fie opozabilă.

Tribunalul a reţinut din actele dosarului că reclamanta a încheiat cu Firma Comercială B. S.R.L. din Republica Moldova contractul nr. x/43/02.12.2002 având ca obiect transmiterea temporară de către fundaţie a dreptului şi obligaţiei de exploatare a imobilului din Bucureşti, str. x, sector 2 în schimbul unei redevenţe lunare, contratul fiind modificat prin acte adiţionale în sensul că Firma Comercială B. S.R.L. a fost înlocuită de pârâtă cu menţinerea integrală a drepturilor şi obligaţiilor.

Prin sentinţa comercială nr. 3130/2007 a Tribunalului Bucureşti, respectiv decizia comercială nr. 623/2007 a Curţii de Apel Bucureşti s-au stabilit obligaţiile părţilor privind plata de către pârâtă a redevenţelor lunare pentru perioada februarie- decembrie 2004, precum şi obligaţia reclamantei de plată a contravalorii lucrărilor de investiţii şi a sporului de valoare adus imobilului.

Prin adresa nr. x/17.12.2004 reclamanta a notificat pârâtei rezilierea de drept a contractului începând cu data de 01.01.2005 în temeiul art. 15-30 din contractul nr. x/2002.

Întrucât acţiunea a fost înregistrată la data de 04.02.2008, faţă de dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/12958 tribunalul a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 01.01.2005.04.02.2005.

S-a constatat că rezilierea contractului a avut loc în baza pactului comisoriu expres de ultim grad, situaţie reţinută şi în sentinţa comercială nr. 628/2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2005, dar pârâta a continuat să folosească imobilul şi după această dată, astfel că pentru perioada 04.02.2005 - 30.07.2007 reclamanta este îndreptăţită să primească contravaloarea lipsei de folosinţă calculată în raport de suma de 30.163 euro/lună reţinută în decizia nr. 623/2007 a Curţii de Apel Bucureşti.

Instanţa a reţinut că cererea completatoare depusă de reclamantă nu a fost timbrată corespunzător prevederilor Legii nr. 146/1997, astfel că a fost anulată, ca insuficient timbrată.

Cererea pârâtei de chemare în judecată forţată a unei terţe persoane, respectiv a Firmei Comerciale B. S.R.L. a fost considerată neîntemeiată, cu motivarea că prin actul adiţional nr. x/2004 la contractul de concesiune nr. x/2002 pârâta a preluat toate drepturile şi obligaţiile cedentului.

Prin sentinţa comercială nr. 3919/24.03.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a Comercială s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ - A. şi s-a dispus îndreptarea erorilor materiale din sentinţa comercială nr. 14385/2009, în sensul menţionării corecte a denumirii şi sediului reclamantei ACADEMIA ROMÂNĂ - A. cu sediul în Bucureşti, str. x sector 1, a denumirii şi sediului pârâtei, S.C. B. S.R.L., a denumirii intervenientei FIRMA COMERCIALĂ DE PRODUCŢIE B. S.R.L. cu sediu în Republica Moldova, mun. Chişinău, MD 2004, str. x 13, a sumei de 1.075.705 euro în loc de 1075,705 euro la plata căreia, în echivalent în RON, a fost obligată pârâta, menţionarea corectă a datei autentificării înscrisului numit act de fundaţiune ca fiind 02.04.1925 şi nu 1995, menţionarea corectă în considerente în pag. 2 alin. (2) în sensul că la 11.02.2003 reclamanta a predat şi nu a preluat imobilul din Bucureşti str. x, menţionarea susţinerilor reclamantei din acţiune drept temei de drept şi a art. 480-483, 485-487, 523, 969-970,1073-1082 şi urm. C. civ., art. 43 Codul comercial, îndreptarea erorii materiale din considerente pag. 3 al ultim., în sensul că 04.02.2008 fiind data înregistrării şi nu data introducerii, menţionarea corectă a perioadei pentru care pârâta a fost obligată la contravaloarea lipsei de folosinţă 01.01.2005 - 31.12.2007. S-a dispus lămurirea dispozitivului în sensul că excepţia insuficientei timbrări priveşte cererea completatoare şi a respins celelalte cereri ca neîntemeiate.

Ulterior, prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu de la 15.04.2010 s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta ACADEMIA ROMÂNA - A. dispunându-se îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentinţa comercială nr. 3919/2010, în sensul menţionării corecte a denumirii şi sediului reclamantei, ACADEMIA ROMANĂ - A. cu sediul în^Bucureşti, str. x sector 1 şi completarea temeiului de drept cu art. 1 Codul comercial. Celelalte cereri au fost respinse ca neîntemeiate.

ACADEMIA ROMÂNĂ - A. a declarat apei împotriva sentinţei comerciale nr. 14385/23.12.2009, a sentinţei nr. 3919/24.03.2010 şi a încheierii pronunţate de Tribunalul Bucureşti la data de 15.04.2010.

Intervenienta Firma Comercială de Producţie B. S.R.L. a declarat apei împotriva celor trei hotărâri pronunţate în cauză, solicitând admiterea apelurilor, constatarea nulităţii absolute a sentinţei nr. 3919/24.03.2010 şi a încheierii din data de 15.04.2010, deoarece procedura de citare cu intervenienta nu a fost legal îndeplinită.

La termenul de judecată din 31.03.2011 s-a invocat de către apelantele ACADEMIA ROMÂNĂ - A. şi S.C. B. S.R.L. excepţia lipsei de interes a apelului declarat de către apelanta intervenienta Firma de Producţie B. S.R.L..

Prin decizia comercială nr. 202 din 14 aprilie 2011, pronunţată în dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială a admis apelul formulat de apelanta ACADEMIA ROMÂNĂ-A. împotriva sentinţei comerciale 14385/23.12.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a Comercială în dosarul nr. x/2008; a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a trimis, primei instanţe, spre rejudecare, cererea completatoare privind plata sumei de 60.326 euro, cu titlu de contravaloare folosinţă.

A respins apelul declarat de aceeaşi apelantă împotriva sentinţei comerciale nr. 3919/24.03.2010 şi a încheierii de la 15.04.2010 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a Comercială în dosarul nr. x/2008, ca nefondat.

Totodată, a respins apelul declarat de apelanta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei comerciale nr. 14385/23.12.2009, a sentinţei comerciale nr. 3919 din 24.03.2010 şi a încheierii din data de 15.04.2010, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, în dosarul nr. x/2008, ca nefondat.

De asemenea, a admis excepţia lipsei de interes şi în consecinţă: a respins apelul declarat de apelanta Firma Comercială de Producţie B. S.R.L. împotriva încheierii din data de 15.04.2010, a sentinţei comerciale nr. 14385/23.12.2009 şi a sentinţei comerciale nr. 3919/24.03.2010 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a Comercială, în dosarul nr. x/2008, ca lipsit de interes.

În fundamentarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Apelul declarat de apelanta ACADEMIA ROMÂNĂ-A. împotriva sentinţei comerciale nr. 14385/23.12.2009 este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele motive:

Prin sentinţa atacată s-a admis excepţia insuficientei timbrări a cererii completatoare formulate de reclamantă şi ca urmare, cererea completatoare a fost anulată, ca insuficient timbrată.

Soluţia instanţei este greşită.

Astfel, prin cererea iniţială reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.085.868 euro aferentă perioadei 01.01.2005 - 31.12.2007. La primul termen de judecată reclamanta a depus o cerere precizatoare şi completatoare prin care a solicitat obligarea pârâtei şi la plata sumei de 60.326 euro aferentă perioadei 01.01.2008 - 29.02.2008.

La dosarul instanţei de fond se află ordinul de plată nr. x/19.03.2008 în valoare de 44.754,21 RON reprezentând taxa judiciară de timbru calculată prin raportare la valoarea cumulată a pretenţiilor din cele două cereri.

Instanţa de apel a reţinut că taxa de timbru în sumă de 44.754,21 RON a fost corect calculată având în vedere valoarea obiectului litigiului şi prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 rep. în vigoare la data formulării cererilor.

În consecinţă, având în vedere că asupra acestor pretenţii instanţa învestită cu soluţionarea lor nu a efectuat nici o cercetare în fond, în temeiul dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de apel a dispus desfiinţarea, în parte, a sentinţei nr. 14385/23.12.2009 şi trimiterea spre rejudecare, primei instanţe, a cererii completatoare având ca obiect pretenţiile reclamantei aferente perioadei 01.01.2008- 29.02.2008.

Cât priveşte critica invocată de apelantă referitoare la greşita soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 01.01.2005-04.02.2005 instanţa de apel a constatat că este nefondată, întrucât dreptul la realizarea creanţei constând în contravaloare folosinţă imobil ca urmare a rezoluţiunii contractului nr. x/2002 s-a născut la data de 01.01.2005, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 04.02.2005, conform înscrisurilor de la dosar.

Referitor la criticile invocate de apelanta ACADEMIA ROMÂNĂ A. împotriva sentinţei comerciale nr. 32919/24.03.2010 şi a încheierii pronunţate la data de 15.04.2010, instanţa de apel a reţinut că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere că instanţa de fond a admis cererile de îndreptare a erorilor materiale cu care a fost învestită şi care au fost întemeiate.

În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanta S.C. B. S.R.L. instanţa de apel a constatat că este neîntemeiat, acesta fiind respins pentru următoarele considerente:

Critica conform căreia hotărârile atacate au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor privind legala citare a părţilor în proces, fiind lovite de nulitate absolută nu poate fi primită, atât timp cât nelegala citare se referă la intervenienta Firma Comercială de Producţie B. S.R.L. şi nu la însăşi apelanta S.C. B. S.R.L.. Nelegala citare - ca motiv de nulitate a unui act procedural cum este o hotărâre judecătorească -, trebuie să privească însăşi partea care susţine că este vătămată de deficienţele actului. Or, în cauză apelanta S.C. B. S.R.L. a invocat nelegala citare a intervenientei Firma Comercială de Producţie B. S.R.L..

Motivul de apel prin care se susţine soluţionarea greşită a excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal a semnatarilor cererii de chemare în judecată, a fost considerat neîntemeiat de instanţa de apel, având în vedere că prima instanţă a respins excepţia in considerarea dovezilor prezentate de reclamantă şi care constau în extras de pe Registrul Fundaţiilor, Statutul Fundaţiei şi Actul adiţional la statului fundaţiei .

De asemenea, excepţia prematurităţii a fost corect respinsă de către instanţă, în considerarea faptului că vizează o apărare de fond şi anume că, rezoluţiunea contractului de concesiune nu a intervenit valabil, afirmaţie contrazisă de probele dosarului care relevă că sentinţa comercială nr. 628/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a Comercială pronunţată în dosarul nr. x/2005, ce a avut ca obiect constatarea nedesfiinţării contractului de concesiune reţine desfiinţarea de plin drept a contractului în temeiul pactului comisoriu de ultim grad şi a notificării emise de către reclamantă la data de 17.12.2004.

Sentinţa nr. 628/2007 a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de S.C. B. S.R.L. prin decizia comercială nr. 411/08.09.2010 a secţiei a V-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti.

Instanţa de apel a mai reţinut că, prin sentinţa comercială nr. 3130/07.03.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2004 a fost respinsă cererea B. S.R.L. de constatare a nulităţii absolute a contractului de concesiune nr. x/2002 încheiat cu reclamanta. Prin decizia comercială nr. 623/17.12.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a Comercială această soluţie a fost menţinută, iar recursul declarat de societate a fost respins prin decizia nr. 1838/10.06.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Comercială.

De asemenea, prin sentinţa comercială nr. 1741/17.02.2011 pronunţată în dosarul nr. x/2009, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de locaţiune denumit contract de concesiune, s-a constatat perimată acţiunea reclamantei S.C. B. S.R.L..

Cât priveşte critica referitoare Ia netemeinica pretenţiilor reclamantei, instanţa de apel a constatat că este nefondată, dat fiind faptul că în cauză a operat rezoluţiunea de drept a contractului de concesiune nr. x/2002 încheiat de către părţi şi în consecinţă, pârâta care a continuat şi după momentul notificării rezoiuţiunîi să folosească imobilul în litigiu, este datoare să plătească proprietarului imobilului contravaloarea lipsei de folosinţă.

Cu privire la apelul formulat de apelanta-intervenientă Firma Comercială de Producţie B. S.R.L., instanţa de apel a reţinut că este întemeiată excepţia lipsei de interes invocată de către celelalte apelante, dat fiind faptul că prin sentinţa nr. 14385/23.12.2009 cererea pârâtei de chemare în judecată a Firmei Comerciale de Producţie B. S.R.L., în calitate de intervenientă forţată, a fost respinsă ca neîntemeiată, neexistând aşadar un interes legitim şi actual al apelantei interveniente de a exercita calea de atac împotriva acestei hotărâri.

Ca urmare, în temeiul art. 296 C. proc. civ. apelul declarat de apelanta-intervenientă a fost respins, ca lipsit de interes.

Împotriva deciziei comerciale nr. 202 din 14 aprilie 2011, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, a declarat recurs reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ - A., solicitând, în esenţă, admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ., cu consecinţa modificării în parte a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, recurenta-reclamantă a prezentat evoluţia cauzei dedusă judecăţii de la înregistrarea acţiunii, precum şi a soluţiilor pronunţate în dosar, cu prezentarea stării de fapt şi a motivelor de nelegalitate a deciziei atacate.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 480-483; 485-487; 523, 969-970, 1073-1082 şi urm. din C. civ., art. 1, 43 şi urm. din Codul comercial, precum şi celelalte dispoziţii legale în vigoare, raportate la contractul nr. x/43/2.12.2002, completat şi modificat prin actele adiţionale nr. x şi 2 din 29 ianuarie 2004, autentificate sub nr. x/29.01.2004.

În subsidiar, au fost invocate dispoziţiile art. 104, art. 274, art. 299 şi urm. C. proc. civ., art. 13 lit. a), art. 15, art. 16 lit. b), art. 17 şi urm. din Decretul nr. 167/1958, regula contra non valentem agere non currit praescriptio, precum şi celelalte dispoziţii legale în vigoare.

Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. BUCUREŞTI prin lichidator judiciar D. I.P.U.R.L. BUCUREŞTI, raportat la dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin sentinţa nr. 400/2018 din 28 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea societăţii S.C. B. S.R.L.din Registrul Comerţului, sentinţă rămasă irevocabilă prin decizia nr. 165/07 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. Această societate a fost radiată din Registrul Comerţului, astfel cum rezultă din adresa nr. x/03.11.2019 emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, aflată la dosarul de recurs.

Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte la judecată. Per a contrario, nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate personală de folosinţă întrucât a fost radiată, cum este cazul în speţă.

Capacitatea procesuală de folosinţă este acea parte a capacităţii procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual; sancţiunea lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură săvârşite după momentul încetării capacităţii de folosinţă.

Radierea societăţii intimate B. S.R.L. BUCUREŞTI are drept consecinţă lipsirea persoanei juridice de a avea drepturi şi obligaţii, reprezentând capacitatea de folosinţă, precum şi de capacitatea de a exercita aceste drepturi şi obligaţii, adică, de capacitatea de exerciţiu.

Odată cu radierea, intimata-pârâtă B. S.R.L. BUCUREŞTI a pierdut, deopotrivă, capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu, încetându-şi existenţa ca subiect de drept şi nu mai poate sta în judecată, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, faţă de cele expuse, văzând şi prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă ACADEMIA ROMÂNĂ - A., pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a B. S.R.L. BUCUREŞTI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ - A. împotriva deciziei comerciale nr. 202 din 14 aprilie 2011, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2019.