Recovery of overpaid salaries; nullity of extraordinary appeal for failure to identify cassation grounds

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta Societatea A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B., la restituirea sumei de 4751 RON reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 36 din data de 18 ianuarie 2018 a admis acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.A. şi a obligat pârâtul B. să restituie reclamantei suma de 4751 RON reprezentând plăţi compensatorii.

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 1555 din 29.05.2018, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul B., împotriva sentinţei civile nr. 36 din data de 18 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii B. a formulat cerere de revizuire ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Prin decizia nr. 2279/2018 din 18 septembrie 2018 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1555 din 29.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, formulată de revizuent B..

Împotriva acestei decizii B. a declarat recurs fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul a arătat, în esenţă, că sentinţa este nelegală având în vedere că toate probele scrise depuse la dosarul de revizuire nu au fost suficiente, iar instanţa de judecată nu a vrut să scoată în relevanţă că s-au comis erori la pronunţarea hotărârii în apel, fiind date de aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Craiova.

Recurentul susţine că sentinţa este netemeinică având în vedere afirmaţiile instanţei că cererea de revizuire nu a fost depusă în termenul de o lună aşa cum prevede art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât cererea de revizuire a fost depusă în termen, aspect ce poate fi verificat.

Pentru aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei pronunţată în mod eronat de instanţa de fond.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 05 iunie 2019 potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea părţilor a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 11.06.2019.

Nu au fost depuse puncte de vedere privind raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 16 octombrie 2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul de recurentul B. împotriva deciziei nr. 2279 din 18 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi a acordat termen de judecată la data de 4 decembrie 2019 în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, recurentul, în dezvoltarea motivelor de recurs, nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar şi care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici la adresa deciziei pronunţate de instanţa ce a soluţionat cererea de revizuire şi nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel, ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii de respingere ca tardiv formulată a cererii de revizuire.-

Simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate de curtea de apel.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va aplica sancţiunea nulităţii cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de recurs formulată de recurentul B. împotriva deciziei nr. 2279 din 18 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2019.