Appeal annulled as void for generic grounds; EUR 6,500 moral damages award upheld.

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Şimleu Silvaniei la 25 ianuarie 2017 sub dosarul nr. x/2017, reclamanta A., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. şi intervenientul-forţat D. a solicitat obligarea acestora la plata:

- sumei de 75.000 euro, echivalentul a 337.750 RON, reprezentând prejudiciul moral suferit de minoră în urma accidentului de circulaţie, ambele despăgubiri cu o penalitate de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 30 septembrie 2015;

- sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile cu deplasările la spital, cu tratamentul medical al minorei, deplasări la medici pentru consult, etc.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1381-1383, 1385-1387, 1389, 1391 şi următoarele C. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 652/2017 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Şimleu Silvaniei, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la 10 octombrie 2017 sub dosarul nr. x/2017.

4. Prin sentinţa civilă nr. 263 din 15 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia Civilă, s-a admis acţiunea reclamantei B., în numele şi în reprezentarea minorei A. şi a fost obligată pârâta S.C. C. S.A., la plata sumelor de 75.000 Euro, echivalent în RON la data plăţii, reprezentând daune morale şi de 1.232,31 RON, reprezentând daune materiale.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata sumei de 7.787,5 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.

5. Cererea intervenientului-forţat D. privind completarea sentinţei civile nr. 263 din 15 februarie 2018 a Tribunalului Sălaj, în sensul acordării cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, prin sentinţa civilă f.n. din 6 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia Civilă.

6. Prin decizia civilă nr. 117 din 27 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost admis în parte apelul declarat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 263 din 15 februarie 2018 a Tribunalului Sălaj, secţia Civilă, pe care a schimbat-o, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A., prin reprezentant legal B., împotriva pârâtei S.C. C. S.A. şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 6.500 Euro, echivalent în RON la data plăţii, reprezentând daune morale.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A fost obligată intimata-reclamantă să plătească apelantei suma de 65,63 RON cheltuieli de judecată în apel.

De asemenea, s-a respins cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel.

7. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., prin reprezentant legal B., fără a indica temeiul de drept, solicitând admiterea recursului, anularea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei primei instanţe.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de apel în mod greşit a diminuat daunele morale de la suma de 75.000 euro la suma de 6.500 euro, motivarea fiind neîntemeiată.

Astfel, s-a susţinut că instanţa de apel s-a limitat la a arăta că suma de 100 euro/zi ar reprezenta o despăgubire, cât de cât, suficientă.

Instanţa de apel nu a avut în vedere, în profunzime, traumele fizice şi psihice suferite de către partea vătămată, în vârsta de 14 ani, care a fost accidentată pe trecerea de pietoni aflată în faţa şcolii pe care o frecventa.

În raport cu dispoziţiile art. 41 din Convenţia Europeană, din care rezultă că trebuie să existe o reparaţie morală în favoarea părţii vătămate, s-a solicitat admiterea acţiunii.

În continuare au fost redate prevederile art. 1391 C. civ. referitoare la daunele morale şi, totodată, s-a mai arătat că, în sistemul de drept românesc nu sunt precizate criteriile pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Recunoaşterea amplă a indemnizării prejudiciului reprezentând dureri fizice şi psihice este consacrată prin Rezoluţia nr. 75-7 a Consiliului Europei.

În cauză, prejudiciul suferit de recurenta-reclamantă reiese cu certitudine din declaraţiile martorilor, care au arătat că aceasta a fost mobilizată la pat şi că a făcut eforturi majore pentru a termina anul şcolar.

Declaraţiile martorilor au fost înlăturate de către instanţa de apel, care nu a luat în considerare probele administrate în cauză, limitându-se la a cuantifica daunele morale după un criteriu necunoscut.

8. Intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului s-a invocat art. 483 alin. (2) C. proc. civ., susţinându-se că valoarea patrimonială a litigiului este de 75.000 euro şi 10.000 RON, valoare situată sub pragul valoric instituit de legiuitor, respectiv 1.000.000 RON inclusiv.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, întemeiată pe dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., s-a susţinut că nu au fost invocate motivele de nelegalitate care pot fi încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., criticile fiind de netemeinicie.

Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea căii de atac exercitate, deoarece hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, întrucât în privinţa daunelor morale s-a ţinut seama de efectul compensatoriu pe care trebuie să îl aibă, iar nicidecum ca aceste sume să se constituie în amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru victime.

9. Intimatul D., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât criticile recurentei-reclamante nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea acestuia şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală, deoarece criticile recurentei-reclamante ţin de o apreciere subiectivă care nu îşi găseşte corespondent în realitatea obiectivă pe care trebuie să se sprijine o hotărâre judecătorească. În final, s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, potrivit dovezii aflate la dosar, respectiv chitanţa nr. x din 4 decembrie 2018.

10. Recurenta-reclamantă A., prin reprezentant legal B., prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă S.C. C. S.A., a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, având în vedere decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale şi că recursul este admisibil.

Referitor la excepţia nulităţii recursului s-a solicitat, de asemenea, respingerea acesteia, întrucât au fost dezvoltate critici ce pot fi subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum rezultă şi din conţinutul recursului, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

11. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 aprilie 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, punându-se în vedere părţilor că pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au formulat şi nu au depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Ulterior, s-a fixat termen pentru admisibilitatea în principiu a recursului, la 3 decembrie 2019.

8. Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, în temeiul art. 248 C. proc. civ., asupra cărora se reţin următoarele:

Excepţia inadmisibilităţii recursului nu poate fi reţinută, având în vedere că prin decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, s-a constatat că dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale.

Aşadar, în condiţiile în care s-a statuat că este neconstituţional art. 27 C. proc. civ., astfel cum a fost interpretat prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, admisibilitatea căii de atac a recursului se va determina prin raportare la cele statuate de Curtea Constituţională, prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, motiv pentru care Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului se reţin următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat trebuie să se arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate.

De altfel, simpla relatare a pretenţiilor reclamantei, a principalelor etape ale procesului, a situaţiei de fapt care a stat la baza generării litigiului dintre părţi, nu pot fi suficiente pentru a constitui o motivare a recursului, deoarece această cale de atac nu vizează situaţia de fapt şi nu are caracter devolutiv, astfel că recurenta trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

Din analiza argumentelor expuse în susţinerea cererii de recurs se constată că nu se pot desprinde greşelile identificate şi imputate instanţei, fiind invocat generic şi formal motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, în motivarea recursului se invocă greşita situaţie de fapt reţinută de către instanţa de apel cu privire la traumele fizice şi psihice suferite de reclamantă, care ar fi stat la baza diminuării daunelor morale acordate în primă instanţă, de la 75.000 euro la suma de 6.500 euro, în sensul greşitei evaluări a probatoriului administrat, cu referire la declaraţiile martorilor şi criteriile pentru stabilirea cuantumului acordat.

Or, nu se poate considera că aceste afirmaţii ale recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

În realitate, prin criticile invocate în susţinerea recursului se tinde fie la o nouă evaluare a situaţiei de fapt, fie la interpretarea probatoriului, care să conducă la majorarea cuantumului daunelor morale acordate, aspecte de netemeinicie ce nu mai pot fi puse în discuţie în această etapă procesuală.

Prin urmare, în raport de generalitatea criticilor formulate de recurenta-reclamantă privind modalitatea de stabilire a cuantumului daunelor morale acordate de instanţa de apel, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată şi nu se dezvoltă motivele de nelegalitate.

Totodată, deşi motivele de recurs au fost încadrate formal în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile nu pot fi nici încadrate din oficiu în condiţiile art. 489 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488, nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

Faţă de considerentele expuse, întrucât accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi Cod, va anula recursul declarat de reclamantă.

În baza dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată către intimatul D. să achite suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanţei nr. x din 4 decembrie 2018 aflată la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. C. S.A.

Anulează recursul declarat de reclamanta B. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei civile nr. 117/A/2018 din 27 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă recurenta-reclamantă să achite intimatului-pârât D. suma de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2019.