Cassation appeal annulled for lack of judicial stamp duty proof in insolvency recusal dispute

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 7 iunie 2017 sub nr. x/2016/a28, în cadrul unui dosar ce are ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei a debitoarei S.C. A. S.A., contestatorul B. a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de licitaţie din 25 mai 2017, privind bunul debitoarei, supus valorificării reprezentant de proprietatea imobiliară situată în Cluj-Napoca, str. x, cartierul Bulgaria, cu acces din str. x de Zahăr, înscrisă în Cartea Funciară nr. x, compusă din teren în suprafaţă de 6.403 mp şi staţie îmbuteliere (nr. cad. x) şi un şopron metalic (nr. cad. y), având regimul de înălţime parter cu suprafaţa de Sc = 150,04 mp şi Su =133,75 mp, compusă din spaţii de producţie-depozitare, zonă administrativă şi vestiare - preţ de pornire 378.000 euro + T.V.A., proces-verbal menţionat şi prezentat de către administratorul judiciar al debitoarei în cadrul B.P.I. nr. 10522/29.05.2017, solicitând anularea procesului-verbal contestat şi, pe cale de consecinţă, obligarea administratorului judiciar al debitoarei la demararea unei noi licitaţii.

La 27 iunie 2017, contestatorul a depus o precizare, prin care a arătat că indiferent dacă ar fi vorba despre o persoană fizică sau o persoană juridică, respectiv o persoană înregistrată în scopuri de T.V.A. sau nu - pentru a respecta egalitatea participanţilor în cadrul procedurii de licitare - aceştia vor trebui să plătească aceeaşi garanţie de participare.

Acţiunea nu a fost întemeiată în drept.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1208/2017 din 27 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestaţia precizată, formulată de către contestatorul B. împotriva procesului-verbal de licitaţie din 25 mai 2017, publicat în B.P.I. nr. 10522 din 29 mai 2017.

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul B., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

La termenul de judecată din 20 septembrie 2018, S.C. C. S.R.L. a formulat cerere de recuzare îndreptată împotriva d-nei judecător D., în temeiul art. 6 CEDO, art. 1 alin. (2), art. 10 şi art. 90 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi art. 5 alin. (2) pct. e) din Regulamentul din 17 decembrie 2015 de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

4. Prin încheierea de şedinţă din 21 septembrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins declaraţia de abţinere formulată de doamna judecător D. de la soluţionarea apelului ce face obiectul dosarului nr. x/2016 Totodată, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător.

5. Împotriva încheierii de şedinţă din 21 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a declarat recurs S.C. C. S.R.L., prin care a solicitat admiterea căii de atac şi, în consecinţă, admiterea cererii de recuzare, fără a se indica temeiul de drept.

În motivarea recursului s-a susţinut că cererea de recuzare a fost soluţionată de către acelaşi complet care a soluţionat şi cererea de abţinere, contrar dispoziţiilor art. 110 alin. (9) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Cererea de recuzare a fost întemeiată pe lipsa de imparţialitate, în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

În acest sens sunt tocmai declaraţiile de abţinere repetate de către judecătorul în cauză, care nu au fost motivate de existenţa unor cereri de recuzare, iar recunoaşterea stării de fapt prezentată de recurentă a fost adusă la cunoştinţa instanţei de către doamna judecător cu altă ocazie, respectiv în cauzele în care se instrumentează procedura insolvenţei, şi anume dosarul nr. x/2015.

Prin urmare, în raport cu motivele expuse şi prevederile art. 6 CEDO, art. 5 alin. (2) pct. e) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, recurenta consideră că instanţa nu poate fi imparţială în prezentul litigiu.

6. Prin întâmpinare, intimata S.C. A. S.A. prin consorţiul de administratori judiciari format din E. S.P.R.L. şi F. S.P.R.L. a solicitat admiterea recursului deoarece există îndoieli cu privire la imparţialitatea completului de judecată, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

7. Intimatul B., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca prematur formulat, iar în subsidiar a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea acestuia, deoarece sunt neavenite şi nefondate afirmaţiile recurentei în condiţiile în care nu există elemente obiective care să ridice suspiciuni în acest sens.

Referitor la excepţia prematurităţii recursului declarat în cauză s-a arătat faptul că apelul se află în curs de soluţionare, iar decizia ce se va pronunţa în soluţionarea apelului va fi definitivă, conform prevederilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului întemeiată pe art. 489 alin. (2) C. proc. civ., s-a arătat, în principal, că recurenta nu a invocat şi nu a susţinut că ar fi incident vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din acelaşi Cod.

Pe fondul recursului, s-a arătat că sunt nefondate criticile recurentei şi că nu sunt încălcate prevederile art. 110 alin. (9) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Totodată, s-a mai susţinut că, în cauză, sunt pe deplin edificatoare prevederile art. 50 alin. (1), art. 51 şi art. 48 alin. (4) C. proc. civ.

8. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 martie 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, punându-se în vedere părţilor că pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au formulat şi nu au depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Ulterior, s-a fixat termen pentru admisibilitatea în principiu a recursului, la 3 decembrie 2019.

8. Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepţia netimbrării recursului, în temeiul art. 248 C. proc. civ., asupra căreia se reţin următoarele:

Prin rezoluţia de primire a recursului declarat de S.C. C. S.R.L. s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) C. proc. civ., deoarece dovada achitării taxei judiciare de timbru nu a fost ataşată.

Astfel, instanţa a stabilit în sarcina recurentei obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 9 lit. a), coroborat cu art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013.

În conformitate cu prevederile art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru", al unităţii administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social. Costurile operaţiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei.

La 3 decembrie 2018, recurenta a depus la dosar ordinul de plată nr. x din 27 noiembrie 2018 emis prin sistemul Internet Banking, privind plata sumei de 100 RON, înscris ce nu este vizat de reprezentanţii băncii emitente la rubrica "Recepţionat", neavând ataşată nici dovada debitării contului plătitorului care să permită verificarea autenticităţii ordinului.

Potrivit art. 1504 alin. (1) C. civ. "Dacă plata se face prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia de credit plătitoare prezumă efectuarea plăţii, până la proba contrară.".

Totodată, prin art. 3 alin. (3) lit. f) din Regulamentul B.N.R. nr. 2/2016 privind operaţiunile de transfer de credit şi debitare directă se prevede că în cazul plăţilor efectuate în relaţia cu Trezoreria Statului, ordinul de plată de transfer credit va conţine în plus ca şi element obligatoriu data debitării contului de plăţi al plătitorului de către instituţia plătitorului, care se va completa de către instituţia plătitorului.

Aşadar, ordinul de plată prin care s-a achitat taxa judiciară de timbru trebuie vizat de instituţia plătitorului ori însoţit de dovada debitării contului plătitorului, acestea fiind elementele care fac dovada autenticităţii ordinului de transfer a sumei achitate cu titlul de taxă de timbru.

În aceste condiţii, respectiv în lipsa elementelor care permit verificarea autenticităţii OP nr. x din 17 noiembrie 2018, recurentei i s-a pus în vedere să facă dovada privind debitarea contului plătitorului cu suma de 100 RON, potrivit adresei din 25 noiembrie 2019, obligaţie căreia nu s-a conformat.

Astfel, având în vedere că recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, dată fiind neavizarea ordinului de plată de către instituţia bancară, precum şi lipsa dovezii debitării contului recurentei, recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce succed:

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În cauză, în lipsa elementelor care fac dovada autenticităţii ordinului de transfer a sumei achitate cu titlul de taxă de timbru, respectiv OP nr. x din 17 noiembrie 2018, se constată că recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, calculată conform dispoziţiilor art. 9 lit. a), coroborat cu art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligaţia timbrării.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, astfel încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 21 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.1.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2019.