Negative jurisdiction conflict over service contract payment order and ex officio declaration of relative territorial incompetence

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea de emitere a ordonanţei de plată înregistrată la Judecătoria Iaşi, secţia Civilă la 22 februarie 2019 sub nr. x/2019, creditoarea A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 11.358,55 RON reprezentând debit principal şi 1% penalităţi pe zi de întârziere, pretenţii derivate din contractul de prestări-servicii nr. x, încheiat de părţi, având ca obiect prestarea de servicii în vederea organizării unui eveniment.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1014 - 1025 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 7568/2019 din 26 iunie 2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., care au caracter de generalitate şi de obligativitate şi, deci, nu pot fi înlăturate prin aplicarea unei dispoziţii facultative, care să prevadă o competenţă teritorială alternativă, aşa cum este cea consacrată în cuprinsul dispoziţiilor art. 113 C. proc. civ. decât prin convenţia expresă a părţilor. În acest sens, s-a constatat că sediul pârâtei este în Bucureşti, fapt care atrage atrage competenţa teritorială a Judecatoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Instanţa a mai reţinut că părţile nu au stipulat în contract locul executării obligaţiei şi nici nu au dovedit existenţa unei convenţii, ceea ce exclude ab initio o altă interpretare decât cea care derivă din consacrarea legiuitorului cu titlu de competenţă teritorială de drept comun.

Prin sentinţa civilă nr. 9261 din 3 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocata de instanţă din oficiu şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în cauză, Judecătoria Iaşi este cea care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, iar nu debitorul prin întâmpinare, aspect ce nu poate fi primit din perspectiva prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 113 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că în afară de instanţa domiciliului/sediului pârâtului, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei. În acest sens instanţa a reţinut că Judecătoria Iaşi este competentă să soluţioneze litigiul, potrivit art. 116 C. proc. civ., având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 1 pct. 1 din contractul de prestări-servicii nr. x părţile au stabilit ca loc al executării obligaţiei mun. Iaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei supreme la 30 octombrie 2019:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul litigiului este reprezentat de ordonanţa de plată, prin care creditoarea A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 11.358,55 RON debit principal şi 1% penalităţi pe zi de întârziere, în temeiul unei obligaţii derivate din contractul de prestări-servicii nr. x.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte constată că, în speţă, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Astfel, una dintre caracteristicile competenţei de ordine privată o reprezintă împrejurarea că nu poate fi invocată din oficiu de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, textul legal fiind imperativ în ceea ce priveşte persoana care poate sesiza această neregularitate.

Prin urmare, în situaţia în care reclamantul învesteşte cu soluţionarea unei cereri o instanţă necompetentă teritorial, iar în speţă nu sunt incidente norme de competenţă exclusivă, de ordine publică, necompetenţa teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu şi de instanţă din oficiu.

Cum, în speţă, reclamanta a înţeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Iaşi, iar pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că această instanţă a fost legal învestită cu soluţionarea cauzei.

În plus, în mod corect Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că, prin contractul de prestări-servicii încheiat, părţile au prevăzut la art. 1 pct. 1 locul executării obligaţiei ca fiind în municipiul Iaşi, astfel încât această instanţă este competentă să soluţioneze litigiul, fiind în mod legal învestită potrivit art. 116 C. proc. civ.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând, dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2019.