Jurisdiction over appeal against judgment on contestation of scope of enforceable title involving labor rights

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 25 iunie 2018 sub nr. x/2018, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, în calitate de contestatori, au formulat, în baza art. 719 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi la art. 7 din O.G. nr. 22/2002, cerere de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei, contestaţie îndreptată împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul nr. x/2018 la cererea creditorilor pentru recuperarea unor sume de bani datorate în baza sentinţei civile nr. 61 din 20 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia civilă nr. 687 din 16 aprilie 2010, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2009, împotriva somaţiei din 4 iunie 2018, emisă în dosarul nr. x/2018, împotriva încheierii din 4 iunie 2018, emisă în acelaşi dosar execuţional, împotriva încheierii nr. 2683 din 23 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2018.

2. Judecătoria Oradea, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 6885/2018 din 26 noiembrie 2018, a calificat motivele invocate la punctul cinci al contestaţiei la executare ca fiind contestaţie la titlu, a dispus disjungerea celorlate capete de cerere, cu formarea unui nou dosar, urmând ca în prezentul dosar să rămână capătul de cerere referitor la lămurirea întinderii titlului executoriu, faţă de care s-a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, fiind admisă şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.

3. Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 91 din data de 20 decembrie 2018, a respins contestaţia formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, privind înţelesul, întinderea şi aplicarea sentinţei civile nr. 61/2008 din 20 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 687/2008 din 16 aprilie 2010, pronunţată de aceeaşi instanţă.

4. Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs contestatorii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2018.

5. Prin încheierea nr. 742 din 4 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi.

6. Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2018*.

7. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia la titlu a fost promovată în raport de sentinţa civilă nr. 61/2008 din 20 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, având ca obiect drepturi salariale ale personalului în justiţie.

Potrivit art. 712 alin. (2) C. proc. civ., dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Totodată, potrivit art. 718 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută.

Textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, în sensul că hotărârea dată asupra contestaţiei privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută.

Astfel, hotărârea privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleaşi instanţe competente să soluţioneze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire s-a cerut.

În speţă, litigiul dedus judecăţii, soluţionat prin sentinţa a cărei lămurire s-a cerut, este guvernat de legislaţia muncii, situaţia invocată de reclamanţi vizând drepturile salariale ce le revin în baza raportului de muncă de la ordonatorii de credite pârâţi.

Instanţa supremă constată că atât hotărârea de primă instanţă, cât şi hotărârea pronunţată în temeiul art. 712 alin. (2) C. proc. civ., au fost soluţionate de către curtea de apel, competenţa materială de la data soluţionării în primă instanţă, stabilită potrivit dispoziţiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, păstrându-se şi în cazul contestaţiei la titlu.

De asemenea, potrivit art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, "recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".

Prin decizia nr. 104/2009, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi a constatat că dispoziţiile art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei sunt neconstituţionale.

Astfel, art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel în cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost declarat neconstituţional prin decizia mai sus precizată, iar prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 76/2009 a fost abrogat.

În urma abrogării art. I şi art. II din O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, recursul declarat împotriva hotărârii în primă instanţă de curtea de apel a fost soluţionat tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.

Identitatea de raţiune care se desprinde din examinarea dispoziţiilor art. 712 alin. (2) şi art. 718 alin. (2) C. proc. civ. impune, aşadar, ca şi în cazul recursului exercitat împotriva hotărârii pronunţate asupra contestaţiei la titlu, competenţa de soluţionare a acestei căi de atac să se determine similar şi să revină tot curţii de apel, care a soluţionat şi recursul declarat împotriva hotărârii de fond.

Prin urmare, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva unei hotărâri care a făcut obiectul unei cereri de lămurire guvernează, pentru identitate de raţiune, şi competenţa materială de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate cu privire la contestaţia la titlu.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 132 C. proc. civ., văzând şi articolul unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de contestatorii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinţei civile nr. 91 din data de 20 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2019.