Constitutionality exception on doctoral salary allowance rejected as irrelevant in revision proceedings; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2019

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 22 decembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâţilor Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj şi Colegiul Naţional Pedagogic Ştefan Velovan să-i acorde în continuare sporul de doctorat, cu titlu de drepturi salariale.

La 13 aprilie 2018, reclamanta a depus la dosar o precizare a acţiunii cu privire la temeiul de drept invocat, arătând că în cauză sunt incidente disoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie care instituie principiul neretroactivităţii legii, ca principiu general de drept, de ordin constituţional, completate de disoziţiile art. 6 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 11 C. civ., în sensul de a fi un principiu de drept de ordine publică de la care nu se poate deroga, norma interpretativă producând efecte numai pentru viitor, în raport cu prevederile art. 9 alin. (2) C. civ., în condiţiile art. 278 alin. (1) Codul muncii, dispoziţiile acestuia completându-se cu legislaţia civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1038 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea faţă de acesta.

Totodată, s-a respins acţiunea precizată formulata de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Naţional Pedagogic Ştefan Velovan.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2283/2018 din 18 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

A. a formulat cererea de revizuire împotriva acestei decizii, solicitând admiterea cererii cu consecinţa schimbării în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului.

La data de 12 iunie 2019 A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

În motivarea acestei cereri, s-a susţinut că sintagma "dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul" este neconstituţională, textul de lege fiind lipsit de transparenţă şi predictibilitate, condiţionarea astfel formulată fiind relativă şi de natură a lăsa decizia acordării indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor fie la aprecierea angajatorului, fie la aprecierea instanţei de judecată, dând astfel naştere la o disproporţie concretă în ceea ce priveşte aplicarea acestei norme juridice.

S-a mai arătat că, prin conţinutul său normativ, acest text de lege nu este formulat cu suficientă claritate şi precizie, astfel încât destinatarii săi să cunoască cu exactitate dacă titlul de doctor obţinut este de natură să le creeze acestora dreptul de a beneficia de indemnizaţia prevăzută de lege.

Prin decizia nr. 1858 din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

Totodată, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2283 din 18 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 raportat la art. 16 alin. (1) din Constituţia României, instanţa a reţinut că nu poate fi admisă, deoarece textul legal invocat nu are legătură cu soluţionarea cererii de revizuire.

Astfel, s-a constatat că această excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cerere de revizuire fundamentata pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Instanţa a constatat că, în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 legătura dintre norma legală pretins contrară Constituţiei şi soluţia ce ar putea fi dată cauzei trebuie să rezulte nu din simpla invocare tangenţială a acelei norme, ci aceasta implică analiza necesităţii invocării excepţiei, în vederea stabilirii stării de legalitate.

Totodată, instanţa a reţinut că a fost învestită cu o cerere de revizuire, în care nu are a analiza aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, acestea fiind incidente pe fondul cererii de chemare în judecată. Prin urmare, s-a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate vizează de fapt chestiuni care au legătură cu fondul speţei, inaplicabile într-o cale extraordinară de atac cum este revizuirea. În consecinţă, s-a constatat că nu este întrunită condiţia referitoare la caracterul relevant în soluţionarea cauzei a prevederilor pretins a fi neconstituţionale.

În contextual în care condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 sunt cerute în mod cumulativ, s-a reţinut că neîndeplinirea uneia dintre ele atrage inadmisibilitatea cererii de sesizare, potrivit alin. (5) al aceluiaşi text legal.

Cu privire la dispoziţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din decizia nr. 1858 din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii recurate, iar în urma rejudecării, să se dispună admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale, prevăzute la art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992. Astfel, s-a arătat că excepţia a fost invocată în faţa Curţii de Apel, în cadrul dosarului nr. x/2019, dispoziţia legală atacată, respectiv art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, fiind cuprinsă în cadrul unei legi organice, aceasta reprezentând temeiul de drept substanţial al întregului litigiu, în toate fazele procesuale ale acestuia, având deci legătură cu soluţionarea litigiului. Totodată, s-a învederat că dispoziţia legală invocată nu a fost declarată neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Recurenta a susţinut că este nefondată interpretarea instanţei în sensul că în căile extraordinare de atac nu pot fi ridicate excepţii de neconstituţionalitate decât cu privire la norme de drept procedural, în speţă doar cu privire la textele de lege care reglementează revizuirea în procesul civil.

În acest context, recurenta a subliniat că această interpretare este în neconcordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 47/1992, fiind restrictivă şi aducând astfel atingere liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din C.E.D.O.

Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 13 din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din 15 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecarea recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 24 octombrie 2019, recurenta a formula cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost admisă la termenul de astăzi.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul pendinte vizează decizia nr. 1858 din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de apel Craiova, secţia I civilă, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

Excepţia de neconstituţionalitate este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obişnuite, şi, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, motiv pentru care prin dispoziţiile art. 29 (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 s-au stabilit condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale.

Verificarea condiţiilor prevăzute de lege a fost stabilită în competenţa instanţei în faţa căreia a fost ridicată această excepţie, aşa încât Curtea de Apel Craiova, respectând aceste dispoziţii, a verificat cererea recurentei oprindu-se mai întâi asupra admisibilităţii sesizării potrivit reglementării din alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor, legi sau ordonanţe, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi că dispoziţiile normative puse în discuţie trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, înţelegând prin aceasta fondul litigiului şi orice alte dispoziţii care au legătură cu fondul acestuia.

În cazul de faţă, dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 invocate de recurentă privesc drepturi salariale pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor, în sensul că "personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizaţii nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor prevăzută la art. 25".

Cererea de revizuire, în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.. Cu privire la primul motiv de revizuire s-a invocat drept înscris nou doveditor sentinţa nr. 651/2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2018, iar în ceea ce priveşte al doilea motiv de revizuire, s-a susţinut că hotărârea nr. 2283 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr. x/2017 este contradictorie sentinţei nr. 651/2019 a Tribunalului Dolj.

Prin urmare, în cererea de revizuire, instanţa a fost învestită să analizeze dacă hotărârea invocată reprezintă un înscris nou doveditor în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi dacă cele două hotărâri invocate sunt contradictorii, pentru a fi incident art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că textul de lege a cărui neconstituţionalitate se invocă nu are legătură cu soluţionarea cererii de revizuire, având în vedere că, în speţă, Curtea de Apel Craiova nu a fost învestită cu analizarea aplicabilităţii în cauză a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, acestea fiind incidente pe fondul cererii de chemare în judecată, Tribunalul Dolj procedând la examinarea acestor dispoziţii legale.

Prin urmare, în mod corect instanţa de revizuire a reţinut că nu este întrunită condiţia referitoare la caracterul relevant în soluţionarea cauzei a prevederilor pretins a fi neconstituţionale, raportat şi la faptul că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 este inaplicabil într-o cale extraordinară de atac cum este revizuirea.

Raportat la aceste considerente, în mod legal Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a constatat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 nu îndeplineşte condiţia prevăzută de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curtea constată că recursul este nefondat, astfel încât îl va respinge ca atare, conform art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 1858 din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2019.