Admissibility of post-conviction challenge to criminal penalty aggravation and exclusion of pardon decree for serious offenses

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1119 din 18 noiembrie 2003 a respins, ca nefondat, contestația la executare formulată de condamnatul V.G. și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut că condamnatul a formulat contestație la executare, împotriva pedepsei de 25 ani de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 435 din 3 noiembrie 1998 de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 3798/1999 a Curții Supreme de Justiție.

Petentul condamnat a susținut că se impune înlăturarea sporului de 5 ani de închisoare, aplicat în raport cu modificările aduse de C. proc. pen., de retroactivitatea legii penale mai favorabile.

S-a depus cauzei copia mandatului de executare și copia sentinței penale.

Prin sentința penală nr. 435/1998 Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul V.G. la 15 ani de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 174 și art. 176 lit. c) și d), cu aplicarea art. 13 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la 20 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani închisoare, urmând ca acesta să execute 25 ani de închisoare.

Împotriva acestei sentințe, condamnatul a formulat apel, solicitând înlăturarea sporului de 5 ani de închisoare, în raport cu modificările aduse Codului de procedură penală și de principiul aplicării legii penale mai favorabile.

Prin decizia penală nr. 47/ A din 28 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.

Și împotriva deciziei pronunțată de instanța de control judiciar, condamnatul a formulat recurs reiterând motivul susținut în apel, iar oral și necesitatea aplicării dispoziției legii de grațiere.

Recursul este nefondat.

Contestația la executare potrivit prevederilor art. 461 C. proc. pen., prevede expres și limitativ cazurile în care se poate formula.

Ori, motivele invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri.

Înlăturarea sporului de 5 ani aplicat, vizează individualizarea pedepsei, și ca atare, motivul invocat de condamnat putea fi analizat doar în căile ordinare de atac. Mai mult condamnatul solicitând retragerea recursului declarat în fața Curții Supreme de Justiție, sporul aplicat a căpătat putere de lucru judecat.

Mai mult, instanțele la momentul stabilirii pedepselor au avut în vedere modificările survenite în cod; astfel că, au fost aplicate dispozițiile art. 13 C. pen., referitoare la aplicarea legii mai favorabile în materie penală.

În ce privește aplicarea dispoziției de grațiere față de pedepsele stabilite, astfel cum a susținut oral condamnatul, nici acest motiv nu este întemeiat.

Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 137/1997, se arată că prevederile art. 1 și art. 4 din prezenta lege (privind grațierea) nu sunt aplicabile infracțiunilor .. prevăzute de art. 174, art. 176, art. 211 etc. situație în care, V.G. fiind condamnat pentru astfel de infracțiuni, în cauză nu operează dispozițiile acestei legi.

Ca atare Curtea, potrivit prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de contestatorul condamnat V.G., împotriva deciziei penale nr. 47/ A din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include și suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2004.