Cassation appeal annulled for failure to articulate specific grounds of illegality required by civil procedure code

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti sectia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2017 la data de 14.02.2017 şi precizată succesiv la datele de 04.04.2017 şi 10.04.2017 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie, începând cu data de 26 noiembrie 2015, prin care să valorifice stagiul de cotizare de 21 ani, 6 luni realizat în grupa a II-a de muncă, în perioada 01 octombrie 1979 - 01 aprilie 2001, în procent de 100%, atestat prin adeverinţele nr. 2771 şi nr. 2772 din 25 noiembrie 2015, nr. 58/08.01.2016 şi adeverinţa nr. x/09.03.2017, precum şi să ia în considerare veniturile de natură salarială realizate suplimentar, denumite "Sporuri pentru gărzi" realizate în perioada septembrie 1995 - mai 1998 şi atestate prin adeverinţa nr. x/25.11.2015 şi adeverinţa nr. x/09.03.2017, obligarea pârâtei să îi transmită documentul emis de către Direcţia Economic, Stagii de Cotizare şi Arhive din organigrama acesteia, denumit "adeverinţa privind stagiile de cotizare si sumele contributive realizate în perioada 1 aprilie 2001 - 25 noiembrie 2015", precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 263/2010.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale prin sentinţa civilă nr. 3142 din 02 mai 2017 a admis în parte actiunea precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti.

A obligat parata să emita o decizie prin care, incepand cu data de 26.11.2015 sa stabilească reclamantei drepturile de pensie cu valorificarea şi a perioadei 01.10.1979-01.04.2001 ca fiind lucrata in grupa a II-a de munca in procent de 100%, astfel cum se atesta in adeverintele nr. x/25.11.2015, nr. y/25.11.2015, z/08.01.2016 şi nr. 676/09.03.2017, emise de C.E.T.T.T. "SF. STELIAN", cu calcularea punctajelor suplimentare aferente perioadei lucrate in grupa superioară de munca, precum şi cu valorificarea veniturilor suplimentare constând în "sume aferente gărzilor efectuate", atestate de adeverinţa nr. x/25.11.2015, completată cu adeverinţa nr. x/09.03.2017, emise de C.E.T.T.T. "SF. STELIAN" pentru perioada septembrie 1995-mai 1998; a respins în rest acţiunea precizată, ce neîntemeiată.

La data de 24.07.2017 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti cererea de apel formulată apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 3142 din data de 02 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale prin decizia nr. 760 din 11 februarie 2019 a constatat perimat apelul formulat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 3142 din data de 02 mai 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

Împotriva deciziei nr. 760 din 11 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs recurenta-reclamantă A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 15.02.2019 la Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs nu indică temeiul de drept, iar recurenta-reclamantă formulează critici ce privesc fondul litigiului dintre părţi.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu a formulat critici privind măsura perimării apelului, pronunţată prin decizia atacată, ci a prezentat istoricul litigiului dintre părţi şi nemulţumirile sale faţă de hotărârile pronunţate pe fondul pricinii.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că recursul este nul potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 03 iulie 2019, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 28 noiembrie 2019, a invocat, din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din acelaşi cod, excepţia nulităţii recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. "casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate 1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale; 2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii; 3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii; 4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. (2) Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor"

Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. statuează în alin. (1) că "1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. (3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică"

Motivarea recursului trebuie circumscrisă temeiurilor de nelegalitate ale hotărârii atacate, astfel cum acestea sunt precizate în conţinutul art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu a fost întemeiat în drept, iar din sinteza argumentelor în susţinerea cererii de recurs nu se identifică critici de nelegalitate ce pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

În consecinţă, se constată că recurenta-reclamantă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva art. 488 şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel în soluţionarea apelului.

Cum în speţă, aşa cum s-a arătat, susţinerile din memoriul de recurs nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în cauză nu s-au constatat motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu de către instanţă, calea de atac declarată este lovită de nulitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declaraţia de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale precitate şi pe cale de consecinţă, să constate nulitatea recursului formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 760 din 11 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 760 din 11 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2019.