Competence for Contract Performance Location in Unstipulated Service Contracts

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.11.2017 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 104.329,77 RON, reprezentând preţul comenzii nr. 179689/06.11.2014 şi de 15.649 RON, cu titlu de penalităţi, precum şi să o oblige la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 8082/25.06.2018, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeş.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că litigiul are ca obiect pretenţii ce decurg din comanda nr. 179689/06.11.2014, având ca obiect realizarea unui studiu de fezabilitate pentru staţia de epurare pe platforma SC B. SA.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, a reţinut că potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel; or, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, sediul pârâtei este situat în Sebeş, str. x, jud. Alba.

Notând că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de pârâtă pe calea întâmpinării, dar şi că în speţă nu este incidentă nicio dispoziţie legală care să prevadă o competenţă alternativă, atât în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâta, cât şi în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, întrucât părţile nu au prevăzut o clauză contractuală prin care să arate că executarea obligaţiei de plată a preţului se face la sediul creditoarei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeş.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sebeş la 07.08.2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 879/10.12.2018, Judecătoria Sebeş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (3) C. proc. civ., în afara instanţelor prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar şi în parte, a obligaţiilor, în cazul cererilor ce au ca obiect executarea, anularea rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

Or, obiectul cauzei îl constituie pretenţii, întemeiate pe un contract vizând efectuarea unui studiu de fezabilitate pentru pârâtă şi nicidecum pe platforma SC B. SA; chiar dacă nu s-a prevăzut în mod expres locul executării obligaţiilor contractuale, din conţinutul acestuia rezultă că studiul a fost executat în Bucureşti, unde de altfel se află şi sediul prestatorului, unde se efectua plata de către beneficiara pârâtă.

Prin urmare, apreciind că în cauză operează competenţa teritorială alternativă, instituită de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., a reţinut că aparţine instanţei iniţial învestite competenţa soluţionării cauzei.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

Conţinând o reglementare cu caracter relativ din punctul de vedere al competenţei teritoriale, regula înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Înalta Curte constată că, în speţă, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra cererii prin care reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 104.329,77 RON, reprezentând preţul comenzii nr. 179689/06.11.2014 şi a sumei de 15.649 RON, cu titlu de penalităţi.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., "în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: (...) instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract; (...)".

În speţă, raporturile juridice dintre părţi se desfăşoară în baza ofertei de preţ şi a comenzii nr. x/06.11.2014, privind întocmirea de către SC A. SRL a unui studiu de fezabilitate, urmată de obligaţia corelativă a SC B. SA de plată a preţului aferent.

Este adevărat că prin actele juridice întocmite de părţi nu s-a prevăzut expres locul executării obligaţiilor, însă din actele dosarului rezultă că studiul de fezabilitate a fost întocmit şi predat la sediul din Bucureşti al SC A. SRL, iar conform facturii emise de aceasta, plata urma să se efectueze în contul său deschis la o bancă situată în Bucureşti.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Aşadar, odată ce reclamanta a ales să se adreseze instanţei locului executării obligaţiilor, Înalta Curte constată că această instanţă a fost legal învestită cu soluţionarea cauzei.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2019.

GGC - GV