Territorial jurisdiction for labor disputes: whether a secondary branch seat determines the competent court under Labor Code Art. 269(2)

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub numărul x/2019 la data de 23 mai 2019 reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar Călători "CFR Călători" S.A. Bucuresti- prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Cluj, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea care se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 6.966 RON, reprezentând paguba produsă unităţii, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat stabilit în dosarul de cercetare nr. CJ.T1/7.3/3898/2018 al Depoului de locomotive Cluj-Napoca.

Analizând excepţia necompetenţei teritoriale invocată, Tribunalul a reţinut următoarele:

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, iar potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Rezultă că în vederea determinării competenţei teritoriale, legiuitorul a prevăzut două criterii alternative de stabilire a competenţei, în sensul că reclamantul, are alegerea de competenţă între instanţa de la domiciliul sau de la locul de muncă.

În raport de dispoziţiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii, instanţa apreciază că nu prezintă relevanţă faptul că reclamanta SNTFC CFR Călători S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Cluj este o sucursală, adică un dezmembrământ lipsit de personalitate juridică, chiar raporturile juridice de muncă ce atrag competenţa exclusivă fiind încheiate şi derulate cu SNTFC CFR Călători S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Cluj, care are sediul în municipiul Cluj Napoca.

În acest sens este şi Decizia nr. 778/04.04.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II a Civilă care, în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă într-un dosar similar, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, reţinând că "dat fiind că raporturile juridice de muncă ce atrag competenţa exclusivă au fost încheiate şi derulate cu SNTFC CFR Călători S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timişoara, care are sediul în municipiul Timişoara, iar în cererea de chemare în judecată a fost indicat drept sediu al reclamantei cel din municipiul Timişoara, rezultă că în funcţie de acest sediu se va determina instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Prin urmare, pentru toate considerentele arătate, prin sentinţa civilă nr. 4538/2019 din 02 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj la 04 octombrie 2019.

Deliberând asupra exceptiei invocate din oficiu a constatat următoarele:

Din actiunea formulata rezultă că reclamantă este Societatea Naţională de Transport Feroviar Călători "CFR Călători" S.A. cu sediul în Bucuresti, astfel că, faţă de dispozitiile art. 269 din Codul muncii şi art. 210 din Legea 62/2011, instanta a apreciat ca un complet specializat în materia dreptului muncii din cadrul Tribunalului Bucureşti are competenta de a solutiona cererea formulata in prezentul dosar, neputandu-se susţine că Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Cluj are calitatea de reclamant.

În acest caz nu este incidentă situaţia organizaţiei sindicale careia i se recunoaşte legitimare procesuală activă, pentru ca, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, sa se ţină seama de sediul sindicatului conform Deciziei nr. 1/2013 privind judecarea recursului în interesul legii.

Aceasta cu atât mai mult cu cat în prezenta speţă nu se pune problema capacităţii de a sta in judecata a sucursalei pentru a fi aplicabil art. 56 alin. (2) C. proc. civ., ci aceea a determinarii competentei teritoriale după sediul reclamantului, care în speţă, se află in mun. Bucureşti. Din actiunea promovată şi actele dosarului rezultă cu suficientă precizie ca nu sucursala din Cluj a promovat litigiul, ci Societatea Naţională de Transport Feroviar Călători "CFR Călători" S.A., care are calitatea de reclamanta.

Având in vedere cele aratate mai sus Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale prin sentinţa nr. 2361/2019 din 08 noiembrie 2019 a apreciat întemeiata excepţia invocată, iar în temeiul art. 131-134 din Codul de procedură, a declinat competenţa de solutionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Cluj şi Tribunalul Bucureşti şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, "judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Competenţa de soluţionare a cererilor privitoare la conflictele de muncă revine instanţei de la domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent de calitatea de salariat sau angajator a reclamantului.

Totodată, dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd următoarele: "Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau entităţile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii".

Prin dispoziţiile legale anterior citate, legea de procedură civilă le conferă sucursalelor legitimare procesuală activă, chiar neavând personalitate juridică, dar constituite potrivit legii, raţiunea legiuitorului fiind legată de drepturile şi obligaţiile persoanei juridice care se exercită prin intermediul sucursalei, aşa cum este cazul în speţă.

În aceste condiţii, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii cu cele ale art. 56 alin. (2) din C. proc. civ., rezultă că noţiunea de "sediu" la care fac referire dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, nu se referă numai la sediul principal al persoanei juridice ci şi la sediul secundar, cum este cel al unei sucursale, ce are capacitate procesuală de folosinţă şi de exerciţiu.

Aplicând regula de interpretare a normelor juridice, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, rezultă că "sediul" reclamantului la care se referă art. 269 alin. (2) din Codul muncii vizează atât sediul principal, cât şi sediul secundar.

În speţă, Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă, declanşat de către angajator, respectiv o acţiune în răspundere patrimonială constând în recuperarea de la salariat a sumei de 6.966 RON, reprezentând paguba produsă unităţii, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat stabilit în dosarul de cercetare nr. CJ.T1/7.3/3898/2018 al Depoului de locomotive Cluj-Napoca şi că, potrivit menţiunilor din cererea de chemare în judecată, sediul societăţii reclamante Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A. Bucureşti, prin Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Cluj se află în localitatea Cluj, municipiul Cluj Napoca.

Dat fiind că raporturile juridice de muncă ce atrag competenţa exclusivă au fost încheiate şi derulate cu Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A. Bucureşti, prin Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Cluj, care are sediul în municipiul Cluj Napoca, iar în cererea de chemare în judecată a fost indicat drept sediu al reclamantei cel din municipiul Cluj, rezultă că în funcţie de acest sediu se va determina instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Faptul că sediul anterior menţionat este unul secundar în sensul art. 227 alin. (2) teza I C. civ. nu poate conduce la concluzia că instanţa competentă teritorial se determină numai în funcţie de sediul principal al reclamantului, în condiţiile în care art. 269 alin. (2) din Codul muncii nu face nicio distincţie între sediul principal sau sediul secundar al reclamantului.

Având în vedere că municipiul Cluj, se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Cluj, rezultă că această instanţă este competentă să soluţioneze litigiul de muncă ivit între părţi.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2019.