Military pension recalculation litigation: procedural prohibition of case suspension pending constitutional court review of unconstitutionality exception.

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra cererii de recurs de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 14 martie 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestaţii din Cadrul Casei de Pensii Sectoriale a M.A.I. şi Casa de Pensii Sectoriale a M.A.I. a solicitat instanţei să constate că perioada cea mai favorabilă contestatorului la recalcularea cuantumului pensiei este ianuarie - iunie 2009, să dispună obligarea pârâtei să recalculeze cuantumul pensiei, având ca bază de calcul perioada ianuarie - iunie 2009, obligarea pârâtei la recalcularea cuantumului pensiei, incluzând în baza de calcul şi majorările aplicabile (sporurile pentru lucrările de excepţie) şi să dispună actualizarea soldelor şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 351 din 9 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestaţii prin Direcţia Generală Juridică şi acţiunea formulată de reclamantul A..

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A.

Prin încheierea din 25 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de apelantul-reclamantul A. şi s-a dispus trimiterea dosarului Curţii Constituţionale.

În temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost suspendată cauza până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Împotriva încheierii din 25 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I.

Prin memoriul de recurs, pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. a solicitat admiterea recursului, repunerea pe rol a cauzei în vederea soluţionării dosarului aflat pe rolul instanţei de apel.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susţine că Noul C. proc. civ. reglementează la capitolul III incidentele procedurale, printre acesta numărându-se şi suspendarea procesului, însă sesizarea Curţii Constituţionale nu se numără printre situaţiile prevăzute expres de legiuitor, nici ca suspendare de drept şi nici ca suspendare facultativă a cauzei, sens în care apreciază ca întemeiat prezentul recurs.

În acest sens, arată că prin modificarea intervenită la Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi prin adoptarea Legii nr. 134/2010 privind modificarea şi completarea C. proc. civ., voinţa legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în alt scop decât cel prevăzut de constituţie şi lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părţi a acestui drept procesual, motiv pentru care a modificat condiţiile de "revizuire", incluzând ca motiv de exercitare a căii de atac extraordinare în situaţia în care după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în acea cauză, aspect care face ca încheierea de suspendare a cauzei să conducă la o tergiversare a cauzei.

Totodată, Curtea Europeană a decis că atunci când cauza depăşirii termenului rezonabil al soluţionării litigiului o constituie comportamentul părţilor, o atare împrejurare nu dispensează judecătorul naţional de îndatorirea pe care o are de a asigura celeritatea procedurii. Partea interesată este, la rândul ei, ţinută să aducă la îndeplinire cu diligenţă actele procesuale ce-i revin, să nu uzeze de manevre dilatorii şi să folosească posibilităţile oferite de normele procesuale interne pentru reducerea timpului în care se derulează procedura de judecată, să nu întreprindă demersuri contrare realizării acestui scop (Cauza Union Alimentaria Sanders S.A. împotriva Spaniei, 1989).

Astfel, în situaţia în care excepţia de neconstituţionalitate este admisă şi legea, ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau ordonanţă ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare, au fost declarate neconstituţionale, iar, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curţii Constituţionale, hotărârea prin care s-a soluţionat cauza în care a fost invocată excepţia a devenit definitivă, persoanele prevăzute de lege pot cere revizuirea acestei hotărâri.

În concluzie, având în vedere dispoziţia legală cu privire la exercitarea căii de atac extraordinare şi cazurile expres prevăzute de lege cu privire la suspendarea procesului, recurenta apreciază că se impune admiterea prezentului recurs şi repunerea cauzei pe rol in vederea continuării procesului.

Prin întâmpinarea depusă la data de 25 ianuarie 2019, intimatul A. a solicitat în principal respingerea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea încheierii atacate ca fiind legală, cu cheltuieli de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatului, depus la 28 februarie 2019, recurenta a solicitat înlăturarea susţinerilor acestuia ca nefondate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 martie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor 22 martie 2019, părţile nedepunând punctul de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu.

Prin încheierea din 10 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi a acordat termen la data de 28 noiembrie 2019, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. susţine că suspendarea judecării apelului, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (10) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat este o măsură nelegală, având în vedere că prevederile Noului C. proc. civ. nu prevăd posibilitatea suspendării procesului, nici ca suspendare de drept şi nici ca suspendare facultativă a cauzei, sens în care apreciază ca întemeiat prezentul recurs.

Din această perspectivă se constată că recurenta a pus în discuţie aplicarea greşită, de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., raportat la art. 29 din Legea nr. 47/1992, fiind dispusă în mod greşit suspendarea cauzei.

Această susţinere este întemeiată, având în vedere că instanţa de apel nu a aplicat în mod corect prevederile art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., ce vizează suspendarea facultativă, potrivit căreia, "instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Cum noul C. proc. civ. reglementează la capitolul III incidentele procedurale, printre acesta numărându-se şi suspendarea procesului, însă sesizarea Curţii Constituţionale nu se numără printre situaţiile prevăzute expres de legiuitor, voinţa acestuia fiind aceea de a elimina invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în alt scop decât cel prevăzut de constituţie şi lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părţi a acestui drept procesual, motiv pentru care a modificat condiţiile de "revizuire", incluzând ca motiv de exercitare a căii de atac extraordinare în situaţia în care după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în acea cauză, aspect care face ca încheierea de suspendare a cauzei să conducă la o tergiversare a cauzei.

Totodată, se reţine că, chiar şi în situaţia constatării unei neconstituţionalităţi a art. 28 alin. (10) din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, nu ar duce la soluţionarea litigiului reclamantului, aceasta urmând procedura instituită de legiuitor, în sensul că, după publicarea deciziei în Monitorul Oficial, legiuitorul poate în termenul legal să modifice dispoziţia legală sau nemodificarea acesteia ar duce la inaplicarea dispoziţiei legale.

Faţă de această situaţie, se constată că în mod greşit instanţa de apel a dispus suspendarea judecării apelului, având în vedere dispoziţia legală cu privire la exercitarea căii de atac extraordinare şi cazurile expres prevăzute de lege cu privire la suspendarea procesului, sens în care se impune admiterea prezentului recurs şi repunerea cauzei pe rol în vederea continuării procesului.

Aşadar, prin sancţiunea procedurală adoptată de instanţa de apel, de suspendare a judecăţii cauzei s-au încălcat dispoziţiile constituţionale care prevăd liberul acces la justiţie şi garantarea dreptului la apărare, precum şi cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte solicitarea intimatului-reclamant, prin întâmpinare, de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va respinge această cerere, în considerarea dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora, "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi intimatul-pârât MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - prin Direcţia Generală Juridică.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2019.