Negative competence conflict resolved in favor of Tribunal Vâlcea for labor dispute involving prosecutors suing public ministry

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15.04.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, au învestit Tribunalul Vâlcea cu un conflict de muncă, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Prahova.

Prin sentinţa civilă nr. 1023/10.09.2019, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia necompetentei sale teritoriale, invocată de pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că reclamanţii, încadraţi la Serviciul Teritorial Craiova al D.I.I.C.O.T., au învestit instanţa cu un litigiu din materia dreptului muncii.

În acord cu cele arătate de pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism în susţinerea excepţiei necompetenţei teritoriale, a apreciat că reclamanţii nu intră în sfera de aplicare a art. 127 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism; are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti.

Prin urmare, D.I.I.C.O.T. are o structură organizatorică de sine-stătătoare, subunităţile acesteia nefiind arondate instanţelor, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitatea în cauzele în care sunt părţi procurorii acestei instituţii.

Or, nefiind aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 127 C. proc. civ., competenţa se va stabili exclusiv prin prisma prevederilor de drept comun în materie, respectiv art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Astfel, faţă de considerentele de fapt şi de drept anterior expuse şi ţinând seama de funcţiile deţinute de reclamanţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, instanţă în circumscripţia căreia aceştia îşi au locul de muncă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 27.09.2019.

Prin sentinţa nr. 2891/22.10.2019, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi a subliniat că din interpretarea acestora rezultă că legiuitorul a avut în vedere o obligaţie a reclamantului, în ipoteza de la alin. (1) şi o facultate a acestuia, în ipoteza de la alin. (2): astfel, dispoziţiile art. 127, alin. (1), deşi au denumirea marginală de "competenţă facultativă", obligă reclamantul, raportat la calitatea sa de angajat/persoană care funcţionează în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, să sesizeze una dintre instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

Or, în cauză reclamanţii si-au îndeplinit obligaţia instituită de art. 127 C. proc. civ. şi au sesizat o instanţă învecinată cu instanţa de care aparţine structura teritorială în care îşi desfăşoară efectiv activitatea, respectiv Tribunalul Vâlcea.

A apreciat Tribunalul Dolj că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil în speţă, chiar dacă reclamanţii au calitatea de procurori la D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Craiova, iar structura centrală îşi are sediul in Bucureşti, având în vedere că noţiunea de "instanţă competentă să soluţioneze cauza" a fost definită prin decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018, iar finalitatea textului este de a evita cazurile de bănuială legitimă care duceau la formularea de cereri de strămutare.

În continuare, a evocat cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin paragrafele 22, 30, 32 şi 47 ale deciziei nr. 290/2018 şi a subliniat că aceste considerente îşi găsesc aplicare şi în prezenta cauză, în care figurează ca pârâţi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul, Dolj.

Faţă de considerentele expuse, notând că reclamanţii au înţeles să învestească Tribunalul Vâlcea cu soluţionarea prezentei cauze, a reţinut că, în aplicarea dispoziţiilor legale speciale, derogatorii de la dispoziţiile comune în materie, în temeiul legal oferit de art. 127 C. proc. civ., coroborat cu considerentele deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, dar şi în baza principiului disponibilităţii consacrat de art. 9 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Vâlcea.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, reclamanţii, procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Craiova, au învestit Tribunalul Vâlcea cu un litigiu având ca obiect raporturile de muncă dintre aceştia şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Prahova.

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Totodată, potrivit alin. art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Prin decizia nr. 290/26.04.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23.07.2018, Curtea Constituţională a României a reţinut că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz; permiterea cumulului competenţei jurisdicţionale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.

În paragraful 32 al acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut că "legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidenţa aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor din cauza calităţii părţilor, eventualul disconfort al părţii judecător creat prin ieşirea acestor cauze din circumscripţia curţii de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparţialităţii justiţiei şi a intereselor legitime ale celeilalte părţi. Astfel, indiferent dacă competenţa de soluţionare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curţii de apel, acestea vor fi soluţionate de instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, putând da naştere în aplicarea normelor legale unor situaţii neprevăzute la edictarea acestora."

Totodată, în paragraful 38 a reţinut că "prin urmare, având în vedere că este fundamental ca într-o societate democratică instanţele să inspire încredere justiţiabililor, Curtea reţine că legiuitorul are obligaţia reglementării cadrului procesual care să garanteze asigurarea imparţialităţii obiective a acestora. Dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. se încadrează în regulile instituite de legiuitor în vederea asigurării independenţei obiective a instanţei, fiind capabile să înlăture orice suspiciune de soluţionare cu părtinire a cauzei din pricina calităţii părţilor, stabilind de la debutul procesului civil reperele după care acesta se va desfăşura."

Înalta Curte notează că, într-adevăr, reclamanţii deţin funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Craiova, iar potrivit art. 1 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 78/2016, aprobată prin Legea 120/2018, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti.

Reclamanţii îşi desfăşoară însă efectiv activitatea în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Craiova, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj au calitatea de pârâţi, creându-se astfel premisele unor suspiciuni de soluţionare cu părtinire a cauzei, din pricina calităţii părţilor.

Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional, raţiunea reglementării cuprinse în art. 127 C. proc. civ. constă tocmai în evitarea naşterii unor astfel de suspiciuni.

A aprecia că trebuie avută în vedere chestiunea abstractă a structurii organizatorice a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar nu împrejurarea concretă a desfăşurării activităţii reclamanţilor în raza teritorială a Tribunalului Dolj, ar conduce la lipsirea de substanţă a considerentelor instanţei de contencios constituţional.

Reclamanţii au învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Vâlcea, aflat în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Dolj, instanţă competentă, potrivit legii, să soluţioneze cauza.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 noiembrie 2019.