Inapplicability of special annulment challenge to prior annulment decisions; exclusive admissibility of ordinary annulment grounds under art. 317 C. proc. civ.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the annulment challenge (contestație în anulare) filed by the appellant against a prior decision of the same court that had previously rejected her identical challenge, thereby upholding the original 2018 decision. The dispute involved the appellant's attempt to overturn a final judgment rendered in the course of revision proceedings, alleging procedural defects, failure to consider certain documents, and violations of her right to a fair trial under the European Convention on Human Rights. The court held that the special annulment challenge under Article 318 of the Civil Procedure Code was inapplicable because that provision strictly applies only to judgments rendered on appeal (recurs) where material errors or unexamined grounds of cassation/modification exist, not to judgments rendered on a prior annulment challenge which allows only grounds of retrial. Consequently, the appeal was limited to the ordinary annulment grounds under Article 317 of the Civil Procedure Code, specifically regarding non-compliant summons procedures or violations of public order rules on competence, which the appellant failed to substantiate, resulting in the dismissal of the challenge.
Legislator headnote
AI generatedart. 317 C. proc. civ, art. 318 C. proc. civ, art. 320 alin. (1) și (3) C. proc. civ; Inapplicability of special annulment challenge to prior annulment decisions; exclusive admissibility of ordinary annulment grounds under art. 317 C. proc. civ: The dispute involved the appellant's attempt to overturn a final judgment rendered in the course of revision proceedings, alleging procedural defects, failure to consider certain documents, and violations of her right to a fair trial under the European Convention on Human Rights. The court held that the special annulment challenge under Article 318 of the Civil Procedure Code was inapplicable because that provision strictly applies only to judgments rendered on appeal (recurs) where material errors or unexamined grounds of cassation/modification exist, not to judgments rendered on a prior annulment challenge which allows only grounds of retrial. Consequently, the appeal was limited to the ordinary annulment grounds under Article 317 of the Civil Procedure Code, specifically regarding non-compliant summons procedures or violations of public order rules on competence, which the appellant failed to substantiate, resulting in the dismissal of the challenge.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited to support the final order dismissing the annulment challenge.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2019
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1046/16.05.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1293/24.04.2018, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2018.
Pentru a decide astfel, a reţinut, în esenţă, că susţinerile autoarei căii extraordinare de atac nu se constituie în critici ce s-ar putea circumscrie motivelor de contestaţie în anulare prevăzute expres şi limitativ de art. 317 C. proc. civ., dar şi că dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. nu sunt incidente, atât timp cât reglementează contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs, iar, în speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată în revizuire.
Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare.
În motivare, a arătat că instanţa care a pronunţat decizia atacată nu a avut în vedere şi actele sustrase din dosarele civile nr. x/2018, y/2017 şi 681/54/2014*.
De asemenea a arătat că în mod abuziv cererea sa de revizuire a fost respinsă ca tardivă, fără a se motiva această soluţie, cu toate că un titlu de proprietate beneficiază de putere de lucru judecat. Or, ea a depus la dosar titlul de proprietate şi certificatele de moştenitor şi de cadastru.
În acest context, a evocat art. 6 şi 41 din C.E.D.O., care consacră dreptul la un proces echitabil şi la o reparaţie echitabilă şi art. 1 din Protocolul nr. 1, ce vizează protecţia proprietăţii şi a subliniat că niciunul dintre aceste drepturi nu sunt nici tardive şi nici nelegale.
A susţinut autoarea căii de atac că procesele de judecată s-au întins pe o perioadă de nouă ani, timp în care s-a îmbolnăvit.
În continuare a prezentat istoricul litigiilor purtate cu intimatul din speţa de faţă, precum şi cu alte părţi, relatând, în esenţă, situaţia de fapt din acele procese şi elemente ale unor acte procedurale depuse în cadrul dosarelor în discuţie.
În final, a solicitat să îi fie admise toate cererile şi să fie obligaţi B. şi C. să îşi retragă gardurile construite în mod abuziv pe proprietatea sa.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Analizând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
C. proc. civ. reglementează o contestaţie în anulare obişnuită, de drept comun şi o contestaţie în anulare specială.
Astfel, conform art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii şi când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, reglementată de art. 318 C. proc. civ., vizează ipotezele în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau în care instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Din interpretarea textului legal mai sus citat rezultă că în ipoteza contestaţiei în anulare speciale, întemeiate pe dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., prima condiţie de admisibilitate este dată de obiectul căii de atac, în sensul că pe calea ei se poate urmări numai desfiinţarea hotărârilor irevocabile pronunţate în recurs. Din această perspectivă, sfera hotărârilor judecătoreşti care pot fi atacate pe calea procedurii contestaţiei în anulare speciale este mai restrânsă decât cea a hotărârilor care pot fi retractate în urma promovării unei contestaţii în anulare de drept comun. Astfel, dacă în cazul ipotezei art. 317 C. proc. civ., contestaţia în anulare obişnuită se poate îndrepta, pentru motivele expres prevăzute în textul legal, împotriva oricărei hotărâri irevocabile, în cazul art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare specială nu poate viza orice hotărâre irevocabilă, ci numai pe cele pronunţate de instanţele de recurs.
Cum, în speţă, decizia atacată este pronunţată în calea de atac a contestaţiei în anulare, iar nu a recursului, împotriva acesteia poate fi exercitată doar contestaţia în anulare de drept comun, reglementată de art. 317 C. proc. civ.
Acest raţionament se justifică pe interpretarea art. 318 (1) C. proc. civ. Astfel, o contestaţie în anulare specială este permisă pentru necercetarea unui motiv de casare sau modificare, compatibile cu procedura de judecată a recursului.
Chiar dacă hotărârea atacată, decizia nr. 1046/16.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, este o hotărâre a unei instanţe de recurs, totuşi aceasta este pronunţată într-o contestaţie în anulare, unde se pot invoca doar motive de retractare, iar nu motive de modificare sau casare astfel cum prevede art. 318 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, rezultă că prezentei contestaţii în anulare nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care au caracter special.
Aşa cum s-a arătat şi în precedent, potrivit art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii şi când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Autoarea căii de atac a indicat, într-adevăr, şi art. 317 C. proc. civ., însă nu a invocat nicio critică care să poată fi încadrată în vreuna dintre ipotezele reglementate de textul de lege sus-menţionat.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 320 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., urmează să respingă contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1046/16.05.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 noiembrie 2019.