Conflict of jurisdiction resolved by assigning labor dispute involving central prosecution service staff to the court of the employees' domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.05.2018 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate şi conex, prin includerea procentului de 4%, respectiv 8% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective, începând cu 3 ani anteriori faţă de înregistrarea acţiunii până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferenţiat până la 01.12.2015 şi după 01.12.2015, dar şi pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017).

Luând act că la 25.05.2018 pe rolul aceluiaşi tribunal a fost înregistrată o acţiune similară, sub nr. x/2018, prin încheierea din 12.09.2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 la Dosarul nr. x/2018.

La acelaşi termen de judecată, în baza art. 139 alin. (5) C. proc. civ., instanţa a dispus disjungerea acţiunii formulate de reclamantele A. şi B., formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. x/2018, în care a fixat termen de judecată la data de 02.10.2018.

Totodată, a dispus citarea reclamantelor cu menţiunea de a indica o instanţă judecătorească determinată conform art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

La data de 28.09.2018, reclamantele au precizat că aparţine Tribunalului Mehedinţi competenţa soluţionării cauzei şi au solicitat ca, în ipoteza admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale, să se dispună declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Argeş.

Prin Sentinţa nr. 564/02.10.2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamantele îndeplinesc funcţia de grefier în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Mehedinţi care, potrivit legii de organizare şi funcţionare, este organizată în structură centrală şi structură teritorială, iar prin ordin al procurorului-şef se pot înfiinţa sau desfiinţa birouri teritoriale în circumscripţia teritorială a parchetelor de pe lângă tribunale.

De asemenea, a notat că din interpretarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. rezultă că pentru a atrage competenţa teritorială a uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa/structura de parchet la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul, este necesar ca acesta să aibă calitatea de judecător/procuror/asistent judiciar/grefier, iar la data formulării acţiunii să îşi desfăşoare activitatea în cadrul instanţei sau a parchetului.

Totodată, a luat act că referitor la interpretarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Decizia nr. 7/2016 în interesul legii, prin care s-a statuat că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă, iar art. 127 alin. (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

Reţinând că litigiul de faţă este un conflict de muncă, a subliniat că, în condiţiile în care reclamantele au calitatea de grefier, competenţa teritorială trebuie determinată în conformitate cu dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., iar nu potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Astfel, faţă de considerentele de fapt şi de drept anterior expuse şi ţinând seama de funcţiile deţinute de reclamante, precum şi de precizările acestora în sensul că în situaţia admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mehedinţi solicită să se dispună declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Argeş, raportat la dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la data de 19.11.2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 5035/21.12.2018, Tribunalul Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamantele îndeplinesc funcţia de grefier în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Mehedinţi, dar şi că, raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa iniţial învestită nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale.

În continuare, a evocat dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 127 C. proc. civ. şi Decizia nr. 7/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii.

A subliniat însă că, potrivit art. 1 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 78/2016, aprobată prin Legea nr. 120/2018, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti; împrejurarea că există birouri teritoriale ale acestei structuri, care funcţionează în circumscripţia teritorială a parchetelor de pe lângă curţi de apel sau tribunale, nu schimbă cu nimic împrejurarea că întregul personal al D.I.I.C.O.T. funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum rezultă de altfel şi din adeverinţele depuse de reclamante.

Aşa fiind, a apreciat că nu se poate susţine cu temei ca cele două reclamante îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei unităţi de parchet de pe lângă un tribunal, în sensul Deciziei nr. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, reclamantele, grefiere în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Mehedinţi, au învestit Tribunalul Mehedinţi cu un litigiu având ca obiect raporturile de muncă dintre acestea şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (3), aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Prin Decizia nr. 280/2018 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23.07.2018 s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale; de asemenea, s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În paragraful 32 al acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut că "legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidenţa aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor din cauza calităţii părţilor, eventualul disconfort al părţii judecător creat prin ieşirea acestor cauze din circumscripţia curţii de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparţialităţii justiţiei şi a intereselor legitime ale celeilalte părţi. Astfel, indiferent dacă competenţa de soluţionare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curţii de apel, acestea vor fi soluţionate de instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, putând da naştere în aplicarea normelor legale unor situaţii neprevăzute la edictarea acestora."

În speţă, reclamantele deţin funcţia de grefier la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Mehedinţi.

Potrivit art. 1 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 78/2016, aprobată prin Legea 120/2018, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti.

Prin urmare, birourile şi serviciile teritoriale ale acestei structuri nu au personalitate juridică, astfel că întregul personal al D.I.I.C.O.T. funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum rezultă şi din adeverinţele depuse la dosarul Tribunalului Mehedinţi.

Cum reclamantele îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 C. proc. civ., care instituie o competenţă alternativă în favoarea unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă aparţine instanţei de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul"

În speţă, atât domiciliul cât şi locul de muncă al reclamantelor se află în judeţul Mehedinţi, astfel că, raportat la textele de lege mai sus citate, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Mehedinţi.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2019.

GGC - GV