Annulment of civil appeal for failure to pay judicial stamp duty
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal for insufficient stamp duty, thereby leaving the lower courts' judgment dismissing the plaintiff's claim in force, with the result that the defendant prevailed. The dispute arose from a civil claim for the payment of 120,000 euros plus legal interest based on contract law, which had been rejected by the first-instance court and upheld on appeal; however, the appellant failed to cure the procedural defect of non-payment of the required judicial stamp duty despite multiple deadlines and a rejected application for legal aid. The court relied on Article 486(3) of the Code of Civil Procedure and Articles 24 and 33 of Ordinance No. 80/2013 regarding judicial stamp duties, applying the sanction of annulment for failure to comply with the statutory pre-condition of prior payment of the judicial fee.
Legislator headnote
AI generatedart. 1270 din C. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013; Annulment of civil appeal for failure to pay judicial stamp duty: Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2019
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 ianuarie 2016 pe rolul Judecătoriei Buzău, secţia Civilă, sub nr. x/2016, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 120.000 euro, în echivalent în Iei la cursul B.N.R. din ziua plăţii efective, la plata dobânzii legale calculate la valoarea debitului precizat de la 1 iulie 2015 până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1270 din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 1982 din 10 martie 2016, Judecătoria Buzău, secţia Civilă a admis excepţia propriei necompetenţe materiale, invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Buzău.
Prin sentinţa civilă nr. 4/2016 din 22 septembrie 2016, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 655 din 22 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 4/2016 din 22 septembrie 2016 a Tribunalului Buzău, secţia I civilă şi s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
Înalta Curte, înregistrând dosarul, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.
În cuprinsul raportului s-a reţinut că prin rezoluţia de primire a dosarului s-a constatat că cererea de recurs formulată de reclamanta A. nu are anexate taxa judiciară de timbru în sumă de 4.638,5 RON, datorată în baza art. 24 alin. (1) şi (2) O.U.G. nr. 80/2013, împuternicirea avocaţială a semnatarului, avocat C., exemplarul pentru comunicare şi înscrisurile invocate în susţinere.
De asemenea, s-a constatat că recursul nu cuprinde menţiunile privind numele şi prenumele intimatului şi domiciliul acestuia şi nici valoarea dobânzii legale aferente sumei de 120.000 euro, calculată de la 1 iulie 2015 până la data declarării recursului.
În aceste condiţii, prin adresa comunicată recurentei la 4 iulie 2017 i s-a pus în vedere să complinească lipsurile mai sus arătate, obligaţie căreia aceasta s-a conformat la 12 iulie 2017, prin depunerea cererii de ajutor public judiciar, în cuprinsul căreia a solicitat în principal scutirea de la plata taxei judiciare de timbru şi în subsidiar reducerea sumei datorate cu acest titlu şi eşalonarea plăţii într-un interval de 12 luni.
La 14 iulie 2017, recurenta a indicat numele şi prenumele intimatului şi adresa de domiciliu a acestuia, valoarea dobânzii legale pretinse ca fiind în sumă de 4.200 RON, a depus împuternicirea avocaţială dată doamnei avocat C. şi un exemplar al cererii de recurs.
La 21 iulie 2017, s-a comunicat recurentei adresa emisă la 18 iulie 2017, prin care i s-a pus în vedere să achite diferenţa de taxă judiciară de timbru în sumă de 149,5 RON, obligaţie căreia aceasta s-a conformat la 24 iulie 2017, aşa cum atestă dovada plăţii aflată la dosar.
La 17 august 2017, intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a invocat, în baza art. 634 alin. (1) pct. 4 raportat la art. 483 alin. (2), cu referire la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 excepţia inadmisibilităţii recursului faţă de valoarea litigiului situată sub pragul de 1.000,000 RON, excepţia tardivităţii declarării recursului şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin încheierea din 8 octombrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, pentru depunerea punctelor de vedere prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Intimatul-pârât B. a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, achiesând la concluziile acestuia.
S-a acordat termen la data de 26 noiembrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul ca insuficient timbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.
De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) -e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.
Pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.
În speţă, prin actul de procedură (adresa din data de 28 iunie 2017, aflată la dosarul de recurs) comunicat la data de 4 iulie 2017 (potrivit dovezii de comunicare aflată la dosarul de recurs), s-a pus în vedere recurentei să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4638,5 RON, datorată în baza art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii în raport de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.. Totodată, i s-a pus în vedere că precizeze valoarea dobânzii legale aferente sumei de 120.000 euro, calculată de la 1 iulie 2015 până la data declarării recursului.
La 14 iulie 2017, recurenta a indicat valoarea dobânzii legale pretinse ca fiind în sumă de 4.200 RON şi a timbrat acest capăt de cerere cu diferenţa de taxă judiciară de timbru în sumă de 149,5 RON, aşa cum atestă dovada plăţii aflată la dosar.
Cu privire la taxa judiciară de timbru în cuantum de 4638,5 RON, recurenta a formulat cerere de ajutor public judiciar, care a fost respinsă prin încheierea din 3 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin nereexaminare.
Constatând că recurenta A. nu s-a conformat obligaţiei timbrării recursului în cuantumul solicitat nici pentru termenul de astăzi, precum şi faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 655 din 22 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 655 din 22 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2019.