Pension recalculation: Cassation barred in labor and social security disputes under two-tier jurisdiction

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 iunie 2016 pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2016*, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Arad, recalcularea pensiei în funcţie de formele de retribuire a muncii în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001.

Prin sentinţa civilă nr. 5601 din 16 decembrie 2016, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei sus-menţionate, reclamantul a declarat apel, care a fost respins de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale prin decizia civilă nr. 327 din 6 aprilie 2017.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cerere care a fost respinsă de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale prin decizia civilă nr. 491 din 30 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei civile nr. 327 din 6 aprilie 2017 şi deciziei civile nr. 491 din 30 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, revizuentul A. a declarat recurs, solicitând casarea tuturor hotărârilor anterior menţionate în baza prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că acestea nu cuprind motivele pe care se fundamentează soluţiile pronunţate.

În dezvoltarea susţinerilor formulate, intitulate "memoriu de fundamentare a recursului declarat ...", recurentul a expus parcursul litigiilor purtate cu pârâta de-a lungul anilor şi a enumerat o serie de înscrisuri, între care cererea nr. x din 3 decembrie 2015, adresată Casei Judeţeană de Pensii Arad şi adeverinţa nr. x din 26 mai 2015, eliberată de Consiliul Judeţean Arad.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în care s-a menţionat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 2 iulie 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţile în litigiu, punându-li-se în vedere că au posibilitatea să depună puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării.

Recurentul-revizuent A. a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, prin care a reluat susţinerile din cererea de recurs şi a ataşat un set de înscrisuri în dovedire.

La termenul din data de 26 noiembrie 2019, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, soluţionarea acestei excepţii făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului", iar potrivit alin. (2) al aceleiaşi norme "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."

Prezentul litigiu are ca obiect recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea unor venituri suplimentare.

În litigiile de muncă şi asigurări sociale, legea actuală de procedură civilă a prevăzut numai două grade de jurisdicţie, ceea ce implică o hotărâre pronunţată în prima instanţă, de tribunal, şi o hotărâre pronunţată în calea de atac a apelului, de curtea de apel.

Astfel, conform art. 483 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. (...)".

În speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă la 15 iunie 2016, iar decizia recurată, decizia civilă nr. 327, a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale la 6 aprilie 2017.

Prin urmare, conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, decizia civilă nr. 327 din 6 aprilie 2017, fiind pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în cadrul judecăţii în apel, este definitivă de la pronunţarea sa, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Totodată, decizia civilă nr. 491 din 30 mai 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de revizuire întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respectiv atunci când instanţa s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decat s-a cerut.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Ca atare, atât timp cât hotărârea supusă revizuirii, respectiv decizia definitivă civilă nr. 327 din 6 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, nu este susceptibilă de recurs, nici hotărârea recurată, prin care a fost soluţionată cererea de revizuire - decizia civilă nr. 491 din 30 mai 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale - nu are deschisă această cale de atac, legiuitorul nedorind să instituie, astfel, un nou grad de jurisdicţie şi o nouă cale de atac.

Pentru argumentele expuse, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 327 din 6 aprilie 2017 şi deciziei civile nr. 491 din 30 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 327 din 6 aprilie 2017 şi deciziei civile nr. 491 din 30 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2019.